"Undeva, la marginea Bucurestiului, exista un loc de ingrijire si mangaiere pentru bolnavii de cancer, carora drumurile vietii li se inchid.
Patronat de un om cu inima aprinsa de bunatate, dr. Pavel Chirila, si de un duhovnic care stie sa imblanzeasca moartea, parintele Zosima, la Centrul „Sf. Irina” iubirea ia chipul lui Dumnezeu
Oficial, locul acesta se numeste „Centrul de ingrijiri paliative”. Este un „hospice”, asa cum se cheama el in Occident. Pe romaneste, este un loc construit de oameni cu credinta in Dumnezeu, in care vin cei foarte bolnavi atunci cand nu mai este nici o speranta pentru ei.
Sunt oameni cu boli grave, incurabile, oameni pe care sistemul medical oficial ii trimite acasa, pentru ca sunt prea batrani, prea bolnavi, ca sa-si mai piarda timpul cu ei. Sunt oameni la marginea vietii, care de cele mai multe ori, dupa ce-au trecut prin nenumarate spitale, operatii, dupa ce-au incercat tot ceea ce se putea incerca, au ajuns intr-un cumplit impas.
Familiile lor nu-i mai pot ingriji, pentru ca nu stiu cum, pentru ca nu au posibilitati, pentru ca le e frica de apropierea mortii, pentru ca nu stiu cum sa se poarte cu oamenii acestia aflati la capatul puterilor, in preajma incercarii ultime. In fata lor sta numai Dumnezeu, si in momentele de cumpana, la frontiera dintre viata si moarte, cei care sunt suficient de norocosi ajung la „Asezamantul Sf. Irina”.
Centrul de Ingrijiri Paliative si Fundatia Sf. Irina au fost infiintate in 1998, de catre un grup de medici crestini, la initiativa doctorului Pavel Chirila. El a introdus in Romania conceptul de „spital crestin”, in care ideea de baza este aceea ca oamenii nu sunt doar niste masinarii, iar adevarata medicina trebuie sa trateze fiinta umana in integralitatea sa, ca fiinta spirituala.
De aceea, asistenta pe care o primesc internii asezamantului este nu numai medicala, dar si psihologica si spirituala. In strainatate, centrele de ingrijiri pentru oamenii bolnavi aflati in stadii terminale exista de mult timp. In Romania, asezamantul „Sf. Irina” a fost primul infiintat. Nu exista decat trei asemenea centre, iar acesta este singurul romanesc si de orientare ortodoxa.
Sursele de finantare ale acestui proiect umanitar si de binefacere provin, in majoritatea lor, din donatii. Bolnavii care sunt primiti in acest asezamant nu platesc nimic.
Pentru aceia dintre dvs. care vor sa-i ajute pe semenii nostri aflati in singuratate si in durere, pe semenii nostri aflati in pragul calatoriei ultime, orice donatie este binevenita.
Serviciul pe care il fac umanitatii oamenii acestia care si-au asumat „rolul ingerului” nu are pret.
Ce pret ar putea avea surasul final al unui om?
Horia Turcanu - textul integral în Formula AS, Călătorie la marginea vieţii.
Horia Turcanu este reporter. Credea că va deveni poet. Zice că cel mai important lucru despre care poţi scrie sau povesti sunt oamenii. Mai zice că ştie că lumea nu poate fi schimbată prin forţă, ci prin emoţie. Din interior.
Fundaţia Sfânta Irina – Centrul de îngrijiri Paliative
Este nevoie de achiziţionarea a încă 16 paturi. Astfel vor fi îngrijiţi încă 2.000 de oameni bolnavi de cancer, în fiecare an.
SMS 874 pentru 2 euro, în perioada 15 aprilie – 31 mai 2010
În reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote. Nu se percepe TVA."
Am preluat de aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/21/oameni-si-ingeri/
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
"Every child saved with my help is the justification of my existence on this Earth, and not a title to glory."
Recent o batranica de 98 de ani pe nume Irena Sendler a murit...dar dincolo de banalitatea acestei morti.....Irene, in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pt evrei din Varsovia ca si croitoreasa sau femeie de servici. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pt copii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior! De asemenea, mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iasa din lagar, dar mai ales pt a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior! Soldatii nu banuiau nimic pt ca era nemtoaica si nu aveau nimic impotriva cainelui! In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2500 de copii sau bebelusi. Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie si bratele si picioarele.
Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si ingropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia, ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarsitul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau in case de copii.
miercuri, 28 aprilie 2010
“Cuvantul progres nu are nici un sens cat timp exista copii nefericiti” – Albert Einstein
Fiecare copil este un dar de la Dumnezeu, este un inger trimis pe pamant pentru a aduce bucurie, speranta si alinare in familia in care se va naste.
Noi, oamenii mari, ar trebui sa-i ocrotim si sa-i inconjuram cu o dragoste mare si neconditionata, dar din pacate, exista in lume milioane de copii maltratati, neglijati, exploatati, abandonati, abuzati sexual, traficati ca o marfa sau chiar omorati imediat dupa nastere chiar de persoanele care i-au adus pe lume...
Cred ca eliminarea suferintei copiilor carora li se fura copilaria si carora le sunt incalcate toate drepturile (sau cel putin micsorarea numarului acestor copii) este o cauza pentru care fiecare dintre noi ar trebui sa lupte si sa se implice cat mai mult!
luni, 26 aprilie 2010
Antonio Marian Nita
"Copilul este Antonio Marian Niţă, un puşti simpatic de 6 ani, care în vara anului trecut a fost diagnosticat cu Leucemie Acută Limfoblastică.
Tatăl, Marian Niţă, a fost operat pe creier pe 20 aprilie 2010 – tumoră cerebrală. Are 42 de ani. Din iarnă este şomer.
Poate că de supărare s-a îmbolnăvit. De oful copilului bolnav de cancer. De grija zilei de mâine. De durerea că nu le mai putea oferi copiilor o bucată de pâine.
Acasă sunt doi băieţi, fraţii lui Antonio. Unul de 13 ani, Narcis Petrică Niţă, şi altul de 15 ani, Florin Iulian Niţă. Amândoi sunt la şcoală.
Sanda Niţă, mama copiilor, aleargă acum între cele două spitale: Antonio este la oncopediatrie I.C. Fundeni, iar soţul la Spitalul Municipal. Acasă nu mai are cum să ajungă prea curând. Sanda speră ca rudele şi vecinii din sat să le poarte de grijă celor doi copii rămaşi singuri.
Ei au nevoie de orice. Antonio are nevoie de bani pentru mâncare şi medicamente. Sanda are nevoie de bani chiar şi pentru o cartelă de metrou.
Oricât de puţin. Pentru că ei nu mai au nimic în acest moment.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR
RON: RO 51 RNCB 0318 0504 3871 0001
Titular: Niţă Marian – împuternicit: Niţă Sanda.
Telefon: 0748 648 934, Sanda
Domiciliu: sat Sericu, comuna Blejeşti, judeţul Teleorman"
Am preluat de aici:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/23/stelutele-de-mare-antonio-marian-nita-tot-despre-disperare/
Tatăl, Marian Niţă, a fost operat pe creier pe 20 aprilie 2010 – tumoră cerebrală. Are 42 de ani. Din iarnă este şomer.
Poate că de supărare s-a îmbolnăvit. De oful copilului bolnav de cancer. De grija zilei de mâine. De durerea că nu le mai putea oferi copiilor o bucată de pâine.
Acasă sunt doi băieţi, fraţii lui Antonio. Unul de 13 ani, Narcis Petrică Niţă, şi altul de 15 ani, Florin Iulian Niţă. Amândoi sunt la şcoală.
Sanda Niţă, mama copiilor, aleargă acum între cele două spitale: Antonio este la oncopediatrie I.C. Fundeni, iar soţul la Spitalul Municipal. Acasă nu mai are cum să ajungă prea curând. Sanda speră ca rudele şi vecinii din sat să le poarte de grijă celor doi copii rămaşi singuri.
Ei au nevoie de orice. Antonio are nevoie de bani pentru mâncare şi medicamente. Sanda are nevoie de bani chiar şi pentru o cartelă de metrou.
Oricât de puţin. Pentru că ei nu mai au nimic în acest moment.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR
RON: RO 51 RNCB 0318 0504 3871 0001
Titular: Niţă Marian – împuternicit: Niţă Sanda.
Telefon: 0748 648 934, Sanda
Domiciliu: sat Sericu, comuna Blejeşti, judeţul Teleorman"
Am preluat de aici:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/23/stelutele-de-mare-antonio-marian-nita-tot-despre-disperare/
miercuri, 21 aprilie 2010
Kassandra
"Avea 2 ani şi 8 luni şi nu era loc pe trupul ei mic care să nu fie lovit – aşa scria în ancheta medico-legală. Fusese bătută groaznic luni întregi. Era arsă cu ţigara. I se turnase acid sulfuric pe faţă. Era înfometată. Dar zâmbea...."
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/20/stelutele-de-mare-kassandra-emanuela-cristiana-din-infern-in-paradis/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/20/stelutele-de-mare-kassandra-emanuela-cristiana-din-infern-in-paradis/
luni, 19 aprilie 2010
Sufletele lor sunt aici pe jumatate, dar au acces dincolo....
"Intotdeauna am crezut ca istoriile cumplite aparute in presa despre orfelinatele romanesti au fost putin exagerate. Am refuzat sa cred ca la doi pasi de noi s-au putut petrece asemenea tragedii, ca a putut exista un sistem care sa permita un martiraj atat de crud al copiilor, pana intr-acolo incat acestia sa-si piarda mintile. Dar acesta este adevarul. Copiii abandonati traiau in "leagane", adica in institutii ale statului roman pana la varsta de 3 ani. La 3 ani erau considerati handicapati mintal, pentru ca nu vorbeau, nu mergeau, pentru ca se leganau singuri in patuturile lor mizere, fiind in cele din urma trimisi in locuri precum castelul de la Popesti, printre alti copii mai mari, care avusesera aceeasi soarta. Numai ca multi din acesti copii nu avusesera nimic la nastere. Ei devenisera niste mici animale retardate, pentru ca nimeni nu ii luase vreodata in brate, pentru ca nimeni nu ii mangaiase vreodata, pentru ca nimeni nu se ostenise vreodata sa-i invete sa vorbeasca sau sa mearga. Ani de zile statusera in patuturile lor de fier, si o data pe zi, cineva le arunca pe perna o sticla plina de apa cu zahar.
Dupa trei ani, acesti copii erau "evaluati" de o comisie, diagnosticati la gramada cu autism sau schizofrenie, apoi trimisi in lagarul de la Popesti, unde erau supusi tuturor abuzurilor imaginabile. Nimeni nu-si dadea osteneala sa-i consulte cu adevarat si astfel erau condamnati pentru totdeauna. Ani de zile traiti in frig si in frica, cu gratii la usi si la ferestre, imbracati in zdrente, spalati o data pe luna cu furtunul cu apa rece, infometati in asa hal, incat - multi ani mai tarziu, dupa ce Stefania De Cesare a reusit sa-i smulga pe unii dintre ei de-acolo, ascundeau paine pe sub paturi."
Continuarea aici:
http://www.formula-as.ro/2009/851/societate-37/dare-de-seama-despre-ingeri-10626
"Sunt multe feluri in care puteti face ceva pentru un copil, dar inca si mai multe feluri in care El poate face ceva pentru dvs"
duminică, 18 aprilie 2010
Nicolae Steinhardt
"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau.
Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori... Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.
Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatle noastre.."
"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt
Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori... Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.
Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatle noastre.."
"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt
marți, 13 aprilie 2010
Radu Bragadireanu are nevoie de ajutorul nostru
"O lume, o tara, necrutatoare toate, si un copil care plange fara glas..
Speram ca voi cei cu suflet sa il auziti si sa il puteti ajuta ..."
http://www.radubragadireanu.blogspot.com/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/12/stelutele-de-mare-radu-bragadireanu/
Speram ca voi cei cu suflet sa il auziti si sa il puteti ajuta ..."
http://www.radubragadireanu.blogspot.com/
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/04/12/stelutele-de-mare-radu-bragadireanu/
miercuri, 7 aprilie 2010
La ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca isi pierde sufletul?
Suntem aici, pe pamant, doar pentru a evolua spiritual -in nici un caz pentru acumularea de bogatii materiale; sa nu uitam dragii mei: nu luam nimic cu noi!
Lumea trece printr-o criza, dar putem alege sa vedem aceasta criza ca pe o ocazie de a ne aduna curajul si de a reveni la sursa primara a vietii: Iubirea.
Acum traim vremuri de evolutie: suntem chemati sa ne trezim si sa schimbam lumea in care traim.
Putem alege sa evoluam -asa cum ne impinge codul Universului sa o facem- sau putem sa ne opunem schimbarii: fiecare are liberul sau arbitru.
Universul ne sprijina, dar trebuie sa ne angajam fiecare sa depasim obiceiurile si conditionarile perimate si sa ne deschidem la noi moduri de gandire, de credinta si de relationare. Atunci cand oamenii lucreaza impreuna pentru a crea binele in lume, se creeaza o putere colectiva incredibila.
Daca fiecare dintre noi alege sa aduca bunatate, pace si abundenta in viata sa, atunci acestea se vor raspandi peste toti; daca toti am lucra pentru binele suprem al tuturor, am iesi din lumea noastra mica si ne-am uni cu marea familie a omenirii...
marți, 23 martie 2010
De Paste, sa "adoptam" o familie
Sunt foarte multi oameni mai putin norocosi decat noi, din ce in ce mai multi....
Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească si fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers, etc - tot ceea ce noi numim "strictul necesar" Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor.
Am ales sa o ajutam pe:
Radu Crenguţa – are 5 copii: 2 fete de 3 şi 14 ani si 3 băieţi de: 4 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 8 ani şi 16 ani.
