Copii talentati

Au reusit sa cucereasca America. Dar in Romania sunt niste anonimi. Pictorii anonimi de la cercul de desen din Corbeni. Un loc unde o profesoara a reusit sa schimbe destinele copiilor. Sa le arate drumul spre o viata mai buna. O poveste incredibila despre pasiune, sacrificiu si talent...

Am preluat de aici

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Au-reusit-sa-cucereasca-America-dar-in-Romania-sun_26186.html

Copii talentati

Madalina Lefter - 12 ani -ascultati-o, va rog!

Sa ne promovam valorile!!!

Performanta se face in saracie

Liceul de coregrafie din Bucuresti este o scoala care scoate campioni pe banda rulanta. Fara bani, fara sali de dans, fara vestiare si fara nicio sustinere din partea statului. Care, abia asteapta sa se mandreasca cu ei, daca ajung celebri. Sunt aplaudati peste tot in lume la concursuri, dar nimeni nu stie cata zbatere, cate renuntari si cate lacrimi sunt in spatele unui dans perfect, de cateva minute. Profesori si elevi traiesc aceeasi drama - de a se naste talentati intr-o Romanie indiferenta.


Am preluat de aici

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Performanta-se-face-in-saracie_26014.html

Am fost la Giurgiu

La Părintele Valentin Ştefan si la copiii dansului....
Părintele Valentin spune că noi, toţi oamenii, suntem mesagerii Domnului pe pământ, că Dumnezeu lucrează prin noi, oamenii.Părintele Valentin crede în bunătatea şi în generozitatea oamenilor.

„Noi suntem doar administratori pe acest pământ, nu suntem proprietari. Oamenii cred că deţin ceva, ori lucrurile stau tocmai invers: Dumnezeu este proprietarul, iar noi – administratorii. Dumnezeu ne-a dat. Unora le dă mai mult, ca şi ei să dea la rândul lor, să ajute. Fondurile noastre sunt doar din donaţii. Când ne-a fost mai greu, am primit ajutor de undeva, copiii n-au răbdat de foame.”

Copii pe care i-am ajutat anul trecut

http://today4us.com/today4us/photos/copii-pe-care-i-am-ajutat-si-care-au-nevoie-de-ajutor-in-continuare

Legile spiritului -Kurt Tepperwein

Studierea legilor spiritului este o sarcina de viata.
O viata reprezinta durata de utilizare a unui corp, in care locuim la un moment dat, un mic fragment din existenta noastra eterna. O zi in scoala vietii.
Viata inseamna a invata. Sa invatam sa facem ceea ce trebuie, sa nu amanam ceea ce este necesar si sa nu permitem ceea ce este gresit.
Viata nu este o lupta, ci un joc pe care nu-l poti castiga daca nu cunosti legile spiritului.A nu urma legile spirituale duce pana la urma la probleme de viata.
De indata ce actionam din vointa proprie, legea cauzei si a efectului devine activa si ne pune in fata consecintelor actiunilor noastre. Actiunea acestei legi se va numi apoi soarta....

Sa ne cunoastem si sa ne rasplatim valorile!!!

Imi place campania "Împreuna dăm viaţă poveştilor” coordonat de Carmen Avram , la Antena 1. Proiectul aduce în atenţia romanilor niste oameni extraordinari care traiesc printre noi, care au facut minuni pentru semenii lor , dar acum trăiesc în anonimat, saracie si uitare.

"Împreună dăm viaţă poveştilor” îşi propune să vină în sprijinul a 17 români pe care viaţa nu i-a răsplătit încă pe măsura lucrurilor extraordinare pe care le-au realizat şi le pot realiza în continuare. Medici, sportivi, artişti, ingineri, cercetători, aviatori, copii minune vor veni în această iarnă în lumina reflectoarelor, acolo unde ar trebui să găsim mereu adevăratele valori. Un medic chirurg de excepţie care trăieşte într-o rezervă a unui spital, un fost vicepreşedinte de federaţie sportivă care a rămas paralizat şi trăieşte acum în condiţii foarte precare, un campion la lupte căzut de mult în uitare, acestea sunt doar trei din cele 17 impresionante istorii de viaţă ale unor români de excepţie.