Am preluat de aici:
http://www.oamenidarnici.ro/2010/03/adopta-o-famile-ofera-un-ajutor-din-suflet.html
Povestea lui Vasi şi a Alexandrei
"Vasi (Vasile) şi Alexandra Matei sunt fraţi. El are 10 ani şi ea 16. Mama lor, Iulia, trăieşte ceva ce nu aş vrea să trăiesc în vecii vecilor. O poveste a unei boli numite cancer, care, doar în doi ani, a aruncat-o în disperare.
Primul s-a îmbolnăvit Vasi. Avea 8 ani. În august 2008, disperarea şi-a făcut culcuş în casa lor: Vasi a fost diagnosticat cu Leucemie acută limfoblastică. A făcut tratament un an la oncopediatrie Budimex. În 2009 a apărut speranţa. Vasi a intrat în remisiune şi a început tratamentul de întreţinere. La fiecare două luni vine la spital pentru controlul periodic.
Dar s-a îmbolnăvit si Alexandra. Alexandra are 16 ani. S-a născut pe 31 octombrie 1993 şi este în clasa a IX-a.
S-a întâmplat acum patru săptămâni. În timp ce Vasi făcea analizele, Iulia a primit un telefon de la Alexandra: mama, te rog să veniţi mai repede acasă, mie îmi este rău. Am o umflătură mare la gât. S-a dus femeia, cât a putut de repede. A adus-o şi pe Alexandra la spital. Când i-au spus medicii că fata este suspectă de cancer, Iulia a simţit că înnebuneşte. Mai avea o şansă, de 1% să nu fie adevărat. Rezultatul biopsiei. Doar că nu a fost să fie.
Ziua de 19 martie 2010 i-a aruncat pe toţi în disperare. Alexandra avea cancer. Limfom Hodgkin. Pe 22 martie Alexandra a început tratamentul. Dar pe datorie. Trebuie să cumpere medicamentele. Iulia ştie cât este de greu să le găseşti, să faci rost de bani – în decembrie 2008 căuta cu disperare Dexametazonă pentru Vasi (şi acum copilul trebuie să ia Metotrexat capsule, un alt medicament care nu se găseşte în România).
Familia Matei are nevoie de ajutor. Au nevoie urgent de medicamente pentru Alexandra – 30 flacoane de Dacarbazină de 200 mg injectabil şi 16 flacoane de Vinblastină de 10 mg injectabil – sau de 4.000 RON ca să le poată cumpăra (un flacon de Dacarbazină costă 27 de euro – în cel mai fericit caz, iar unul de Vinblastină 11 euro).
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – sucursala Ciorani, Prahova
RON: RO 34 BRDE 300 SV 4469 5803 000
Titular: Matei Iulia (mama copiilor)
Telefon: 0766 579 347
Domiciliu: Ciorani, judeţul Prahova"
Am preluat de aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/
Primul s-a îmbolnăvit Vasi. Avea 8 ani. În august 2008, disperarea şi-a făcut culcuş în casa lor: Vasi a fost diagnosticat cu Leucemie acută limfoblastică. A făcut tratament un an la oncopediatrie Budimex. În 2009 a apărut speranţa. Vasi a intrat în remisiune şi a început tratamentul de întreţinere. La fiecare două luni vine la spital pentru controlul periodic.
Dar s-a îmbolnăvit si Alexandra. Alexandra are 16 ani. S-a născut pe 31 octombrie 1993 şi este în clasa a IX-a.
S-a întâmplat acum patru săptămâni. În timp ce Vasi făcea analizele, Iulia a primit un telefon de la Alexandra: mama, te rog să veniţi mai repede acasă, mie îmi este rău. Am o umflătură mare la gât. S-a dus femeia, cât a putut de repede. A adus-o şi pe Alexandra la spital. Când i-au spus medicii că fata este suspectă de cancer, Iulia a simţit că înnebuneşte. Mai avea o şansă, de 1% să nu fie adevărat. Rezultatul biopsiei. Doar că nu a fost să fie.
Ziua de 19 martie 2010 i-a aruncat pe toţi în disperare. Alexandra avea cancer. Limfom Hodgkin. Pe 22 martie Alexandra a început tratamentul. Dar pe datorie. Trebuie să cumpere medicamentele. Iulia ştie cât este de greu să le găseşti, să faci rost de bani – în decembrie 2008 căuta cu disperare Dexametazonă pentru Vasi (şi acum copilul trebuie să ia Metotrexat capsule, un alt medicament care nu se găseşte în România).
Familia Matei are nevoie de ajutor. Au nevoie urgent de medicamente pentru Alexandra – 30 flacoane de Dacarbazină de 200 mg injectabil şi 16 flacoane de Vinblastină de 10 mg injectabil – sau de 4.000 RON ca să le poată cumpăra (un flacon de Dacarbazină costă 27 de euro – în cel mai fericit caz, iar unul de Vinblastină 11 euro).
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – sucursala Ciorani, Prahova
RON: RO 34 BRDE 300 SV 4469 5803 000
Titular: Matei Iulia (mama copiilor)
Telefon: 0766 579 347
Domiciliu: Ciorani, judeţul Prahova"
Am preluat de aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/
luni, 22 martie 2010
Carla zice:
"Suntem o familie formata din 6 persoane respectiv 4 copii cu varstele cuprinse intre 3 – 10 ani.Sotul meu este in somaj de 6 luni iar eu nu reusesc sa imi gasesc de lucru.Fetita mea Bianca in varsta de 10 ani merge la o scoala de muzica din lugoj se pragateste pentru olimpiada la pian si ar avea urgent nevoie de un pian electric pentru a putea repeta si pentru a ajunge un doreste , este un copil talentat in care se merita investit si asta o spun profesorii.De cate ori ma uit in ochii ei, imi dau seama ca nu am sa pot sa fiu niciodata la inaltimea meritelor si muncii ei.
Acesta este doar un amanunt.Sa va mai vorbesc de strictul necesar? Detergent,paine,trai decent acesta este un lux pentru noi in fiecare zi.
Multumim daca va ganditi si la noi.Contactati Carla tel:0761624618.
Email:Rmn.1022@yahoo.com"
Am preluat de la Lia
http://www.oamenidarnici.ro/contact
Acesta este doar un amanunt.Sa va mai vorbesc de strictul necesar? Detergent,paine,trai decent acesta este un lux pentru noi in fiecare zi.
Multumim daca va ganditi si la noi.Contactati Carla tel:0761624618.
Email:Rmn.1022@yahoo.com"
Am preluat de la Lia
http://www.oamenidarnici.ro/contact
Daniela Aur se afla la limita disperarii...
"FAC UN APEL CATRE OAMENII CU SUFLET SI CREDINTA IN DUMNEZEU; VA ROG MULT DACA PUTETI AJUTA O FAMILIE CU [ MANCARE, HAINE]AM 2 BAIETI 5 SI 15 ANI AL MIC ARE INALTIMEA DE 85 CENTIMETRI LA PICIOR ARE NR 28 AL MARE ARE 1 55 CENTIMETRI LA PICIOR ARE 39 VA MULTUMESC.
MA AFLU LA LIMITA DISPERARII MA ROG LA DUMNEZEU SA FACA O MINUNE SI PENTRU COPIII MEI ……
MA ROG LA DUMNEZEU PENTRU UN STROP DE SPERANTA SI BUCURIE PENTRU COPII MEI . NU IMI RAMANE DECAT SA TRAIESC CU SPERANTA CA DUMNEZEU VF FACE UN MIRACOL SI VOI PUTEA IESI DIN ACEASTA SITUATIE ……..DUMNEZEU SA VA AJUTE PE TOTI OAMENII………….
VA MULTUMESC MULT MUllttt……VA ROG MULT NU AM BANI SA IAU MACAR O [ PAINE. ] SA LE PUN PACHET LA GRADINITA SAU SCOALA VA ROG MULT CU ORICE SI 10 LEI SI ESTE BINE....
VA MULTUMESC
ADRESA: JUDETUL MEHEDINTI, MUNICIPIUL ORSOVA, STRADA PORTILE DE FIER NR.7 AP.89.
NR. TEL. 0757316183
Am preluat de la Lia, de la "oameni darnici"
http://www.oamenidarnici.ro/pe-cine-ajutam/comment-page-1#comment-752
MA AFLU LA LIMITA DISPERARII MA ROG LA DUMNEZEU SA FACA O MINUNE SI PENTRU COPIII MEI ……
MA ROG LA DUMNEZEU PENTRU UN STROP DE SPERANTA SI BUCURIE PENTRU COPII MEI . NU IMI RAMANE DECAT SA TRAIESC CU SPERANTA CA DUMNEZEU VF FACE UN MIRACOL SI VOI PUTEA IESI DIN ACEASTA SITUATIE ……..DUMNEZEU SA VA AJUTE PE TOTI OAMENII………….
VA MULTUMESC MULT MUllttt……VA ROG MULT NU AM BANI SA IAU MACAR O [ PAINE. ] SA LE PUN PACHET LA GRADINITA SAU SCOALA VA ROG MULT CU ORICE SI 10 LEI SI ESTE BINE....
VA MULTUMESC
ADRESA: JUDETUL MEHEDINTI, MUNICIPIUL ORSOVA, STRADA PORTILE DE FIER NR.7 AP.89.
NR. TEL. 0757316183
Am preluat de la Lia, de la "oameni darnici"
http://www.oamenidarnici.ro/pe-cine-ajutam/comment-page-1#comment-752
Valentin Cristian Gaju
"Cuminte şi înţelegător. Maică-sa îi zâmbea printre lacrimi. Copil maturizat prea devreme. A simţit că moartea îi tot dă târcoale şi şi-a sfătuit părinţii să mai facă un copil. A văzut că nu le merge bine şi s-a simţit vinovat. Că din cauza bolii lui casa stă neterminată. Că dacă el ar fi fost sănătos taică-său nu ar fi fost nevoit să culeagă căpşuni prin Spania ca să aibă ce mânca. Că dacă el nu ar fi fost bolnav… Că dacă el nu ar fi avut cancer… Un copil de 10 ani se învinovăţea pentru toate relele întâmplate familiei lui. Şi că era mai bine dacă murea. Lacrimile maică-sii cădeau ca mărgelele dintr-un şirag rupt. A împlinit 11 ani, de Crăciun. Visase să fie acasă de ziua lui, dar nu a avut noroc. Atunci şi-a dorit cadou o pungă de sânge. Avea analize proaste şi nu putea să înceapă tratamentul. S-a rezolvat, cu un apel în ziar. La începutul lui februarie a venit la tratament. I-am dus 250 RON din partea Ralucăi şi Cristinei, să aibă de mâncare. Pe 26 februarie Raluca şi Cristina i-au mai trimis în cont încă 150 RON. O săptămână mai târziu a mai primit 370 RON din campania din ziar. De la spitalul din Bucureşti a plecat la spitalul din Constanţa. Era bine – şi nu m-am gândit că va zăbovi prea mult acolo. Din păcate nu a fost aşa. I-a fost rău, a stat trei săptămâni internat. Acum este din nou la Budimex. Are nevoie de un medicament care costă 300 RON. Maică-sa este disperată – şi-a luat gândul că va strânge o mie de euro pentru PET. Tot ce îşi doreşte acum este să facă rost de 300 RON pentru medicament (15 flacoane de Cosmegen). Dacă puteţi şi vreţi să îl ajutaţi pe Valentin Cristian Gaju (povestea lui este mai jos):
BCR – Constanţa
RON: RO 08 RNCB 0296 0536 5354 0001
Titular: Gaju Elena
Contact: Gaju Elena, mama – 0720 759 945
Domiciliu: comuna Poarta Albă, Str. Traian nr. 55, judeţul Constanţa"
Am preluat de aici:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/03/19/ruga/
BCR – Constanţa
RON: RO 08 RNCB 0296 0536 5354 0001
Titular: Gaju Elena
Contact: Gaju Elena, mama – 0720 759 945
Domiciliu: comuna Poarta Albă, Str. Traian nr. 55, judeţul Constanţa"
Am preluat de aici:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/03/19/ruga/
marți, 16 martie 2010
Andrei mai are 744 de ore de trait daca nu-l ajutam...
Andrei are 27 de ani, este din Bucuresti si sufera de cancer intr-o stare avansata. Mama lui ne implora sa-l ajutam:
„Va scriu aceste randuri in speranta ca ne veti putea ajuta. Ma numesc Eleonara Dalban sunt din Bucuresti iar fiul meu, Andrei Dalban in varsta de 27 de ani, sufera de cancer intr-o stare avansata avand nevoie urgenta de tratament la o clinica din strainatate. Sunt vaduva dar am incercat sa ma descurc, insa situatia financiara a devenit precara si am nevoie de ajutorul dvs pentru a salva viata unicului copil.
In faza initiala a aparut adenopatie latero-cervicala dreapta (inflamatia mult vizibila a unui ganglion limfatic); in urma biopsiei acesta s-a dovedit a fi un melanom malign, tumora mama descoperindu-se la nivelul scalpului.
Imediat a inceput tratamentul recomandat de medicii oncologi si anume interferonul (Intron A) in doze mari (de trei ori pe saptamana); apoi a efectuat un RMN al intregului corp care nu evidentia alte tumori. In septembrie 2009 a expectorat doua formatiuni de aprox. 3 cm care in urma biopsiei s-au dovedit a fi tot de natura maligna. Intr-un timp scurt boala a avansat, avand acum multiple metastaze cerebrale, pulmonare, hepatice si ganglionare.
Ca sa poata sa supravietuiasca are nevoie urgent de un tratament pe care il poate urma doar la o clinica din strainatate, intrucat Romania nu dispune de aparatura medicala necesara.
Cyberknife este cea mai avansata forma de radiochirurgie, prin care tumora este distrusa cu o minima expunere la radiatie a tesutului normal din jurul sau. Sistemul de chirurgie robotizata CyberKnife este unicul sistem de radiochirurgie realizat pentru tratarea cu o acuratete sub milimetrica a tumorilor aflate oriunde in organism. Asadar aceasta metoda ofera o optiune aditionala pentru multi pacienti diagnosticati anterior cu tumori inoperabile sau complexe din punct de vedere chirurgical".
Donatiile se pot face in contul: RO38CECEB20002RON0002656, deschis la CEC BANK, beneficiar DALBAN ANDREI IOAN (avand si eu, Eleonara Dalban imputernicire),
CNP 1830214410031, moneda RON. Pt. orice detalii suplimentare va rog sa ma apelati pe numarul de telefon: 074 115 3406 074 115 3406. "
Prietena mea Doina a reusit sa obtina de la Romtelecom un numar la care se pot face donatii de 5 Euro: 0900 900 600. Sa sunam si noi, este atat de usor sa-i salvam viata lui Andrei daca ne mobilizam putin...
„Va scriu aceste randuri in speranta ca ne veti putea ajuta. Ma numesc Eleonara Dalban sunt din Bucuresti iar fiul meu, Andrei Dalban in varsta de 27 de ani, sufera de cancer intr-o stare avansata avand nevoie urgenta de tratament la o clinica din strainatate. Sunt vaduva dar am incercat sa ma descurc, insa situatia financiara a devenit precara si am nevoie de ajutorul dvs pentru a salva viata unicului copil.
In faza initiala a aparut adenopatie latero-cervicala dreapta (inflamatia mult vizibila a unui ganglion limfatic); in urma biopsiei acesta s-a dovedit a fi un melanom malign, tumora mama descoperindu-se la nivelul scalpului.
Imediat a inceput tratamentul recomandat de medicii oncologi si anume interferonul (Intron A) in doze mari (de trei ori pe saptamana); apoi a efectuat un RMN al intregului corp care nu evidentia alte tumori. In septembrie 2009 a expectorat doua formatiuni de aprox. 3 cm care in urma biopsiei s-au dovedit a fi tot de natura maligna. Intr-un timp scurt boala a avansat, avand acum multiple metastaze cerebrale, pulmonare, hepatice si ganglionare.
Ca sa poata sa supravietuiasca are nevoie urgent de un tratament pe care il poate urma doar la o clinica din strainatate, intrucat Romania nu dispune de aparatura medicala necesara.
Cyberknife este cea mai avansata forma de radiochirurgie, prin care tumora este distrusa cu o minima expunere la radiatie a tesutului normal din jurul sau. Sistemul de chirurgie robotizata CyberKnife este unicul sistem de radiochirurgie realizat pentru tratarea cu o acuratete sub milimetrica a tumorilor aflate oriunde in organism. Asadar aceasta metoda ofera o optiune aditionala pentru multi pacienti diagnosticati anterior cu tumori inoperabile sau complexe din punct de vedere chirurgical".
Donatiile se pot face in contul: RO38CECEB20002RON0002656, deschis la CEC BANK, beneficiar DALBAN ANDREI IOAN (avand si eu, Eleonara Dalban imputernicire),
CNP 1830214410031, moneda RON. Pt. orice detalii suplimentare va rog sa ma apelati pe numarul de telefon: 074 115 3406 074 115 3406. "
Prietena mea Doina a reusit sa obtina de la Romtelecom un numar la care se pot face donatii de 5 Euro: 0900 900 600. Sa sunam si noi, este atat de usor sa-i salvam viata lui Andrei daca ne mobilizam putin...
joi, 11 martie 2010
Eliminati lipsurile, oriunde le vedeti in afara voastra
Daca priviti cu atentie viata voastra, veti vedea ca ati avut intotdeauna tot ceea ce ati avut nevoie pt a ajunge la momentul urmator si, in cele din urma, pt a va aduce aici unde sunteti chiar acum.
Este posibil sa fi dorit si altceva, dar nu ati avut nevoie de nimic in plus. Toate nevoile v-au fost indeplinite.
Ceea ce numiti voi "esecuri" sunt in realitate experiente succesive. Un experiment "esuat" nu a esuat absolut deloc, ci doar a indicat drumul spre succes.
Cand ai totul si nu stii ca-l ai, nu ai nimic. Singurul mod prin care voi puteti sti ce inseamna sa aveti totul este ca, la un moment dat, sa aveti mai putin decat totul.
Daca vedeti oameni care sunt flamanzi,hraniti-i; daca vedeti oameni care au nevoie de imbracaminte, imbracati-i. In felul acesta, veti trai experienta faptului ca nu mai exista lipsuri.
Oricat de putin ati avea voi, intotdeauna veti putea gasi pe cineva care are si mai putin. Gasiti-i pe acestia si dati-le din abundenta voastra. Straduiti-va sa fiti sursa, nu recipient. Faceti-i pe altii sa aiba ceea ce vreti voi sa aveti. Ceea ce dati , aceea deveniti!
Aduceti lumina in viata tuturor celor cu care veniti in contact, fiti voi aceia in care altii sa-si poata gasi refugiu si forta. Faceti altora ceea ce vreti sa vi se faca voua..
Nu judecati si nici nu condamnati. Nimeni nu face nimic nepotrivit daca se comporta conform cu modelul oferit de lumea lui. Nimic nu doare mai rau decat sa fii judecat. Judecata celorlalti patrunde adanc si iti sfasie profund sufletul. Judecatile emise ranesc profund atunci cand cei care te judeca gresesc -dar ranesc si mai profund atunci cand ei au dreptate... Judecata nu e niciodata un produs al iubirii.
(Neale Donald Walsch -Comuniune cu Dumnezeu)
marți, 9 martie 2010
Idei pentru o viata mai buna
Fa o plimbare pe jos de 10-30 minute in fiecare zi. Si in timp ce te plimbi, zambeste. Acesta este antidepresivul suprem.
Joaca mai multe jocuri si citeste mai multe carti decat ai facut-o anul trecut.
Petrece mai mult timp cu persoane peste 70 de ani sau sub varsta de 6 ani.
Viseaza mai mult cand esti treaz.
Incearca sa faci cel putin trei persoane sa zambeasca zilnic.
Nu iti irosi energia pretioasa cu barfe, cu vampirii energetici (persoanele pesimiste), cu problemele trecutului, cu ganduri negative sau lucruri care nu se afla sub controlul tau. E indicat sa-ti investesti energia in momentele pozitive ale momentului.
Intelege ca viata e o scoala si tu esti aici sa inveti. Problemele sunt simple elemente din „programa scolara” care apar si apoi dispar ca si o ora de algebra, in schimb lectiile invatate dureaza intreaga viata.
Zambeste si razi cat mai mult. Asta va tine la distanta vampirii energetici. Acestia in general nu suporta oameni veseli in jurul lor.
Nimeni nu e obligat pe lumea asta, sa-ti asigure tie fericirea, cu exceptia ta.
Nu compara viata ta cu a altora. Nu ai nici cea mai vaga idee de ceea ce se intampla cu adevarat in viata lor.
Iarta pe oricine si pentru orice.
Fa pace cu trecutul tau ca sa nu iti strici prezentul.
Slujba ta nu iti va purta de grija cand te imbolnavesti. Prietenii si familia da. Tine-i aproape.
Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot ceea ce iti este necesar.
Fa numai ce simti ca e drept.
Nu va neglijati sufletul!
Majoritatea fiintelor umane traiesc viata intr-un ritm rapid, au mintile permanent ocupate cu ganduri, planuri si griji. E foarte usor sa fii prins in lupta pentru existenta, dar a-ti accelera viata nu inseamna a o face mai buna. Banii si averile, faima si pozitia sociala nu-ti pot aduce pacea si fericirea.
Viata a devenit superficiala, artificiala, formala, pentru ca trebuie sa faci anumite lucruri. Desigur,iti urmezi indatoririle, dar pierzi o parte din viata, pt ca viata e posibila doar daca esti viu, daca traiesti cu intensitate.
Daca flacara ta interioara s-a acoperit cu formalitati, datorii, reguli, pe care le indeplinesti fara tragere de inima, poti doar sa te tarasti; viata ta poate fi una de convenienta, dar nu simti ca traiesti cu adevarat.
Este imperios necesar ca oamenii sa-si readuca in suflet bucuria si lumina; o carte buna, o piesa de teatru, un spectacol de opera, un concert de muzica folk etc -toate acestea se pot constitui intr-o veritabila sursa de putere sufleteasca; daca nu ii aprinzi sufletului tau o lumina, iti piere cheful si dragostea de viata.
Fiecare din noi are tot timpul posibilitatea de a alege. Anumite alegeri ne aduc doar lupta si durere, altele ne aduc liniste si vindecare.
Este momentul ca fiecare din noi sa observe ce anume ii aduce pacea si linistea sufleteasca!
miercuri, 3 martie 2010
Imparte, omule!
Imparte cu cei care sunt mai putin norocosi decat tine!
Am fost invatati inca de mici ca e bine sa impartim lucrurile cu altii; oare am uitat sa facem asta?
Imparte bucuria ta cu cei care au nevoie de incurajari si vorbe bune!
Nu uita ca toti cei care au uitat sa zambeasca au nevoie de zambetul tau!
Imparte omule, pentru ca vei primi inzecit ceea ce dai din toata inima!
marți, 2 martie 2010
Pietrele semipretioase sau despre puterea vindecatoare a cristalelor
Cristalele depoziteaza si conduc energie. Ele au puteri speciale care ne pot aduce echilibrul in casa si in viata; contribuie la eliminarea energiilor negative. Vibratiile lor interactioneaza cu campurile energetice ale corpurilor noastre; ajuta si vindeca acolo unde exista dezechilibre.Iata cateva:
CALCEDONIE
-Pune in legatura cu ghizii spirituali si deschide accesul spre alte dimensiuni spirituale. Mareste clarviziunea, intuitia si comunicarea.
-Are rol protector impotriva spiritelor rele si a energiilor negative, sau in timpul calatoriilor.
-Confera o stare de sanatate buna in general, benefic pentru oase, sange, ochi, lactatie, splina, boala Alzheimer; confera si un somn linistit.
-Ajuta la depasirea provocarilor sortii.
-Amplifica efectele celorlalte pietre langa care este purtat, purifica celelalte pietre si echilibreaza emotional dupa traume majore.
-Aduce pace si abundenta, buna vointa, egalitate, succes in procese judiciare, succes in afaceri, fidelitate.
-Scade depresia, frica, tensiunea nervoasa, furia, crizele de disperare, gelozie sau alte emotii extreme si cosmarurile.
LAPIS LAZULI - este o piatra care te face sa te simti special
-Faciliteaza comunicarea cu entitatile protectoare elevate, ingerul pazitor, ghidul spiritual.
-Dezvolta aptitudini parapsihice si abilitatea de a culege informatii.
-Protejeaza impotriva depresiei, fricii, temerilor, cosmarurilor.
-Identifica atacul energetic psihic din exterior si-l retrimite la sursa.
-Intoarce blestemul sau raul facut purtatorului.
CALCEDONIE
-Pune in legatura cu ghizii spirituali si deschide accesul spre alte dimensiuni spirituale. Mareste clarviziunea, intuitia si comunicarea.
-Are rol protector impotriva spiritelor rele si a energiilor negative, sau in timpul calatoriilor.
-Confera o stare de sanatate buna in general, benefic pentru oase, sange, ochi, lactatie, splina, boala Alzheimer; confera si un somn linistit.
-Ajuta la depasirea provocarilor sortii.
-Amplifica efectele celorlalte pietre langa care este purtat, purifica celelalte pietre si echilibreaza emotional dupa traume majore.
-Aduce pace si abundenta, buna vointa, egalitate, succes in procese judiciare, succes in afaceri, fidelitate.
-Scade depresia, frica, tensiunea nervoasa, furia, crizele de disperare, gelozie sau alte emotii extreme si cosmarurile.
LAPIS LAZULI - este o piatra care te face sa te simti special
-Faciliteaza comunicarea cu entitatile protectoare elevate, ingerul pazitor, ghidul spiritual.
-Dezvolta aptitudini parapsihice si abilitatea de a culege informatii.
-Protejeaza impotriva depresiei, fricii, temerilor, cosmarurilor.
-Identifica atacul energetic psihic din exterior si-l retrimite la sursa.
-Intoarce blestemul sau raul facut purtatorului.
Bunica
“Iuli … Iulica, asa e alintat de toata lumea. Ar atrage privirea oricarui vizitator care l-ar prinde zburdand pe coridoarele sectiei de oncopediatrie; in afara de privirea parintilor, care au plecat de cativa an sa lucreze in strainatate si nu s-au mai interesat de atunci de soarta copilului … La aproximativ 6 luni de la despartirea aceasta fortata, in septembrie 2008, copilul s-a imbolnavit: tumora cerebrala ventricul IV, un diagnostic cumplit. Singura mangaiere a copilului este bunica, o Bunica a carei implicare si daruire absoluta este impresionanta. Bunica ne-a solicitat ajutorul; cererea dansei, uimitor de simpla suna asa: ne-ar folosi orice lucru ce l-ar putea ajuta pe Iuli sa mearga la gradinita (rechizite, hainute,…)
Iulica finalizase tratamentul citostatic acum cateva luni, dar boala a revenit in octombrie, recidiva cerebrala …acum vor veni din nou amandoi, lunar, Bunica si nepot, la Institutul Oncologic Bucuresti, pentru a incerca iar sa lupte cu boala. Le suntem alaturi si va chemam sa le fiti si voi alaturi bunicii Liuba si micutului Iulica.”
Acum, bunica ne spune ca in data de 8 martie nepotul sau este programat pentru inca o operatie la Spitalul de Urgenta Bagdasar – Arseni; are nevoie de un ajutor financiar si speram ca impreuna sa i-l putem oferi …. Asta si pentru ca din partea parintilor sai Iuli n-a beneficiat de nimic in ultima perioada, nici macar de un telefon …
Contact: Bunica Onica Liuba, Adresa: Aleea Cristina nr. 8, Bl. 18, sc. B, ap. 18, Tulcea; Telefon: 0746.474.014;
Asociatia P.A.V.E.L. – 021/311.27.00 (Alina Mitroi o735.526.957)
Am preluat de aici:http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/03/01/interventie-chirurgicala-fara-parinti-alaturi/
Iulica finalizase tratamentul citostatic acum cateva luni, dar boala a revenit in octombrie, recidiva cerebrala …acum vor veni din nou amandoi, lunar, Bunica si nepot, la Institutul Oncologic Bucuresti, pentru a incerca iar sa lupte cu boala. Le suntem alaturi si va chemam sa le fiti si voi alaturi bunicii Liuba si micutului Iulica.”