Da, acestea sunt valorile care ar trebui promovate- poate ca romanii incep sa se trezeasca....Doamne ajuta!

am preluat de aici
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/daca-nu-cadea-comunismul-as-fi-fost-un-inginer-fara-talent-561168.html

Mos Craciun

Raluca vrea sa fie Mos Craciun pentru pacientii sectiei de oncologie de la spitalul din Ploiesti - iata ce imi scrie


Am ajuns acolo si am gasit un spital relativ renovat, dar plin cu oameni care efectiv asteptau sa moara. Asezati pe un pat , fara nici o ocupatie, doar numarand orele intre masa si tratament. Am fost foarte impresionata, de oamenii aceia, adulti si oameni in varsta. Privindu-i, in fiecare din ei imi regaseam bunicii....... si iata cum m-am hotarat sa ma implic un pic in viata acestor oameni (cam 100). Asa ca, incerc impreuna cu prietena mea sa le organizam ceva de Craciun. Incercam sa facem un bradut, sa le aducem un cor si sa le oferim cate un pachetel. Ar fi tare frumos, mai ales ca acesti oameni vin de la tara, sunt saraci, nu au informatii, si de cele mai multe ori trec lucrurile acestea pe planul doi. Chiar cred ca va fi o fapta foarte frumoasa din partea noastra sa le oferim un Craciun deosebit.

O ajutam si noi!

Asociatie umanitara

M-am decis in sfarsit sa infiintez o asociatie umanitara prin care voi incerca sa ajut copiii saraci care vor sa invete si sa-i sprijin pe cei supradotati sa-si continue studiile.
Vreau sa ma implic cu toate puterile mele in salvarea si educatia copiilor Romaniei, pentru ca doar ei ne pot schimba in bine viitorul.
Iar conducatorii nostri din cate observ, din loviturile permanente pe care le dau sistemului de sanatate si sistemului de invatamant, vor sa transforme poporul roman intr-unul de bolnavi si de analfabeti. Sa nu-i lasam sa reuseasca asta!
Sper sa adun langa mine cat mai multi oameni constienti ca trebuie sa ne sprijinim copiii si ca trebuie sa-i invatam nu sa plece din Romania, ci sa ramana!
Eu cred ca impreuna putem schimba lumea intr-un loc mai bun si mai frumos!
Doamne-ajuta!

Radu are nevoie de ajutorul nostru!

"Destinul a fost aspru cu mine. Am 24 de ani şi am fost abandonat de părinţi. Am stat la orfelinat până la 19 ani. La 20 de ani, am fost diagnosticat cu o tumoră malignă la cap. M-am operat, dar cancerul poate recidiva. Nu pot munci din cauza bolii şi, în curând, o să fiu aruncat în stradă. Stau într-o garsonieră din- tr-un bloc de nefamilişti, fără gaze, fără apă caldă şi nu mai am bani să-mi plătesc chiria. Am nevoie de 1.000 de euro, ca să-mi pot achita datoriile. Vă rog să ajutaţi un om rămas fără speranţă", Radu Carp, Bucureşti


Îl puteţi ajuta pe Radu donând bani în contul RO 16 BRDE 180 SV 330 214 618 00, deschis la sucursala BRD Bucur-Obor, pe numele Radu Carp.

am preluat de aici

http://www.libertatea.ro/stire/risca-sa-fie-aruncat-in-strada-311737.html

Foaie verde spic de paine

http://www.youtube.com/watch?v=r2dq61tAzns

Foaie verde spic de pâine
Dac-aş şti că mor ca mâine
Mi-aş face-o casă de piatră
Ca moarte să nu mă vadă
Au, au, au inimă au...

Şi-aş chema fierarii toţi
Să-mi pună lacăt la porţi
Cu lanţuri să mă-ngrădească
Moartea să nu mă găsească
Au, au, au inimă au...

Pentru biată viaţa mea
Mi-aş vinde şi cămaşa
Ca moartea să mă mai rabde
Înc-o zi şi înc-o noapte
Au, au, au inimă au...

Ca moartea să mă mai rabde
Înc-o noapte şi înc-o moarte
Au, au, au inimă au...
Însă moartea nu vrea bani
Ia copii şi oameni mari
Nici pe mine nu mă iartă
Pot să-mi fac casă de piatră
Au, au, au inimă au...

Nici pe mine nu mă iartă
Că sunt om şi nu-s de piatră
Au, au, au inimă au...

Scrisoare catre urmasii mei

Scrisoare către urmaşii mei
de Adrian Paunescu
21/06/2010

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.

Şoferul şi nevastă-sa -Adrian Paunescu

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.

Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.

Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,

Ca-l încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.

Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.

Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.

Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,

Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l incomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai incomodăm la condus,

Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!

Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.

În autobuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

12/13 iulie 1987

Sunt radical - Adrian Paunescu

Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape.

Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbeşti,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.

Sunt radical
adica îmi închipui
că dacă ecuaţia
"poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,"
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;
zece elevi au declarat la şcoală,
când i-a întrebat dirigintele
ce fapte bune au săvârşit,

în ziua aceea,
ca au ajutat o bătrâna
să treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca bătrâna
nu voia să treaca strada
au raspuns ei.

Cam asta ar fi situaţia
sunt radical
şi o privesc în fata,
dacă bătrâna nu vrea să treaca strada
e greu să te lauzi
ca eşti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
să traverseze,
şi lucrurile stau chiar asa,
bătrâna nu vrea
să treaca strada.
bătrâna nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
şi bătrâna nici nu e bătrâna.
ci o tara emotionata
ca va trebui să traverseze.
Sunt radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata
care şi asa se incapaţineaza
de câteva generaţii incoace
să se duca în pastele mă-sii.

Sunt radical,
îmi plac prunele, piersicile,
marele veraţice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
şi strugurii tamiiosi.

Sunt radical,
as putea dicta un poem
şi de la un telefon public,
dar tot radical sunt
şi mentionind
ca n-aş putea face aceasta
decât dacă şi cea
careia îi dictez
ar avea telefon.

Sunt radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
dacă ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fără rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
şi martir universal,
măcar după lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.

Sunt radical,
cred în valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.

Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
şi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
şi lege mai contrariata
decât omul.

Din mine insumi
şi din ceilalti
extrag radacina patrata
şi observ ca nu e decât apa,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet şi cu virtejuri,

apa într-o nevindecabila
formula chimica.

Sunt radical,
când ploua
şi când ninge
ştiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sunt,
despre apa care sunt.

1 august 1988

Adrian Paunescu - drum bun printre stele!

A fost o lumina pentru sufletele romanilor, in vremuri intunecate. Un mare iubitor de tara si de neam, un titan al poeziei romanesti.
Ne-a ajutat sa ramanem cu mintea intreaga in vremuri in care totul era interzis, ne-a hranit sufletele si ne-a bucurat tineretea cu Cenaclul Flacara.
Cine nu a trait acele vremuri nu poate intelege ce spun eu aici...

Poporul roman este din ce in ce mai sarac, ii mor valorile rand pe rand, si din pacate, vremurile sunt si azi intunecate, am mai avea nevoie de entitati de lumina
si nu de non-valorile care sunt promovate astazi!

Adrian Paunescu - Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tata-mare,
Ca sa strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mama buna,
Si-or sa ne îngroape împreuna.
Leu cu leu ati adunat o viata,
Ati facut economii de piata
Si acum asa a fost sa fie,
Sa n-aveti bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tata, capul pe o perna,
Viata ta a devenit eterna.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, batrîne, într-o parte
Si ramîi, pîn-la sfîrsit, de paza,
Ca altfel te devalorizeaza.