Acum, bunica ne spune ca in data de 8 martie nepotul sau este programat pentru inca o operatie la Spitalul de Urgenta Bagdasar – Arseni; are nevoie de un ajutor financiar si speram ca impreuna sa i-l putem oferi …. Asta si pentru ca din partea parintilor sai Iuli n-a beneficiat de nimic in ultima perioada, nici macar de un telefon …
Contact: Bunica Onica Liuba, Adresa: Aleea Cristina nr. 8, Bl. 18, sc. B, ap. 18, Tulcea; Telefon: 0746.474.014;
Asociatia P.A.V.E.L. – 021/311.27.00 (Alina Mitroi o735.526.957)
Am preluat de aici:http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/03/01/interventie-chirurgicala-fara-parinti-alaturi/
joi, 25 februarie 2010
Autoprogramarea pozitiva
Emile Coue a descoperit ca repetarea formulei: "zi de zi ma simt din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere" are efecte miraculoase asupra pacientilor sai.
("Every day, in every way, I am getting better and better").
Cultivati gandirea pozitiva, folosind sugestii benefice cum ar fi:
"in fiecare zi sunt din ce in ce mai fericit si mai multumit de viata mea"
"sunt sigur ca voi reusi"
"pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai bine"
Cautati intotdeauna partea buna si frumoasa a lucrurilor si a fiintelor, a intamplarilor din viata voastra.
Veti fi uimiti sa constatati cat de mare este puterea mintii...
Muzica si speranta
Pe 1 martie, de la ora 19:00, la Ateneul Roman va avea loc un concert caritabil sustinut de Camerata Regala alaturi de Filarmonica George Enescu. Se vor interpreta lucrari ale unor compozitori precum Brahms, Ceaikovski sau Johann Strauss. Biletele sunt disponibile pe blt.ro si la casa de bilete a Ateneului Roman. Veniturile obtinute in urma evenimentului vor fi folosite in sprijinul copiilor diagnosticati cu leucemie.
Concertul este primul eveniment din cadrul campaniei umanitare Vise de ghiocei, initiata de catre Fundatia Sansa pentru Sansa. Proiectul urmareste strangerea fondurilor necesare deschiderii primei gradinite oncologice din Romania.
Am preluat de aici: http://tudorchirila.blogspot.com/2010/02/muzica-si-speranta.html
Andreea si Dani au nevoie de ajutorul nostru
Am primit ieri urmatorul mesaj:
"Indraznesc sa apelez la tine cu rugamintea de a incerca sa ajutam doua fetite care nu au de nici unele, Andreea si Dani. Locuiesc in satul Nuci, com. Vasilati, jud. Calarasi. Au stat in Bucuresti, dar s-au mutat acum cativa ani in sat, cumparand casuta in care stau acum.
Cea mare are 7 ani, iar cea mica 4. Sunt zile in care nu mananca nimic, pentru ca nu au ce. Traiesc doar din alocatie si un ajutor de la primarie; mama este divortata, le creste singura. Dupa ce ca se chinuiesc intr-o saracie lucie, cea mica trebuie operata de urgenta la Grigore Alexandrescu, iar mama lor nu are nici un ban; am inteles ca i s-au umflat ganglionii de la gat de o parte si de alta. Nu stiu diagnosticul exact, dar ti-l voi comunica imediat ce il aflu..."
Va tin la curent cu ce reusim sa facem pentru aceste doua fetite.
Daca doreste cineva sa ajute in acest caz, sa-mi lase un comentariu, va rog; multumesc!
"Indraznesc sa apelez la tine cu rugamintea de a incerca sa ajutam doua fetite care nu au de nici unele, Andreea si Dani. Locuiesc in satul Nuci, com. Vasilati, jud. Calarasi. Au stat in Bucuresti, dar s-au mutat acum cativa ani in sat, cumparand casuta in care stau acum.
Cea mare are 7 ani, iar cea mica 4. Sunt zile in care nu mananca nimic, pentru ca nu au ce. Traiesc doar din alocatie si un ajutor de la primarie; mama este divortata, le creste singura. Dupa ce ca se chinuiesc intr-o saracie lucie, cea mica trebuie operata de urgenta la Grigore Alexandrescu, iar mama lor nu are nici un ban; am inteles ca i s-au umflat ganglionii de la gat de o parte si de alta. Nu stiu diagnosticul exact, dar ti-l voi comunica imediat ce il aflu..."
Va tin la curent cu ce reusim sa facem pentru aceste doua fetite.
Daca doreste cineva sa ajute in acest caz, sa-mi lase un comentariu, va rog; multumesc!
miercuri, 24 februarie 2010
Plangerile unei educatoare
Sunt de acord cu ceea ce scrie in "Formula AS" o educatoare, de aceea am preluat si eu scrisoarea ei.
"Ma numesc Oana Ionescu, sunt educatoare, cu 14 ani vechime in meseria de dascal, cea care ar trebui sa fie cea mai nobila si respectata meserie de pe pamant. O meserie formatoare de viitor pentru tara. Dar mai putem fi numiti asa, intr-o societate privata de adevaratele sale valori, intr-o societate etern umilit a si sacrificata de interesele meschine ale celor care o conduc? Facem parte dintr-o lume care asista neputincioasa la disparitia traditiilor, a valorilor care inca exista, dar care ne sunt ascunse de forta cu care mass-media si presa de scandal le inlocuieste, sistematic, cu incultura, lipsa de bun simt, de forta cu care se promoveaza promiscuitatea, grotescul, si se ridica la rang de virtute prostia si incultura. Avem decadenta pe toate planurile, dar ni se cere sa facem educatie la nivel inalt! Cum? Unde? De catre cine? La noi incompetenta porneste de sus si tot de sus ne este impusa: cu cat esti mai incompetent, cu atat mai bine - putere sa ai, dosuri sa pupi! Scoala? Educatia? Binele? Adevarul? Dreptatea? - ce-a mai ramas din ele, mai apar la suprafata ca in basme, in greaua si incercata batalie cu Raul.
Citesc cu aviditate aceasta revista si ma bucur cand vad ca altii, inaintea mea, au tras semnale de alarma. Cred ca ar fi timpul sa ne unim, sa nu mai existe atatea strigate disperate de ajutor, ale unor oameni care muncesc si care n-au nici o vina ca au fost si sunt trasi pe sfoara, sa nu mai existe atatea cazuri medicale nerezolvate, din cauza lipsei unui sistem sanitar organizat si bine condus.
De ce sa invinovatim atatia parinti ca pleaca sa munceasca pe meleaguri straine, lasandu-si copiii in grija bunicilor sau a rudelor, pentru a le asigura un trai decent, privandu-i de dragoste; de ce sa invinovatim femeile care refuza sa aduca pe lume copii sau se limiteaza doar la unul, din cauza lipsei de perspectiva, si sa
nu-i invinovatim pe ei - cei in mana carora se afla puterea? Sa-i facem responsabili pentru esecul unei societati in care parintii sunt nevoiti sa-si dramuiasca "uriasa" alocatie de 42 de lei lunar, pentru a asigura armonioasa dezvoltare a copiilor (alocatie de care unii candidati la putere habar nu au si nu le pasa). Sa-i facem responsabili de umilintele pensionarilor - cei care au contribuit cu ani si ani de munca, si traind tot in lipsuri, la binele bugetului de stat.
Sa-i facem responsabili pentru lipsa oricarei perspective a tuturor celor care nu stiu, nu pot si nu vor sa fie ca ei: HOTI - de vise, de idealuri, de bunastare
E dureros sa fii constrans sa-ti cladesti scurta existenta pe principiul: "nu cred ca-mi permit!". Dar ne-am obisnuit sa nu ne permitem, sa ne facem ca nu observam lipsa unui lucru sau a altuia din viata noastra Dar ce ne facem atunci cand ne dorim copii? Ce psiholog poate tamadui durerea, cum luptam cu depresia in aceasta situatie? Imi veti spune probabil: "Daca iti pute totul, de ce nu pleci?". Nu plec, fiindca nu pot, imi iubesc tara, cu tot ce a dat ea bun, cu tot ce inca mai are ea bun si valoros, doar ca ma oboseste cautarea, desi am doar 32 de ani. Am absolvit o facultate, dar am preferat sa fiu educatoare, cu speranta ca prin munca mea pot schimba ceva, ca-i pot pregati pe copii pentru viata si fericire, dar in nici un caz pentru instrainare, pentru emigratie si abandon, constructori nefericiti ai bunastarii unor straini. As vrea sa le fie recunoscuta valoarea aici, sa se simta obligati, dar si ocrotiti de tara in care traiesc, sa nu mai fie complexati ca sunt prost imbracati si tata n-are limuzina in fata portii. Sa-i obligam sa se complexeze atunci cand devin nepasatori, superficiali, invidiosi, orbi si surzi la nevoile celor sarmani si necajiti!
Cum spuneam: de ce sa plec eu? Sa plece ei, vanzatorii de promisiuni si vise, care sunt gata sa se omoare atunci cand vor sa fie alesi!
Cu consideratie pentru toti cei care nu si-au pierdut speranta,
OANA IONESCU - e-mail: oanapetronela@yahoo.com"
Am preluat de aici: http://www.formula-as.ro/2010/905/scrisoarea-saptamanii-36
/plangerile-unei-educatoare-12099
"Ma numesc Oana Ionescu, sunt educatoare, cu 14 ani vechime in meseria de dascal, cea care ar trebui sa fie cea mai nobila si respectata meserie de pe pamant. O meserie formatoare de viitor pentru tara. Dar mai putem fi numiti asa, intr-o societate privata de adevaratele sale valori, intr-o societate etern umilit a si sacrificata de interesele meschine ale celor care o conduc? Facem parte dintr-o lume care asista neputincioasa la disparitia traditiilor, a valorilor care inca exista, dar care ne sunt ascunse de forta cu care mass-media si presa de scandal le inlocuieste, sistematic, cu incultura, lipsa de bun simt, de forta cu care se promoveaza promiscuitatea, grotescul, si se ridica la rang de virtute prostia si incultura. Avem decadenta pe toate planurile, dar ni se cere sa facem educatie la nivel inalt! Cum? Unde? De catre cine? La noi incompetenta porneste de sus si tot de sus ne este impusa: cu cat esti mai incompetent, cu atat mai bine - putere sa ai, dosuri sa pupi! Scoala? Educatia? Binele? Adevarul? Dreptatea? - ce-a mai ramas din ele, mai apar la suprafata ca in basme, in greaua si incercata batalie cu Raul.
Citesc cu aviditate aceasta revista si ma bucur cand vad ca altii, inaintea mea, au tras semnale de alarma. Cred ca ar fi timpul sa ne unim, sa nu mai existe atatea strigate disperate de ajutor, ale unor oameni care muncesc si care n-au nici o vina ca au fost si sunt trasi pe sfoara, sa nu mai existe atatea cazuri medicale nerezolvate, din cauza lipsei unui sistem sanitar organizat si bine condus.
De ce sa invinovatim atatia parinti ca pleaca sa munceasca pe meleaguri straine, lasandu-si copiii in grija bunicilor sau a rudelor, pentru a le asigura un trai decent, privandu-i de dragoste; de ce sa invinovatim femeile care refuza sa aduca pe lume copii sau se limiteaza doar la unul, din cauza lipsei de perspectiva, si sa
nu-i invinovatim pe ei - cei in mana carora se afla puterea? Sa-i facem responsabili pentru esecul unei societati in care parintii sunt nevoiti sa-si dramuiasca "uriasa" alocatie de 42 de lei lunar, pentru a asigura armonioasa dezvoltare a copiilor (alocatie de care unii candidati la putere habar nu au si nu le pasa). Sa-i facem responsabili de umilintele pensionarilor - cei care au contribuit cu ani si ani de munca, si traind tot in lipsuri, la binele bugetului de stat.
Sa-i facem responsabili pentru lipsa oricarei perspective a tuturor celor care nu stiu, nu pot si nu vor sa fie ca ei: HOTI - de vise, de idealuri, de bunastare
E dureros sa fii constrans sa-ti cladesti scurta existenta pe principiul: "nu cred ca-mi permit!". Dar ne-am obisnuit sa nu ne permitem, sa ne facem ca nu observam lipsa unui lucru sau a altuia din viata noastra Dar ce ne facem atunci cand ne dorim copii? Ce psiholog poate tamadui durerea, cum luptam cu depresia in aceasta situatie? Imi veti spune probabil: "Daca iti pute totul, de ce nu pleci?". Nu plec, fiindca nu pot, imi iubesc tara, cu tot ce a dat ea bun, cu tot ce inca mai are ea bun si valoros, doar ca ma oboseste cautarea, desi am doar 32 de ani. Am absolvit o facultate, dar am preferat sa fiu educatoare, cu speranta ca prin munca mea pot schimba ceva, ca-i pot pregati pe copii pentru viata si fericire, dar in nici un caz pentru instrainare, pentru emigratie si abandon, constructori nefericiti ai bunastarii unor straini. As vrea sa le fie recunoscuta valoarea aici, sa se simta obligati, dar si ocrotiti de tara in care traiesc, sa nu mai fie complexati ca sunt prost imbracati si tata n-are limuzina in fata portii. Sa-i obligam sa se complexeze atunci cand devin nepasatori, superficiali, invidiosi, orbi si surzi la nevoile celor sarmani si necajiti!
Cum spuneam: de ce sa plec eu? Sa plece ei, vanzatorii de promisiuni si vise, care sunt gata sa se omoare atunci cand vor sa fie alesi!