Mai muncim un an, în saracie,
Poate, pîn-la urma, cine stie,
N-avem dreptul de a fi statuie,
Dar macar un lemn si niste cuie.
Pune, mama, masa mai saraca,
Sa le dam si alor care pleaca,
Sa la stam cu mila împotriva,
Printr-un biet colac si o coliva.

Lasa-ti, mama, ochii peste tara,
Sa o faci din moarte sa tresara,
Ca pe noi din nou sa nu ne nasca,
Fara-o-nmormîntare crestineasca.
Groapa ne-a urcat pîn-la calcîie,
Dar n-avem nici bani pentru tamîie,
Si lumînararii ne despoaie,
Si ce scump si drumul pîn-la rai e!

Tine, mama, tine, tata, usa,
Sa nu intre peste noi cenusa,
Hornurile gri sa nu-si reverse,
Peste noi cenusile perverse.
Ce impozit fiecare boala,
Ce exploatare ireala!
Scîndura sicriului ne costa
Mult mai mult ca viata noastra, fosta.

Pune, tata, mîna pe-o secure,
Sa luam sicrie din padure,
Pune, mama, mîna pe o pîine
Si împarte-o, ca murim chiar mîine.
Vremuri de inflatie si sila,
Moartea însasi a ajuns umila
Si, în fond, pe noi ce ne asteapta?
Doar o sinucidere-nteleapta.

Noi, batrînii, am ramas pe drumuri,
Într-un crematoriu numai fumuri,
Si murim, ajunsi pe înnoptate,
Marfa cea mai ieftina din toate.

Rostul - de Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa ajutam copiii sa invete, ei vor face viitorul mai bun!

http://www.romaniapozitiva.ro/featured/a-fost-lansat-programul-sustin-educatia-www-sustineducatia-ro/

http://www.sustineducatia.ro/

NU INDIFERENTEI!

http://stirileprotv.ro/stiri/social/nu-indiferentei-donati-20-din-impozitul-pe-profit-institutiilor-sanitare.html

Cine sunt eu? Care este sensul vietii mele si incotro merg?

Sensul vietii mele este sa ma trezesc... pentru ca viata este doar o imagine in oglinda a felului meu de a fi si de a gandi. Sa calatoresc pt a descoperi, sa traiesc constient aventura si sa ma bucur de ea.
Sa recunosc faptul ca tot ce imi este dat este doar o oferta a vietii; ca pierderea si castigul au aceeasi valoare; ca doar perceptia mea face ca ceva sa fie bun sau rau…trebuie doar sa imi schimb perceptia si toate lucrurile se schimba.
Pot schimba ura in dragoste, frica in curaj si intunericul in lumina.

Sensul vietii noastre e sa acumulam experiente din care sa extragem cunostinte- singurele lucruri din viata pe care le putem lua cu noi.

Indiferent unde suntem si ce facem, indiferent ce parere avem despre noi, ne cautam
neincetat pe noi insine!

Indiferent ce vom face, intr-o zi vom gasi drumul. Chiar si atunci cand credem ca nu mai exista drum de iesire, ne-am indepartat doar cu un pas de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior ; drumul este in noi...

Alexandru si Darius au nevoie de ajutorul nostru!

http://www.libertatea.ro/stire/alexandru-si-darius-sunt-premianti-desi-invata-la-lumanare-308546.html

Mi-a scris autorul acestui articol:


"Vă salut. Daniel Măgureanu sunt, de la ziarul Libertatea. V-am trimis telefonul lui Mihai Căşăriu, tatăl lui Alexandru şi Darius

.........- Mihai Căşăriu. Mama celor doi copii şi-a părăsit familia în anul 2005 şi a plecat în Spania, fără nicio explicaţie. Conform celor spuse de fostul soţ, Mihai Căşăriu, în cei 5 ani nu a trimis bani decât o singură dată, şi atunci aproape 100 de euro. Luaţi legătura cu domnul Căşăriu şi stabiliţi cum îl puteţi ajuta"


O prietena de-a mea este profesoara baiatului mai mare si mi-a confirmat ca este cel mai bun din clasa, dar ca de cateva zile este racit... nu stia ca situatia lui de acasa se prezinta atat de rau...

Sa strangem niste bani pentru ei, va rog, ma intalnesc maine cu prietena mea, sa-i dea lui Alexandru. Sau daca aveti alte idei, spuneti-mi; daca vreti sa le daruiti mancare, dulciuri, haine, incaltaminte, jucarii, reviste, etc - orice este binevenit!

Multumesc !!!!!

Are nevoie de ajutor urgent!

"Buna ziua. Am gasit clinica in Italia care doreste sa o primeasca la tratament pe micuta Bubulina. Medicul o asteapta saptamana viitoare. Din pacate costurile tratamentului trebuie sa fie suportate de catre familie.
Cautam voluntari pentru impartirea afiselor. Este o lupta contra cronometru.
21 octombrie 2010, 11:45"

http://marinadenisa.wordpress.com/

Sa fim mai buni si ne va fi mai bine!

Principala forta a sufletului este iubirea. Cu cat este mai mare capacitatea noastra de a iubi, cu atat suntem mai sanatosi si mai fericiti. Si nu exista iubire adevarata fara iertare.
Lipsa compasiunii, a iubirii si a iertarii declanseaza iadul in vietile noastre.
Oameni buni, iubiti si iertati, nu incetati niciodata sa daruiti si nu judecati!
Acordati-va zilnic un ragaz pt incarcarea bateriilor, cateva momente de liniste, pace, singuratate cu voi insiva, cateva momente de introspectie.
Bucurati-va de o floare sau de o frunza, de mangaierea calda a soarelui, de adierea vantului printre crengile copacilor si de sunetul ploii care bate in geam.
Cultivati speranta si gandurile bune pentru a fi sanatosi si fericiti!

Este extraordinar ca cei care pot sa ajute o si fac!!!

Compania Procter&Gamble a donat in cadrul campaniei „Sansa la viata, sansa la noi amintiri” doua sisteme de ventilatie cu frecventa inalta oscilatorie (HFOV) Sectiei de neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrica si Ginecologie „Cuza-Voda” din Iasi. Aceste echipamente, care nu existau inainte de campanie, in nicio maternitate din Romania, reduc complicatiile determinate de prematuritate si pot creste rata de supravietuire a copiilor nascuti prematur.

In cadrul Spitalului Clinic de Obstetrica si Ginecologie Cuza-Voda din Iasi functioneaza doua sectii clinice de neonatologie, cu 145 de locuri, media nasterilor la acest spital fiind de 20 pe zi. In 2009 au fost ingrijiti 7.142 de nou-nascuti. 989 au fost prematuri, iar 25% dintre ei au avut venit pe lume mai devreme de 32 de saptamâni de gestatie. Indicele de mortalitate neonatala la Iasi este de 0,61%, fiind cel mai mic din tara.

“Complicatiile tardive, cum ar fi displazia bronho-pulmonara determinata de ventilatia mecanica prelungita (peste 21 zile) si barotrauma necesita imperios un aparat de ventilatie cu frecventa oscilatorie inalta pentru a putea fi evitate, altfel pot duce la complicatii si chiar la deces. Anul trecut 176 copii nascuti prematur ingrijiti in maternitatea noastra ar fi avut nevoie de acest sistem de ventilare. Aceasta donatie este extrem de utila si ne va ajuta sa oferim o sansa la viata in special copiilor nascuti inainte de 32 saptamani de gestatie sau care au sub 1500 grame”, a declarat Doamna Profesor Doctor Maria Stamatin, Director Medical, Spitalul Clinic de Obstetrica si Ginecologie Cuza-Voda din Iasi.

-------------------------------------------------------------------------

Câteva zeci de persoane, voluntari, angajaţi ai firmei de servicii profesionale 'PricewaterhouseCoopers' şi membri ai Asociaţiei Little People România, au participat vineri, în campania de conştientizare 'Poţi şi tu', susţinută de tinerii supravieţuitori ai cancerului, la reamenajarea spaţiului verde din faţa Institutului Oncologic 'Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu'.