Cu consideratie pentru toti cei care nu si-au pierdut speranta,
OANA IONESCU - e-mail: oanapetronela@yahoo.com"
Am preluat de aici: http://www.formula-as.ro/2010/905/scrisoarea-saptamanii-36
/plangerile-unei-educatoare-12099
marți, 23 februarie 2010
Mihai Adrian Nistor vrea sa traiasca
"Ma numesc Nistor Mihai Adrian (din Piatra Neamt) si vreau sã trãiesc. Pentru cei care nu mã cunosc, am 21 de ani, sunt student in anul 3 la facultatea de Inginerie Electrica UTCN si sunt de parere ca viata e prea frumoasa si merita traita – iar pentru asta trebuie sa lupt.
In urma cu 8 ani am fost diagnosticat cu limfom limfoblastic non-hodkin (la Cluj); nefericirea a fost ca dupa 5 ani boala mi-a recidivat de 2 ori. Acum am LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA T REFRACTARA , sunt in remisiune si in pregatire pentru transplantul medular in clinica Louis Turcanu onco-hemato din Timisoara. Doctorii mi-au zis de mai multe ori ca nu mai am sanse dar nu am vrut sã accept asta.
Am luptat cu aceastã boalã necrutãtoare avându-i alãturi pe cei dragi, dar acum am nevoie si de voi, pentru ca împreunã sã reusim s-o învingem. Stiu cã o sã mã vindec si cã o sã trãiesc.
Din pãcate, am nevoie sa fac mai multe analize la o clinica in Austria care costa 5.000 de euro, sunt constient cã suntem în momente de crizã, dar toate sunt trecãtoare. Se zice cã banii nu aduc fericirea în viatã, dar se pare cã în cazul meu sunt singura sansa de salvare.
Ajutati-mã sã încep o nouã viatã, fiti întemeietorii noii mele vieti.
Dacã doriti sã mã ajutati, puteti dona bani in contul:
Banca Transilvania : RO38BTRL01301201j08706XX
BCR: RO11RNCB01969276599100001
CEC Bank: RO89CECETM1308RON0654317
Nr. de telefon : 0749520332 ; 0725534316 ; 0770449706"
Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/
In urma cu 8 ani am fost diagnosticat cu limfom limfoblastic non-hodkin (la Cluj); nefericirea a fost ca dupa 5 ani boala mi-a recidivat de 2 ori. Acum am LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA T REFRACTARA , sunt in remisiune si in pregatire pentru transplantul medular in clinica Louis Turcanu onco-hemato din Timisoara. Doctorii mi-au zis de mai multe ori ca nu mai am sanse dar nu am vrut sã accept asta.
Am luptat cu aceastã boalã necrutãtoare avându-i alãturi pe cei dragi, dar acum am nevoie si de voi, pentru ca împreunã sã reusim s-o învingem. Stiu cã o sã mã vindec si cã o sã trãiesc.
Din pãcate, am nevoie sa fac mai multe analize la o clinica in Austria care costa 5.000 de euro, sunt constient cã suntem în momente de crizã, dar toate sunt trecãtoare. Se zice cã banii nu aduc fericirea în viatã, dar se pare cã în cazul meu sunt singura sansa de salvare.
Ajutati-mã sã încep o nouã viatã, fiti întemeietorii noii mele vieti.
Dacã doriti sã mã ajutati, puteti dona bani in contul:
Banca Transilvania : RO38BTRL01301201j08706XX
BCR: RO11RNCB01969276599100001
CEC Bank: RO89CECETM1308RON0654317
Nr. de telefon : 0749520332 ; 0725534316 ; 0770449706"
Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/
luni, 22 februarie 2010
Stefanita a ramas fara vedere, dar nu si fara speranta...
"Stefanita are doar 15 ani … un adolescent care incearca sa se obisnuiasca cu intunericul in care este nevoit sa traiasca.
Ii placea sa picteze, asa isi expunea el trairile, in culori vii, care exprimau bucuria unui suflet pur de copil. Bucurie ce nu a durat decat pana in urma cu cateva luni, cand nu a mai putut distinge culorile si nimic din jurul lui. Acum nu mai vede decat ceata si umbre . Pana nu de mult, viata baiatului meu era aproape una normala, diabetul era cel care il mai supara dar se tinea de tratament si nimic nu parea sa-i tulbure viata de copil. Dar soarta a trebuit sa-i fie potrivnica. Stefanita a inceput sa planga ca vede prin ceata cateodata si a refuzat sa mearga la medic, spunand ca nu vrea sa poarte ochelari. Déjà era prea tarziu. Am primit diagnosticul de la medic: tumora pe creier care afecteaza nervul vederii; a trebuit sa fie operat. In urma operatiei, care a fost facuta la Spitalul Bagdasar – Arseni din Bucuresti, lui Stefanita i-a fost extrasa o parte din tumora .
In termeni medicali: 1. Tumora infiltrativa de hipotalamus, tracturi si chiasma optica biopsiata in tratament chimio si radioterapic. 2. Tumora de regiune pineala neexplorata chirurgical; 3. Cecitate cu atrofie optica bilaterala; 3. Diabet insipid in tratament cronic cu minirin.
In urma acestui diagnostic am facut chimioterapie si raze postoperatorii dar nu au adus nicio schimbare. Din cauza bolii, Stefanita sufera o cadere psihica si am mers la un doctor psihiatric. Recent, am aflat ca in China se face un transplant cu celule stem care costa in jur de 26.000 $. De aceea, va rugam din suflet ajutati-ne sa-i redam lumina lui Stefanita, sa nu mai traiasca in intuneric.
CEC BANK, Sucursala Craiova
CONT: RO60CECEDJ0108RON0826776
Mama: Vulpe Lucica”
Am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/18/a-ramas-fara-vedere-dar-nu-si-fara-speranta-%e2%80%a6/
Ii placea sa picteze, asa isi expunea el trairile, in culori vii, care exprimau bucuria unui suflet pur de copil. Bucurie ce nu a durat decat pana in urma cu cateva luni, cand nu a mai putut distinge culorile si nimic din jurul lui. Acum nu mai vede decat ceata si umbre . Pana nu de mult, viata baiatului meu era aproape una normala, diabetul era cel care il mai supara dar se tinea de tratament si nimic nu parea sa-i tulbure viata de copil. Dar soarta a trebuit sa-i fie potrivnica. Stefanita a inceput sa planga ca vede prin ceata cateodata si a refuzat sa mearga la medic, spunand ca nu vrea sa poarte ochelari. Déjà era prea tarziu. Am primit diagnosticul de la medic: tumora pe creier care afecteaza nervul vederii; a trebuit sa fie operat. In urma operatiei, care a fost facuta la Spitalul Bagdasar – Arseni din Bucuresti, lui Stefanita i-a fost extrasa o parte din tumora .
In termeni medicali: 1. Tumora infiltrativa de hipotalamus, tracturi si chiasma optica biopsiata in tratament chimio si radioterapic. 2. Tumora de regiune pineala neexplorata chirurgical; 3. Cecitate cu atrofie optica bilaterala; 3. Diabet insipid in tratament cronic cu minirin.
In urma acestui diagnostic am facut chimioterapie si raze postoperatorii dar nu au adus nicio schimbare. Din cauza bolii, Stefanita sufera o cadere psihica si am mers la un doctor psihiatric. Recent, am aflat ca in China se face un transplant cu celule stem care costa in jur de 26.000 $. De aceea, va rugam din suflet ajutati-ne sa-i redam lumina lui Stefanita, sa nu mai traiasca in intuneric.
CEC BANK, Sucursala Craiova
CONT: RO60CECEDJ0108RON0826776
Mama: Vulpe Lucica”
Am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/18/a-ramas-fara-vedere-dar-nu-si-fara-speranta-%e2%80%a6/
Daniel are nevoie de ajutorul nostru
“Subsemnata Anton Maria, domiciliata in comuna Tortoman, judetul Constanta, mama a doi copii, Constantin in varsta de 21 de ani, iar Daniel in varsta de 19 ani …
Va spun cu mare durere in suflet ca in luna februarie 2009 Daniel a fost diagnosticat cu o tumora cu celule germinale, cu dubla localizare (cerebrala si testiculara), operata (ablatie totala), in curs de radio si chimioterapie la Institutul Oncologic Bucuresti, in luna iunie fiind descoperit si cu metastaze pulmonare. In momentul de fata ne aflam acasa pentru ca Daniel, avand in vedere toleranta hematologica mult scazuta, nu mai poate continua tratamentul citostatic pana la urmatoarele investigatii. Urmeaza sa le facem pe data 08.03.2010.
Rugamintea mea este daca puteti sa ma ajutati sa-i dam impreuna fiului meu o sansa la viata, deoarece imi trebuie urgent suma de 4,500 RON pentru a-i face lui Daniel un P.E.T.C.T. in judetul Oradea, iar in urma rezultatului doctorii vor constata daca mai poate continua tratamentul citostatic cu doze mari si cellule stem.
Mentionez faptul ca Daniel fiind foarte bolnav s-a straduit sa dea Bacalaureatul si a luat cu nota 9 (noua).
Multumesc anticipat dandu-I o sansa la viata fiului meu.
Nr de contact: 0766.969.649; 0760.044.467″
Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/22/daniel-are-nevoie-de-p-e-t-c-t-pentru-a-continua-tratamentul/
Va spun cu mare durere in suflet ca in luna februarie 2009 Daniel a fost diagnosticat cu o tumora cu celule germinale, cu dubla localizare (cerebrala si testiculara), operata (ablatie totala), in curs de radio si chimioterapie la Institutul Oncologic Bucuresti, in luna iunie fiind descoperit si cu metastaze pulmonare. In momentul de fata ne aflam acasa pentru ca Daniel, avand in vedere toleranta hematologica mult scazuta, nu mai poate continua tratamentul citostatic pana la urmatoarele investigatii. Urmeaza sa le facem pe data 08.03.2010.
Rugamintea mea este daca puteti sa ma ajutati sa-i dam impreuna fiului meu o sansa la viata, deoarece imi trebuie urgent suma de 4,500 RON pentru a-i face lui Daniel un P.E.T.C.T. in judetul Oradea, iar in urma rezultatului doctorii vor constata daca mai poate continua tratamentul citostatic cu doze mari si cellule stem.
Mentionez faptul ca Daniel fiind foarte bolnav s-a straduit sa dea Bacalaureatul si a luat cu nota 9 (noua).
Multumesc anticipat dandu-I o sansa la viata fiului meu.
Nr de contact: 0766.969.649; 0760.044.467″
Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/22/daniel-are-nevoie-de-p-e-t-c-t-pentru-a-continua-tratamentul/
joi, 18 februarie 2010
Un tanar student are nevoie de ajutorul nostru
Florin G are 21 de ani si spondiloza anchilozanta - gasiti mai jos detalii despre aceasta boala:
http://www.spondilita.ro/
Florin este student in Bucuresti si nu mai face fata costurilor pentru tratamentul lunar -in jur de 300 RON. Are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, pentru a putea continua.
Daca vreti si puteti sa ajutati, puteti depune macar 10 RON in contul lui Florin, specificand: "donatie"
RO41INGB5682999901263611
PS: Florin ne-a trimis toate documentele medicale scanate; daca doriti sa-l contactati personal, va pot da adresa lui de email si/sau nr tel.
http://www.spondilita.ro/
Florin este student in Bucuresti si nu mai face fata costurilor pentru tratamentul lunar -in jur de 300 RON. Are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, pentru a putea continua.
Daca vreti si puteti sa ajutati, puteti depune macar 10 RON in contul lui Florin, specificand: "donatie"
RO41INGB5682999901263611
PS: Florin ne-a trimis toate documentele medicale scanate; daca doriti sa-l contactati personal, va pot da adresa lui de email si/sau nr tel.
marți, 16 februarie 2010
Si tu poti ajuta!
Cu un simplu SMS 890 pentru 2 euro fără TVA, în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote, valabil în perioada 15 ianuarie – 15 martie 2010.
http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/cazuri/
http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/cazuri/
luni, 15 februarie 2010
Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi- Paul Ferrini
Intelege ca cel mai important lucru nu este ce faci sau ce spui. Este felul in care te comporti si le vorbesti celorlalti. Nu te adresa celorlalti cand esti suparat; asteapta pana te simti mai linistit. Numai atunci cand poti spune adevarul cu iubire, ceilalti pot auzi ce ai de spus, fara a se simti atacati.
Succesul in viata nu poate fi masurat pe baza unor factori externi. Adevaratul succes se masoara in functie de capacitatea ta de a te iubi pe tine si pe ceilalti, nu in functie de marimea portofelului, de nr de diplome sau de importanta functiei.Factorii externi se modifica. Daca suntem atasati de ei, suferim atunci cand lucrurile se schimba.
Tot ceea ce incerci sa proiectezi asupra celorlalti se intoarce inapoi la tine. Gandul este un bumerang perfect, el se intoarce intotdeauna la persoana care l-a trimis.
Majoritatea lectiilor pe care ni le aduce viata ne cer sa schimbam perceptia pe care o avem fata de noi insine, fata de ceilalti si fata de lumea din jurul nostru.
Nu fi ingrijorat ca drumul tau nu este la fel cu al celorlalti. Tu trebuie sa-ti urmezi propria ta cale unica, pt a te onora pe tine insuti si pt a-ti indeplini telul spiritual. Daca sensul vietii tale ii incomodeaza pe alti oameni, atunci ei nu trebuie sa impartaseasca aceasta calatorie cu tine; atunci cand ceilalti aleg sa plece, aceasta se datoreaza de obicei faptului ca ei tb sa mearga intr-o alta directie pt a se onora pe ei insisi.
Este usor sa-i ierti pe ceilalti atunci cand te-ai iertat pe tine; dar este imposibil sa-i ierti pe ceilalti, pana cand nu te-ai iertat pe tine.