'Suntem aici pentru că sprijinim Asociaţia Little People, admirăm entuziasmul acestor oameni şi ceea ce fac pentru copiii din România. Sperăm că prin aceasta vom schimba ceva, vom face atât pentru copii, cât şi pentru ceilalţi pacienţi şi familiile lor ceva plăcut, care să îi aline în momentele dificile prin care trec', a declarat pentru AGERPRES Brian Arnold, partener Tax Service al asociaţiei 'PricewaterhouseCoopers'.

El a subliniat că aceasta reflectă politica PWC de a da înapoi ceva comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
La rândul ei, directorul medical al Institutului Oncologic, Ileana Condrea, le-a mulţumit voluntarilor pentru demersul lor de a încerca să ofere un ambient plăcut pacienţilor şi nu numai.

În cadrul campaniei 'Poţi şi tu', în zilele de 2 şi 3 octombrie, Asociaţia Little People împreună cu Clubul ''Temerarii' vor organiza campanii de strângere de fonduri în Iulius Mall din Cluj-Napoca şi Băneasa Shopping City din Bucureşti, sumele urmând să fie folosite pentru renovarea unei camere de joacă şi terapie din Spitalul 'Sfânta Maria' din Iaşi, a precizat Katie Rizvi, vicepreşedinte al Asociaţiei Little People România.

Marius are nevoie de ajutorul nostru!

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/

Marius se afla in evidentele medicilor cu MALADIE CONGENITALA DE CORD EBSTEIN SI CIANOZA. Pe 29 noiembrie este programat in Germania la operatie. Fara aceasta interventie nu poate supravietui.


Mai are nevoie de 4000 lei ca sa poata pleca luna viitoare la operatie.


Daca doriti sa ajutati:

REIFFEISEN BANK-VALENII DE MUNTE
RO20RZBR0000060012917620
CRIVAT MARIA ROMINA
TEL 0745522828

Salvati un copil!

http://www.salvatiuncopil.blogspot.com/

Prodan Miruna Georgiana, o fetita in varsta de 3 ani si 5 luni, a fost diagnosticată la începutul lunii iulie cu TUMORĂ INTRACRANIANĂ DE LOB PARIETAL DREPT.
Mama ne spune disperata
„Spitalizarea, investigaţiile şi intervenţia chirurgicală costă 50.000 Euro, bani pe care noi nu i-am putut strânge până acum. Am încercat să strângem banii necesari, fiecare prieten, coleg, cunoscut, părinţii, rudele şi chiar şi oameni de bine pe care nu îi cunoaştem au donat câte o sumă pentru fetiţa noastră, Miruna. Cu toate acestea nu am strâns decât 25.000 RON. Am vorbit din nou cu medicii de la INI Hannover şi următoarea programare o avem pe data de 26.10.2010, dar putem merge numai dacă strângem cei 50.000 Euro necesari operaţiei.„

Miruna are teledon la Romtelecom. Cu speranta ca apelurile dumneavoastra, trimise la unul din numerele alaturate, apelabile din reteaua Romtelecom, vor ajuta la salvarea unei vieti, va multumim !

09 00 90 08 50 - 2 Euro
09 00 90 08 52 - 5 Euro
09 00 90 08 54 - 10 Euro

Update -http://salvatiuncopil.blogspot.com/2010/10/va-multumim.html

Tanti Mia are nevoie de ajutor!

Tanti Mia e o zana ce a luat sub bagheta ei magica suflete de copii, suflete ce inca dor, suflete ce inca sufera, suflete ale nimanui, suflete ce au fost in plus pentru o mama si un tata. Copii pentru care "mama" si "tata" nu mai exista. Copii pentru care nici nu a existat vreodata cu adevarat. Pentru care viata nu a avut de daruit zambete si caldura. Pentru care viata a fost egoista, asa cum numai ea poate fi. Intr-o lume nedreapta, sunt copii care plang. Intr-o lume nedreapta, parintii nu sunt parinti. Intr-o lume nedreapta exista totusi oameni. Si oamenii mai pot avea suflete pe care sa le poata imparti cu cei din jur.