Lumea nu va fi niciodata buna decat daca esti dispus sa-i vezi bunatatea.
Nu lua decizii in locul altora. Asta nu va face decat sa-ti abata atentia de la viata ta. Lasa-i pe ceilalti sa-si gaseasca drumul lor; sustine-i, incurajeaza-i, dar sa nu crezi ca stii ce este bine pentru ei. Nu tu esti cel care stie...
Nu cauta compania cuiva care-ti neaga libertatea de a fi tu insuti. Esti raspunzator pt cei cu care te aduni.
Niciunul dintre noi nu este rau. Toti facem greseli si toti avem nevoie sa iertam si sa fim iertati.
15 Februarie -Ziua internationala a copilului cu cancer
În fiecare an, în România se îmbolnăvesc de cancer 500 de copii.
La Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de leucemie, cancer şi anemii majore, din toată ţara, iar la Budimex cca 28.
Cancere de sânge, tumori cerebrale, cancere osoase, cancere de ţesuturi moi, talasemie majoră, hemofilie, aplazii medulare etc.
Unii dintre ei stau chiar şi câte cinci-şase luni în spital, până la prima externare.
Apoi se întorc la tratament, lunar.
Dacă fac recăderi, stau din nou stau în spital o lună sau câte două-trei.
Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei.
O parte din mame îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi, pentru că nu au cu cine să îi lase acasă.
” Este o experientă dintre cele mai triste să vezi copii si părinti, în saloanele de spital fără resurse, neputinciosi si fără vointă de a mai lupta mai departe, doar asteptând în disperare să se întâmple inevitabilul, stiind că prin ajutor financiar venit din partea celor care-si permit, rezultatul ar fi cu totul diferit”, afirmă un voluntar dintr-un salon cu copii bolnavi de cancer.
am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/
La Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de leucemie, cancer şi anemii majore, din toată ţara, iar la Budimex cca 28.
Cancere de sânge, tumori cerebrale, cancere osoase, cancere de ţesuturi moi, talasemie majoră, hemofilie, aplazii medulare etc.
Unii dintre ei stau chiar şi câte cinci-şase luni în spital, până la prima externare.
Apoi se întorc la tratament, lunar.
Dacă fac recăderi, stau din nou stau în spital o lună sau câte două-trei.
Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei.
O parte din mame îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi, pentru că nu au cu cine să îi lase acasă.
” Este o experientă dintre cele mai triste să vezi copii si părinti, în saloanele de spital fără resurse, neputinciosi si fără vointă de a mai lupta mai departe, doar asteptând în disperare să se întâmple inevitabilul, stiind că prin ajutor financiar venit din partea celor care-si permit, rezultatul ar fi cu totul diferit”, afirmă un voluntar dintr-un salon cu copii bolnavi de cancer.
am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/
vineri, 12 februarie 2010
Cristina Liliana Dinu -doar cu un sms la 879 ii dam o sansa la viata
"Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru ca as avea talent la scris, sau pentru ca mi s-a parut o poveste buna. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Si am incercat sa va povestesc, pe scurt, inca de la inceput ca sa va pot convinge sa imi mai acordati sprijinul dumneavoastra inca o data.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
De aceea am scris. Incerc sa va conving ca merit inca o data ajutorul dumneavoastra. Ca nu pot, dupa atatea batalii castigate, sa renunt sa incerc a castiga razboiul. Vreau sa ma vindec. Vreau sa revin acasa, vreau ca viata mea sa imi apartina din nou. Sigur ca am planuri mari, dar nu ma apuc sa promit nimic. Mi-am promis mie, stiu ca ma voi tine de cuvant.
Dar am nevoie de sansa! Am nevoie de viata!
Mai am un pas. Un pas mare. Un transplant. Experimental. Experimental pentru ca nu mi-au gasit un donator compatibil si vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca varianta alternativa. Un transplant mult mai greu, mai riscant si mai invaziv decat primul. Dar ultima sansa si ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc. Pe masa e viata mea."
Am preluat de aici:
http://cristinalilianadinu.blogspot.com/
Pentru a dona 2 euro, in perioada 5-28 februarie, trimite un SMS la nr 879.
*numar apelabil in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
De aceea am scris. Incerc sa va conving ca merit inca o data ajutorul dumneavoastra. Ca nu pot, dupa atatea batalii castigate, sa renunt sa incerc a castiga razboiul. Vreau sa ma vindec. Vreau sa revin acasa, vreau ca viata mea sa imi apartina din nou. Sigur ca am planuri mari, dar nu ma apuc sa promit nimic. Mi-am promis mie, stiu ca ma voi tine de cuvant.
Dar am nevoie de sansa! Am nevoie de viata!
Mai am un pas. Un pas mare. Un transplant. Experimental. Experimental pentru ca nu mi-au gasit un donator compatibil si vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca varianta alternativa. Un transplant mult mai greu, mai riscant si mai invaziv decat primul. Dar ultima sansa si ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc. Pe masa e viata mea."
Am preluat de aici:
http://cristinalilianadinu.blogspot.com/
Pentru a dona 2 euro, in perioada 5-28 februarie, trimite un SMS la nr 879.
*numar apelabil in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
Parintele Valentin Stefan
"Sunt multe cupluri care trăiesc în bună întelegere, dar în câte altele nu e decât chin, mizerie si ură. Adult ori copil, esti nevoit să suporti numai certuri, să auzi vorbe de ocară, si, din te miri ce, să primesti doar bătăi. tipete, plânsete, copii bătuti, sotii alungate… vieti zbuciumate, suflete chinuite.
Asa se ajunge la destrămarea câte unei familii în care toti au de suferit. Bărbatul se apucă de băutură, femeile îsi iau copiii si pleacă; alteori copiii rămân singuri ori ajung pe străzi.
Rămasi pe drumuri, femeile înstrăinate si copiii lor si-au găsit un rost prin asezământul înfiintat de Părintele Valentin Stefan. Impresionat de drama acestor suflete chinuite, Părintele Valentin, cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte doctor Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, a fondat Asociatia Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” Filiala Giurgiu.
Părintele Valentin a luat în grija sa mai multi copii dintre cei salvati, născuti prin veghea neobosită asupra ispitei de a fi abandonati. Si, pentru că, cel mai bine, copiii sunt crescuti de propriile mame, în grija părintelui sunt primiti numai copii împreună cu mamele lor.
În acelasi timp, la Rălesti au venit persoane cu alt gen de probleme, care aveau nevoie de ajutor, viitoare mame fără un adăpost sau persoane cu handicap.
Asa s-a format ”familia de suflet” de la Rălesti, cu 20 de copii si 15 femei.
O problemă stringentă cu care se confruntă copiii si mamele de la Asociatia Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, si tot de atunci au început micutii să răcească. Lemnele Asociatiei sunt putine, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie.
Facem apel către toti cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau resouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obtinerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anuntă a fi geroasă.
Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvointa dumneavoastră.
Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii si mamele Asociatiei, iar noi vă mulţumim anticipat.
Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească,
Preot Ştefan Valentin"
Am preluat de aici:
http://provitagiurgiu.wordpress.com/
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077
Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu
CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302
Conturi deschise la BCR – Giurgiu
RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001
EURO: RO12RNCB0145098349640002
Asa se ajunge la destrămarea câte unei familii în care toti au de suferit. Bărbatul se apucă de băutură, femeile îsi iau copiii si pleacă; alteori copiii rămân singuri ori ajung pe străzi.
Rămasi pe drumuri, femeile înstrăinate si copiii lor si-au găsit un rost prin asezământul înfiintat de Părintele Valentin Stefan. Impresionat de drama acestor suflete chinuite, Părintele Valentin, cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte doctor Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, a fondat Asociatia Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” Filiala Giurgiu.
Părintele Valentin a luat în grija sa mai multi copii dintre cei salvati, născuti prin veghea neobosită asupra ispitei de a fi abandonati. Si, pentru că, cel mai bine, copiii sunt crescuti de propriile mame, în grija părintelui sunt primiti numai copii împreună cu mamele lor.
În acelasi timp, la Rălesti au venit persoane cu alt gen de probleme, care aveau nevoie de ajutor, viitoare mame fără un adăpost sau persoane cu handicap.
Asa s-a format ”familia de suflet” de la Rălesti, cu 20 de copii si 15 femei.
O problemă stringentă cu care se confruntă copiii si mamele de la Asociatia Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, si tot de atunci au început micutii să răcească. Lemnele Asociatiei sunt putine, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie.
Facem apel către toti cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau resouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obtinerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anuntă a fi geroasă.
Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvointa dumneavoastră.
Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii si mamele Asociatiei, iar noi vă mulţumim anticipat.
Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească,
Preot Ştefan Valentin"
Am preluat de aici:
http://provitagiurgiu.wordpress.com/
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077
Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu
CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302
Conturi deschise la BCR – Giurgiu
RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001
EURO: RO12RNCB0145098349640002
miercuri, 10 februarie 2010
Era Varsatorului -notiuni generale
Este era spiritualitatii, a cunoasterii, a creatiei.Din ce in ce mai multi oameni isi dezvolta capacitati intuitive si sunt atrasi de spiritualitate.
Uranus, planeta care guverneaza Varsatorul, ii confera urmatoarele caracteristici: intuitie, emancipare, fraternitate, altruism.
In aceasta perioada care va tine circa 300 de ani, umanitatea trebuie sa se integreze in cosmos, in univers.
Va avea loc o filtrare la nivel de constiinta, EV suportand un nivel de constiinta superior al umanitatii; va trece mai departe numai cine este pregatit pentru noul nivel de constiinta. Cine nu cunoaste trebuie sa invete!
EV este era creatorilor, nu a muncitorilor si sclavilor; ea accepta numai oameni cu mintea deschisa.
Omul nu mai poate fi condus, prostit, manipulat; creste constiinta proprie a fiecaruia.
Vom fi mai ingaduitori, mai toleranti; este era in care instinctul de explorare domina asupra instinctului de conservare.
Se vor schimba valorile, apare lupta intre nivelele de constiinta; apar oameni noi care detin alte nivele de cunoastere si de constiinta si care vor spune lucruri total neobisnuite, revolutionare.
EV este o era a moralei; oamenii vor face ceea ce trebuie nu din frica, ci din convingere; exista mecanisme de auto-echilibrare universala si cine alege sa nu respecte legile, sa perturbe echilibrul universal, va fi eliminat; informatia nu va mai fi ingradita, va fi dezvaluita.
Trebuie sa ne modificam atitudinea fata de orice; fiecare va fi preocupat de propria sa dezvoltare.
Cioran explica de ce munca tampeste
"Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara." - Emil Cioran
Sa incetinim putin ritmul, banii nu aduc fericirea!
Ritmul alert in care traim zi de zi ne face sa ne indepartam de lucrurile simple care dau frumusete vietii. Oamenii ar trebui sa investeasca in alti oameni, nu in obiecte - obiecte de aruncat mai devreme sau mai tarziu. Oamenii cauta frumusetea vietii doar in marile reusite,fara a mai acorda importanta gesturilor mici,cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cand esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.
Nu iti trebuie atat de multi bani ca sa poti sa fii fericit si multumit în viata; trebuie sa stii profita inteligent de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Nu trebuie sa devii sclavul valorilor materiale si nu trebuie sa-ti consumi toata existenta alergând dupa bani,dupa o pozitie ierarhică.
Trebuie sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult si mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata; sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Munca in exces diminueaza personalitatea umana, dezumanizeaza. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa acorde mai mult timp dezvoltarii spirituale, sanatatii, petrecerii timpului liber cu prietenii si familia, si nu sa-si dea sufletul in campul muncii.
Fiecare dintre noi ar trebui sa faca un pas inapoi, sa poata vedea mai clar ce e cu adevarat important in viata, sa creada in puterea lui de a iubi si de a darui neconditionat!
luni, 25 ianuarie 2010
Si Ioana are nevoie de ajutor
"Buna, numele meu este ioana!
Ceea ce am scris acolo sunt ganduri....care le am postat....este durere si furie......
Ca mama singura este foarte greu, multi ma condamna , de ce stau la calculator si nu mi caut loc de munca.....dar ma condamna fara sa mi asculte povestea....am 35 de ani si 180 de kg....nimeni nu ma angajeaza dar nimeni....nu am aspectul fizic placut, intr un loc cica nu incap intre benzi..etc etc.....daca am avut curaj sa pun capat unei casnicii numite calvar, la fel am fost condamnata...oare de ce????Nu am cerut mila, nu am cersit.....ba da mint...am cersit un loc de munca....dar se pare ca si asta e rusinos....am fost intreabata din ce traiesc....din cei84 ron alocatia copiilor si din ce ma mai pot ajuta cei 2 parinti ai mei care la randul lor traiesc din pensii de boala, mama avand cancer ,de craciun o femeie c suflet din Hunedoara le-a trimis alimente si dulciuri nu am putut impartasi bucuria lor , topaiala si zambetul lor a fost cel mai frumos cadou pt mine!
Am spus pe blog, ca nu mi voi striga durerea, pt ca eu trebuie sa-i multumesc lui Dzeu caci minunile mele amandoua sunt sanatoase....asta conteaza cel mai mult......
Ce pot sa va spun fetita are 14ani si 5 luni, si baiatul face 13 ani.....
Orice pachtel se poate prin posta prin fan curier...preferabil prin fan curier eu fiind foarte grasa nu ies din casa, nu mi gasesc haine si incaltaminte !"
PS: de cum a aflat despre Ioana, fostul nostru coleg A i-a trimis niste banuti in cont. Sper sa reusesc sa-i trimit si niste haine, prin colega noastra A din Baia Mare.
Ceea ce am scris acolo sunt ganduri....care le am postat....este durere si furie......
Ca mama singura este foarte greu, multi ma condamna , de ce stau la calculator si nu mi caut loc de munca.....dar ma condamna fara sa mi asculte povestea....am 35 de ani si 180 de kg....nimeni nu ma angajeaza dar nimeni....nu am aspectul fizic placut, intr un loc cica nu incap intre benzi..etc etc.....daca am avut curaj sa pun capat unei casnicii numite calvar, la fel am fost condamnata...oare de ce????Nu am cerut mila, nu am cersit.....ba da mint...am cersit un loc de munca....dar se pare ca si asta e rusinos....am fost intreabata din ce traiesc....din cei84 ron alocatia copiilor si din ce ma mai pot ajuta cei 2 parinti ai mei care la randul lor traiesc din pensii de boala, mama avand cancer ,de craciun o femeie c suflet din Hunedoara le-a trimis alimente si dulciuri nu am putut impartasi bucuria lor , topaiala si zambetul lor a fost cel mai frumos cadou pt mine!
Am spus pe blog, ca nu mi voi striga durerea, pt ca eu trebuie sa-i multumesc lui Dzeu caci minunile mele amandoua sunt sanatoase....asta conteaza cel mai mult......
Ce pot sa va spun fetita are 14ani si 5 luni, si baiatul face 13 ani.....
Orice pachtel se poate prin posta prin fan curier...preferabil prin fan curier eu fiind foarte grasa nu ies din casa, nu mi gasesc haine si incaltaminte !"
PS: de cum a aflat despre Ioana, fostul nostru coleg A i-a trimis niste banuti in cont. Sper sa reusesc sa-i trimit si niste haine, prin colega noastra A din Baia Mare.
Elena are nevoie de ajutor
Am preluat de la Adriana: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/01/am-primit-acest-mesaj-pe-e-mail-de-la.html
"Va prezint povestea unei familii, care cel putin pe mine m-a impresionat, in speranta ca poate si inimile si sufletele altor semeni vor reactiona si se vor indemna sa ajute, cat de putin, o alta fiinta, care ne-ar putea fi un „frate”.
Pana ieri, pe Elena Hutan o cunosteam doar din vedere. O vedeam din cand in cand pe Dealul Patriarhiei, impreuna cu o fetita de 4-5 ani si un alt copilas mai mic in carucior, cersind bunavointa credinciosilor care treceau pe acolo. Tinuta saracacioasa si privirea trista iti confirma faptul ca nevoia o impingea sa recurga la acest gest. Cu toata amaraciunea mamei, fetita in nevinovatia ei pare un adevarat ingeras pe care greutatile si necazurile obisnuite ale acestei vieti nu pareau ca ar putea sa o afecteze.
Cu ochi senini si stralucitori te priveste in ochi si suflet si daca ceva in fiinta ei rezoneaza te urmeaza ca un mic catelus jucaus rugandu-te ca data viitoare cand mai treci pe acolo sa nu o uiti si sa-i aduci si ei o hainuta sau ceva de mancare.
De cand a venit vremea rece, pe Elena Hutan si copii ei nu i-am mai vazut in zona. Aseara, insa am vazut-o pe Elena Hutan, singura. La un moment dat s-a apropiat de mine si m-a rugat, daca pot, sa o ajut cu un ban pentru fiul ei care are un handicap de gradul I (parapareza spastica) si care trebuie sa faca tratament recuperatoriu, dupa o scurta pauza adaugand ca in plus ii mai trebuie niste bani si pentru plata chiriei.
Si uite asa m-am trezit intreband-o la randul meu cati ani are baiatul, stiind ca eu o mai vazusem inainte cu doi copii mici. Mi-a zis ca baiatul cel bolnav are 17 ani si are acest handicap de la varsta de un an si periodic trebuie sa faca acel tratament recuperatoriu.
I-am spus ca am mai vazut-o pe acolo, insa cu niste copii mai mici. A oftat si mi-a spus ca de fapt are sase copii, din care cel mai mare (o fata) s-a casatorit, insa trebuie sa mai aba grija in continuare de ceilalti cinci, din care cel mai mic are un an si jumatate. Fetita cea mica are cinci ani si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala.
Am aflat ca locuieste cu chirie intr-o casa de pe str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj. Singurul care aduce un salariu in casa este sotul ei, insa acesta este necalificat si castiga, la negru, doar sase milioane (600)/luna, din care trei trebuie sa-i dea pe chirie.
Era disperata fiindca nu stia cum faca rost de banii necesari pentru plata chiriei, fiindca sotul ei s-a imbolnavit de tuberculoza si se afla in prezent la sanatoriu la Busteni, impreuna cu ceilalti doi copii pentru un tratament preventiv impotriva TBC.
Plecase de acasa la cersit cu inima indoita fiindca nu avea cu cine sa-si lase copilasii cei mici, acestia ramanand doar cu fratele mai mare handicapat. In plus, proprietarul o amenintase ca daca mai intarzie cu plata chiriei o va da afara din casa.
Intreband-o cat a reusit sa stranga pana in prezent, mi-a raspuns ca doar 15 lei.
Am indemnat-o sa se roage lui Dumnezeu si sa spere ca intr-un fel acest moment dificil va fi depasit, promitandu-i ca o sa incerc sa-i fac cunoscut cazul ei si altor oameni in speranta ca poate Dumnezeu va indemna inimile cititorilor sa contribuie cu un cat de mic ajutor, dar atat de necesar pentru Elena Hutan.
Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726827766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117."
PS: m-am intalnit vineri cu Elena; i-am dat 50 RON si niste haine groase; mi-a spus ca ar avea nevoie (pe langa banii de chirie) de ceva paturi, lenjerii, incaltaminte pt copii (nr 19, 30,33,36,39)
Sper sa ne mobilizam si sa-i mai strangem cate ceva saptamana asta.
"Va prezint povestea unei familii, care cel putin pe mine m-a impresionat, in speranta ca poate si inimile si sufletele altor semeni vor reactiona si se vor indemna sa ajute, cat de putin, o alta fiinta, care ne-ar putea fi un „frate”.
Pana ieri, pe Elena Hutan o cunosteam doar din vedere. O vedeam din cand in cand pe Dealul Patriarhiei, impreuna cu o fetita de 4-5 ani si un alt copilas mai mic in carucior, cersind bunavointa credinciosilor care treceau pe acolo. Tinuta saracacioasa si privirea trista iti confirma faptul ca nevoia o impingea sa recurga la acest gest. Cu toata amaraciunea mamei, fetita in nevinovatia ei pare un adevarat ingeras pe care greutatile si necazurile obisnuite ale acestei vieti nu pareau ca ar putea sa o afecteze.
Cu ochi senini si stralucitori te priveste in ochi si suflet si daca ceva in fiinta ei rezoneaza te urmeaza ca un mic catelus jucaus rugandu-te ca data viitoare cand mai treci pe acolo sa nu o uiti si sa-i aduci si ei o hainuta sau ceva de mancare.
De cand a venit vremea rece, pe Elena Hutan si copii ei nu i-am mai vazut in zona. Aseara, insa am vazut-o pe Elena Hutan, singura. La un moment dat s-a apropiat de mine si m-a rugat, daca pot, sa o ajut cu un ban pentru fiul ei care are un handicap de gradul I (parapareza spastica) si care trebuie sa faca tratament recuperatoriu, dupa o scurta pauza adaugand ca in plus ii mai trebuie niste bani si pentru plata chiriei.
Si uite asa m-am trezit intreband-o la randul meu cati ani are baiatul, stiind ca eu o mai vazusem inainte cu doi copii mici. Mi-a zis ca baiatul cel bolnav are 17 ani si are acest handicap de la varsta de un an si periodic trebuie sa faca acel tratament recuperatoriu.
I-am spus ca am mai vazut-o pe acolo, insa cu niste copii mai mici. A oftat si mi-a spus ca de fapt are sase copii, din care cel mai mare (o fata) s-a casatorit, insa trebuie sa mai aba grija in continuare de ceilalti cinci, din care cel mai mic are un an si jumatate. Fetita cea mica are cinci ani si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala.
Am aflat ca locuieste cu chirie intr-o casa de pe str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj. Singurul care aduce un salariu in casa este sotul ei, insa acesta este necalificat si castiga, la negru, doar sase milioane (600)/luna, din care trei trebuie sa-i dea pe chirie.
Era disperata fiindca nu stia cum faca rost de banii necesari pentru plata chiriei, fiindca sotul ei s-a imbolnavit de tuberculoza si se afla in prezent la sanatoriu la Busteni, impreuna cu ceilalti doi copii pentru un tratament preventiv impotriva TBC.
Plecase de acasa la cersit cu inima indoita fiindca nu avea cu cine sa-si lase copilasii cei mici, acestia ramanand doar cu fratele mai mare handicapat. In plus, proprietarul o amenintase ca daca mai intarzie cu plata chiriei o va da afara din casa.
Intreband-o cat a reusit sa stranga pana in prezent, mi-a raspuns ca doar 15 lei.
Am indemnat-o sa se roage lui Dumnezeu si sa spere ca intr-un fel acest moment dificil va fi depasit, promitandu-i ca o sa incerc sa-i fac cunoscut cazul ei si altor oameni in speranta ca poate Dumnezeu va indemna inimile cititorilor sa contribuie cu un cat de mic ajutor, dar atat de necesar pentru Elena Hutan.
Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726827766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117."
PS: m-am intalnit vineri cu Elena; i-am dat 50 RON si niste haine groase; mi-a spus ca ar avea nevoie (pe langa banii de chirie) de ceva paturi, lenjerii, incaltaminte pt copii (nr 19, 30,33,36,39)
Sper sa ne mobilizam si sa-i mai strangem cate ceva saptamana asta.
joi, 14 ianuarie 2010
O mama disperata ne cere ajutorul
Am nevoie de ajutorul vostru intr-un alt caz social: o mama singura, cu doi copii bolnavi (gemeni), este disperata ca nu are banii necesari operatiei care i-ar ajuta sa duca o viata normala. Stiu ca e criza, dar daca ne-am strange 1000 de oameni care sa doneze cate 4 EURO (cred ca ne permitem cu totii acest lucru), am schimba in bine viata a 3 oameni. Ce ziceti, incercam?
Va rog donati si dati mai departe!
"Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.
De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”).
OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro."
Donatii se pot face in conturile:
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)
1. Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuro-Psihomotorie pentru copii NICOLAE ROBANESCU, BUCURESTI
2. NUMELE PACIENTULUI: Nicolae si Elena-Georgeta Patrascu
3. DOMICILIUL: Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau
4. DATA NASTERII: 27 ianuarie 2003
CNP : 5030127297283 – NICOLAE
CNP : 6030127297277 – ELENA GEORGETA
5. DIAGNOSTIC: Nicolae - Tetrapareza spastica;Elena-Georgeta – Parapareza spastica
INCADRATI IN GRAD DE HANDICAP GRAV
6. STARE ACTUALA DE SANATATE: Tratament lunar de recuperare la CNR Nicolae Robanescu, in Bucuresti.
7.MEDIC CURANT: Medic primar in medicina fizica si recuperare Liana Lucia Mares
8. APARTINATORUL: Niculina Mandricel
9. DATE CONTACT APARTINATOR: 0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696
10.SITUATIA FAMILIALA SI MATERIALA:
Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.
De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”). OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro.
11. OBSERVATII: CAZ SOCIAL
Donatii se pot face in conturile:
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)
12. DATA: 11.01.2010
Intocmit de,
AS.SOC.RALUCA TANASE
ASOCIATIA P.A.V.E.L.
Va rog donati si dati mai departe!
"Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.
De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”).
OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro."
Donatii se pot face in conturile:
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)
1. Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuro-Psihomotorie pentru copii NICOLAE ROBANESCU, BUCURESTI
2. NUMELE PACIENTULUI: Nicolae si Elena-Georgeta Patrascu
3. DOMICILIUL: Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau
4. DATA NASTERII: 27 ianuarie 2003
CNP : 5030127297283 – NICOLAE
CNP : 6030127297277 – ELENA GEORGETA
5. DIAGNOSTIC: Nicolae - Tetrapareza spastica;Elena-Georgeta – Parapareza spastica
INCADRATI IN GRAD DE HANDICAP GRAV
6. STARE ACTUALA DE SANATATE: Tratament lunar de recuperare la CNR Nicolae Robanescu, in Bucuresti.
7.MEDIC CURANT: Medic primar in medicina fizica si recuperare Liana Lucia Mares
8. APARTINATORUL: Niculina Mandricel
9. DATE CONTACT APARTINATOR: 0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696
10.SITUATIA FAMILIALA SI MATERIALA:
Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.
De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”). OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro.
11. OBSERVATII: CAZ SOCIAL
Donatii se pot face in conturile:
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)
12. DATA: 11.01.2010
Intocmit de,
AS.SOC.RALUCA TANASE
ASOCIATIA P.A.V.E.L.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Asociatia Mia's children
Activitatea asociatiei Mia's children este ca o oglinda in care se reflecta pe de o parte durerea umana proiectata din suflete inocente, victime ale saraciei, foametei, ignorantei si abuzurilor, si pe de alta parte, schimbarea pe care oameni ca noi o pot aduce, transformand intunericul in lumina prin puterea dragostei, a caritatii, a implicarii in schimbarea raului in bine.
Acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, abuzul, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite, ci ca o sursa de exploatare si venit.
Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa fie ingrijiti si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional. Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – copii fara copilarie....pana la intalnirea cu "tanti Mia".
Ajutand-o pe "tanti Mia" sa-i ingrijeasca in continuare, noi cu totii le putem schimba viata in bine, le putem vindeca sufletelele ranite chiar de proprii parinti, ii putem ajuta sa devina Oameni! Sunt 27 de copii, cu varste cuprinse intre 1 si 19 ani, care locuiesc intr-o casa din comuna Rosu, langa Bucuresti.
E greu sa cresti un singur copil, ma intreb cum o fi sa cresti si sa ingrijesti 27?!
Nu ramane indiferent! Si tu poti aduce in ochii unui copil lumina, iubirea si zambetul pierdute mult prea de timpuriu!
Acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, abuzul, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite, ci ca o sursa de exploatare si venit.
Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa fie ingrijiti si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional. Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – copii fara copilarie....pana la intalnirea cu "tanti Mia".