Copii inconjurati de bunatate, dupa ce lacrimile au siroit pe obrajii lor firavi…
La Mia's Children, e o lume de basm. Mia e o zana a sufletelor pierdute si regasite. Mia e sufletul ce a strans langa ea inocenta pierduta a copilariei , pentru a-i da speranta ca zorii zilei de maine se vor ivi. Mia e un om care a strans in ea sufletul a 10 oameni si daruieste cat 100 de oameni la un loc. Si privind-o, stii ca un om poate face ca lumea sa fie mai frumoasa. Prin ochii Miei, copilaria are zambete luminoase. Prin ochii Miei, lumea poate fi mai buna. Prin sufletul Miei, ce stie sa daruiasca din ea…

Ochisorii li se inalta, ca o rugaminte, catre cer si catre oameni. Catre alti oameni decat aceia care i-au abandonat cand erau prea mici ca sa inteleaga ce fel e lumea si viata. Cu privirile blande, intrebatoare, cercetatoare, ne privesc copiii. Cu glasurile limpezi, ne cheama. E un strigat timid de ajutor al unor copii pentru care viata nu a avut de oferit prea mult.Si in ochi le vad teama pentru sufletele ce s-au pierdut si spera intr-o regasire. Le vad dorinta de a fi iubiti si de a iubi, caci au atat dragoste de oferit. Le vad zambetul timid, intrezarit la vederea noastra. In ochi le citesc teama si speranta. In acei ochi limpezi ca ne privesc, am regasit atata puritate, atata dragoste cat nu exista intr-o viata de om.

In ochi le stau ascunse sufletele ranite de nepasarea parintilor, de ignoranta lumii… In privire le sunt scrise povestile de viata. Si toata rautatea lumii, desi
i-a lovit, nu i-a atins, caci au ramas puri intr-o lume urata, iubind ce i-a ranit. Ce fel de dreptate a unei lumi e asta? Ce fel de lume dreapta e una in care un copil plange?
Si , mai mult… ce fel de lume e una in care noi trecem nepasatori pe langa ei?


Cititorule, tu cel care te-ai aplecat pentru o clipa asupra acestor randuri, opreste-te din drumul tau, caci un copil plange… Ii poti insenina zambetul, ii poti aduce o bucurie, cat de mica, ii poti lumina chipul trist. Daca altii pot, noi de ce nu am putea?

Serghei Pinzaru - sunt onorata ca-l cunosc!

Clovnul cu o inimă uriaşă, un rac sensibil si sufletist, ucraineanul cu cetăţenie română s-a alăturat Asociaţiei „Little People” în urmă cu opt ani, cand i-a cunoscut la Bucureşti pe Shajjad şi Katie Rizvi, cei care au fondat asociatia în 1994 în Ungaria şi, doi ani mai târziu, s-au mutat la Cluj.

Spune că, pentru el, voluntariatul a devenit o misiune în viaţă.

http://www.adevarul.ro/actualitate/Cluj-Serghei-Pinzaru-clovnul-uriasa_0_41997369.html

More than cleverness, we need kindness and gentleness...

"I'm sorry, but I don't want to be an Emperor - that's not my business. I don't want to rule or conquer anyone. I should like to help everyone, if possible -- Jew, gentile, black man, white. We all want to help one another; human beings are like that. We want to live by each other's happiness, not by each other's misery. We don't want to hate and despise one another. In this world there's room for everyone and the good earth is rich and can provide for everyone.

The way of life can be free and beautiful.

But we have lost the way.

Greed has poisoned men's souls, has barricaded the world with hate, has goose-stepped us into misery and bloodshed. We have developed speed but we have shut ourselves in. Machinery that gives abundance has left us in want. Our knowledge has made us cynical, our cleverness hard and unkind. We think too much and feel too little. More than machinery, we need humanity. More than cleverness, we need kindness and gentleness. Without these qualities, life will be violent and all will be lost."