Ajutand-o pe "tanti Mia" sa-i ingrijeasca in continuare, noi cu totii le putem schimba viata in bine, le putem vindeca sufletelele ranite chiar de proprii parinti, ii putem ajuta sa devina Oameni! Sunt 27 de copii, cu varste cuprinse intre 1 si 19 ani, care locuiesc intr-o casa din comuna Rosu, langa Bucuresti.
E greu sa cresti un singur copil, ma intreb cum o fi sa cresti si sa ingrijesti 27?!
Nu ramane indiferent! Si tu poti aduce in ochii unui copil lumina, iubirea si zambetul pierdute mult prea de timpuriu!
miercuri, 6 ianuarie 2010
Despre bunatatea sufleteasca -Nicolae Steinhardt
"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.
Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.
Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.
Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.
Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădă¬rani şi nişte răi la suflet.
Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală."
Cosmin Bragadiru a supravietuit cancerului, dar are nevoie de ajutor in continuare
Cosmin Bragadiru, 15 ani, bolnav de cancer, cand nu e la spital locuieste in baraca, in colonie in satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş; sta cu mama lui si sunt foarte saraci; amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap: in total 600 de lei pe lună.
Prima operaţie i-a fost făcută in 2008, pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie, dar lui Cosmin îi lipsea însă o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. A fost necesară o a doua operaţie. Pe 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât).
Copilul a supravietuit cancerului, dar ca sa reziste are nevoie de hrana si imbracaminte corespunzatoare. Tratamentul este dur şi cere supliment de hrană, carne în special.
Scrisoarea mamei lui Cosmin, din decembrie anul trecut:
„Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 15 ani împliniţi în luna decembrie – ziua 28. Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti. Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar. Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea. Mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim. Hăinuţe şi încălţăminte dacă se poate, că sunt scumpe. Şi nu ne permitem încălzire – am o sobă de cărămidă – dar ne trebuie lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână. Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna. Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră. Ne descurcăm şi noi nevoile. Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte”.
Mama lui Cosmin a deschis un cont. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Românească S.A. – Bucureşti
RON: RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000
EURO: RO 30 BRMA 0540 0037 1439 5400
Cos SWIFT: BRMAROBU
Titular: Bragadiru Liliana
Telefon: 0747 633 585 sau 0755 031 382.
Am preluat de la Isabela: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/02/stelutele-de-mare-cosmin-ruga-pentru-inca-o-felie-de-paine
Prima operaţie i-a fost făcută in 2008, pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie, dar lui Cosmin îi lipsea însă o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. A fost necesară o a doua operaţie. Pe 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât).
Copilul a supravietuit cancerului, dar ca sa reziste are nevoie de hrana si imbracaminte corespunzatoare. Tratamentul este dur şi cere supliment de hrană, carne în special.
Scrisoarea mamei lui Cosmin, din decembrie anul trecut:
„Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 15 ani împliniţi în luna decembrie – ziua 28. Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti. Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar. Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea. Mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim. Hăinuţe şi încălţăminte dacă se poate, că sunt scumpe. Şi nu ne permitem încălzire – am o sobă de cărămidă – dar ne trebuie lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână. Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna. Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră. Ne descurcăm şi noi nevoile. Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte”.
Mama lui Cosmin a deschis un cont. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Românească S.A. – Bucureşti
RON: RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000
EURO: RO 30 BRMA 0540 0037 1439 5400
Cos SWIFT: BRMAROBU
Titular: Bragadiru Liliana
Telefon: 0747 633 585 sau 0755 031 382.
Am preluat de la Isabela: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/02/stelutele-de-mare-cosmin-ruga-pentru-inca-o-felie-de-paine
Sunt oameni pentru care viata este ceva ingrozitor de greu..
Unul dintre acestia este Ioana Ciobanu.
A ajuns în situaţia de a nu mai avea cu ce să cumpere o pâine. Dar nu asta o deranjează prea mult, ci faptul că nu are bani să cumpere medicamente pentru fiica ei.
Ioanei îi este ruşine să i se facă cunoscută situaţia. Spune că a văzut prin spitale o mulţime de oameni în aceeaşi stare de saracie extrema.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Giurgiu
RON: RO 23 RNCB 0318 0373 4136 0001
Titular Ciobanu Ioana
Am preluat de la Isabela:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/11/14/in-general-viata-este-ceva-greu-sunt-oameni-pentru-care-viata-este-ceva-ingrozitor-de-greu/
A ajuns în situaţia de a nu mai avea cu ce să cumpere o pâine. Dar nu asta o deranjează prea mult, ci faptul că nu are bani să cumpere medicamente pentru fiica ei.
Ioanei îi este ruşine să i se facă cunoscută situaţia. Spune că a văzut prin spitale o mulţime de oameni în aceeaşi stare de saracie extrema.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Giurgiu
RON: RO 23 RNCB 0318 0373 4136 0001
Titular Ciobanu Ioana
Am preluat de la Isabela:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/11/14/in-general-viata-este-ceva-greu-sunt-oameni-pentru-care-viata-este-ceva-ingrozitor-de-greu/
Nita Luciana Stefania are mare nevoie de ajutorul nostru!
o femeie de 41 de ani din Bucuresti, mama a 8 copii, dintre care cel mai mic abia a implinit 3 ani, este bolnava de cancer bronhopulmonar si are dureri insuportabile.
in Romania nu se poate interveni in nici un fel, medicii fiind depasiti de situatie in conditiile in care aparatura medicala pentru astfel de interventii nu exista. O clinica din Turcia ofera un tratament complet pentru acesta boala contra unei sume de aproximativ 20.000 de euro, dar de unde atatia bani?
Un prieten al familiei, care ii ajuta in mod constant, in masura posibilitatilor,
i-a facut un blog: http://nitaluciana.blogspot.com/
Am vorbit ieri cu fata cea mare, Anamaria, in varsta de 24 de ani; au luat-o pe mama lor din spital de sarbatori, dar se simte foarte, foarte rau.
Anamaria este disperata ca nu au bani pentru tratamentul mamei lor; ea este casatorita, are o fetita de 1 an - Alexandra si are in grija 5 frati mai mici (Andrei 3 ani, Andreea 6 ani, Giuliana 11 ani, Ionela 15 ani, Elena -18 ani) - locuiesc toti cu chirie intr-un apartament, in Bucuresti.
Daca vreti si puteti sa ajutati, pe numele Nita Luciana Stefania a fost deschis un cont la CEC Bank. Va multumim din suflet tuturor!
LEI RO28CECEB20808RON2383833
EUR RO73CECEB208B22383844
Familia poate fi contactata la nr. de telefon: 0768339208
PS: Cand sunt multe, gesturile mici au o putere incredibila, asa ca oricat de mica ar fi suma de care dispuneti, donati; putin cu putin se face mult!
in Romania nu se poate interveni in nici un fel, medicii fiind depasiti de situatie in conditiile in care aparatura medicala pentru astfel de interventii nu exista. O clinica din Turcia ofera un tratament complet pentru acesta boala contra unei sume de aproximativ 20.000 de euro, dar de unde atatia bani?
Un prieten al familiei, care ii ajuta in mod constant, in masura posibilitatilor,
i-a facut un blog: http://nitaluciana.blogspot.com/
Am vorbit ieri cu fata cea mare, Anamaria, in varsta de 24 de ani; au luat-o pe mama lor din spital de sarbatori, dar se simte foarte, foarte rau.
Anamaria este disperata ca nu au bani pentru tratamentul mamei lor; ea este casatorita, are o fetita de 1 an - Alexandra si are in grija 5 frati mai mici (Andrei 3 ani, Andreea 6 ani, Giuliana 11 ani, Ionela 15 ani, Elena -18 ani) - locuiesc toti cu chirie intr-un apartament, in Bucuresti.
Daca vreti si puteti sa ajutati, pe numele Nita Luciana Stefania a fost deschis un cont la CEC Bank. Va multumim din suflet tuturor!
LEI RO28CECEB20808RON2383833
EUR RO73CECEB208B22383844
Familia poate fi contactata la nr. de telefon: 0768339208
PS: Cand sunt multe, gesturile mici au o putere incredibila, asa ca oricat de mica ar fi suma de care dispuneti, donati; putin cu putin se face mult!
marți, 5 ianuarie 2010
Fabian, copilul care a invins cancerul
Pe Fabian nu l-a vrut nimeni cind s-a nascut. La naştere tatăl nu l-a recunoscut, iar mama (nu stiu daca o putem numi asa, nu-si merita acest nume)l-a parasit si a plecat in Spania atunci cand a aflat ca baietelul are cancer.
Lasat la nici 2 ani în voia sortii si bolnav de cancer, Fabian a avut-o alaturi doar pe bunica lui. Bunicul a vrut să-i izgonească si pe el şi pe bunica atunci cînd tratamentele deveniseră foarte scumpe.
"Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas”, spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta.
Fabian si bunica au facut cancerul KO, dar cu un venit de 400 RON pe luna, viata nu este deloc usoara pentru cei doi; de multe ori, bunica ramane nemancata pentru a-i asigura strictul necesar lui Fabian.
Pentru cei cu inima mare si care pot ajunge in Darvari, un sat langa Valea Calugareasca, Prahova, Fabian locuieste la casa cu numarul 153.
Cei care vor să-l ajute pe Fabian o pot face donînd în contul în RON deschis la BCR, filiala Ploieşti, Str. Văleni nr. 42 pe numele bunicii, Gheorghiţa Constantin:
cod IBAN: RO 78 RNCB 020 509 720 125 0001
Cazul a fost prezentat in Jurnalul National si aici http://sminchy.wordpress.com/2007/12/21/copilul-care-a-invins-cancerul/
Lasat la nici 2 ani în voia sortii si bolnav de cancer, Fabian a avut-o alaturi doar pe bunica lui. Bunicul a vrut să-i izgonească si pe el şi pe bunica atunci cînd tratamentele deveniseră foarte scumpe.
"Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas”, spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta.
Fabian si bunica au facut cancerul KO, dar cu un venit de 400 RON pe luna, viata nu este deloc usoara pentru cei doi; de multe ori, bunica ramane nemancata pentru a-i asigura strictul necesar lui Fabian.
Pentru cei cu inima mare si care pot ajunge in Darvari, un sat langa Valea Calugareasca, Prahova, Fabian locuieste la casa cu numarul 153.
Cei care vor să-l ajute pe Fabian o pot face donînd în contul în RON deschis la BCR, filiala Ploieşti, Str. Văleni nr. 42 pe numele bunicii, Gheorghiţa Constantin:
cod IBAN: RO 78 RNCB 020 509 720 125 0001
Cazul a fost prezentat in Jurnalul National si aici http://sminchy.wordpress.com/2007/12/21/copilul-care-a-invins-cancerul/
Doamne ajuta!
M-am intalnit astazi cu parintii lui Gabriel Lupu, le-am mai dat niste banuti pentru mancare si transport, trebuie sa vina cu Gabriel la control la Budimex.
Am vorbit cu bunica lui Fabian, un copil care a invins cancerul, dar care are nevoie in continuare de ajutorul nostru; multi copii inving aceasta boala, dar apoi au nevoie de conditii decente de viata si de o alimentatie adecvata, altfel mor pana la urma...
Am vorbit cu Anamaria, fata cea mare a unei femei care are cancer si 8 copii; sa vedem cum ne mobilizam sa ajutam aceasta familie.
Am aflat si despre Cosmin Bragadiru, un copil care, ca si Fabian, a invins cancerul, dar traieste impreuna cu mama lui in conditii foarte grele, intr-o baraca....
Doamne ajuta-ne sa-i putem ajuta pe toti!
Am vorbit cu bunica lui Fabian, un copil care a invins cancerul, dar care are nevoie in continuare de ajutorul nostru; multi copii inving aceasta boala, dar apoi au nevoie de conditii decente de viata si de o alimentatie adecvata, altfel mor pana la urma...
Am vorbit cu Anamaria, fata cea mare a unei femei care are cancer si 8 copii; sa vedem cum ne mobilizam sa ajutam aceasta familie.
Am aflat si despre Cosmin Bragadiru, un copil care, ca si Fabian, a invins cancerul, dar traieste impreuna cu mama lui in conditii foarte grele, intr-o baraca....
Doamne ajuta-ne sa-i putem ajuta pe toti!
luni, 4 ianuarie 2010
Sa ne imbogatim in bunatate - mesajul Patriarhului Daniel
Patriarhul Daniel vede si o parte buna in criza economica, intrucat aceasta "ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi".
"Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante. "
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Puterea vindecatoare a dragostei
Este momentul ca omenirea sa inceteze de a se mai autoamagi, sa se trezeasca si sa-si dea seama ca singura ei problema este lipsa dragostei. Dragostea da nastere la toleranta, toleranta da nastere la pace; intoleranta produce razboi si priveste cu indiferenta catre conditii de neingaduit. Dragostea nu poate fi indiferenta.
Sa visam la o lume in care niciodata unul nu-l mai judeca pe celalalt, in care nu se mai pun conditii inainte de a se oferi dragoste si in care frica nu mai este niciodata un mijloc de a se obtine respect.
Iubirea este forta suprema, ea trebuie sa ne guverneze viata. Nu trebuie sa uitam: noi trebuie sa ne iubim unii pe ceilalti, trebuie sa fim buni, toleranti si sa ne facem reciproc servicii pline de generozitate.
Daruind, nu micsorezi cu nimic ceea ce este al tau, deoarece cu cat vei da mai mult, cu atat vei deveni capabil sa obtii mai mult. Darurile facute in mod spontan si cu buna credinta se intorc la donator, mult sporite; celui care daruieste astfel nu ii lipseste nimic de valoare si nu acumuleaza lucruri de care nu are nevoie.
Intotdeauna vei gasi ceva de daruit, chiar si cand esti convins ca nu ai nimic de dat; este o chestiune de atitudine: poti zambi, poti asculta un om aflat la necaz, il poti incuraja; ii poti darui SPERANTA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)