(Sir Charles Spencer "Charlie" Chaplin - The Great Dictator (1940))

Energie si iubire

Apreciind frumusetea unui lucru, in noi patrunde suficienta energie pt a intra in starea de iubire; in acel moment putem trimite energia inapoi.
Cand apreciem aspectul si calitatile unei persoane, ii trimitem energie, inaltand-o.
Cu cat ii iubim si apreciem mai mult pe altii, cu atat mai multa energie curge in noi.Iubirea pe care o daruim se intoarce mereu la noi, iar a vedea inocenta si frumusetea in ceilalti si a-i lasa sa stie ca le vedem, este cel mai frumos dar pe care il putem face.

Pentru a invata sa evolueze, copiii au nevoie in permanenta si neconditionat de energia noastra, a adultilor. Cel mai rau lucru pe care il putem face este sa le luam energia, pedepsindu-i. In acest caz copiii invata sa manipuleze, ceea ce ar putea fi evitat daca adultii le-ar darui energia de care au nevoie in orice situatie.

Niciodata nu trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pt mai multi copii decat stii tu ca pot beneficia de atentia ta; daca sunt prea multi copii, adultii vor fi depasiti si incapabili sa ofere destula energie, iar copiii vor intra in competitie unul cu celalalt pt a capta atentia adultului.

Oamenii nu trebuie sa aduca pe lume copii decat daca exista un adult dispus si capabil sa ofere toata atentia sa unui singur copil.

Idei pentru o viata mai buna

Fa o plimbare pe jos de 10-30 minute in fiecare zi. Si in timp ce te plimbi, zambeste. Acesta este antidepresivul suprem.

Stai in liniste cel putin 10 minute in fiecare zi.

Traieste in minte cu cele 3 E-uri = Energie, Entuziasm, Empatie.

Petrece mai mult timp cu persoane peste 70 de ani sau sub varsta de 6 ani.

Viseaza mai mult cand esti treaz.

Intelege ca viata e o scoala si tu esti aici sa inveti. Problemele sunt simple elemente din „programa scolara” care apar si apoi dispar ca si o ora de algebra, in schimb lectiile invatate dureaza intreaga viata.

Nu iti irosi energia pretioasa cu barfe, cu Vampirii energetici (persoanele pesimiste), cu problemele trecutului, cu ganduri negative sau lucruri care nu se afla sub controlul tau. E indicat sa-ti investesti energia in momentele pozitive ale momentului.

Zambeste si razi cat mai mult. Asta va tine la distanta Vampirii energetici. Acestia in general nu suporta oameni veseli in jurul lor.

Viata e prea scurta ca pierzi timpul urand pe cineva.

Nu te lua prea in serios. Mai ales ca nici ceilalti nu te vad asa.

Nu trebuie musai sa castigi orice disputa verbala. Fii de acord ca nu trebuie sa fii mereu de acord.

Fa pace cu trecutul tau ca sa nu iti strici prezentul.

Nu compara viata ta cu a altora. Nu ai nici cea mai vaga idee de ceea ce se intampla cu adevarat in viata lor.

Nimeni nu e obligat pe lumea asta sa-ti asigure tie fericirea, cu exceptia ta.

Slujba ta nu iti va purta de grija cand te imbolnavesti. Prietenii insa da. Tine-i aproape.

Scapa de orice nu este util, frumos sau vesel.

Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot ceea ce iti este necesar.Ceea ce e mai bun inca nu a aparut.

Fa numai ce simti ca e drept.

Suna-ti familia si prietenii mai des sau trimite-le cate un e-mail: " Hei, ma gandesc la voi!"

Please forgive me. I forgive you. Thank you. I love you.

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste "The Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA
TE IERT
MULTUMESC
TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Dalai Lama

Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate.

Când te răneşte o săgeată otrăvită, important este s-o scoţi mai întâi; nu e momentul să te întrebi de unde vine, cine a tras-o sau ce otravă poartă.

Nu e nevoie de temple, nu e nevoie de filosofii complicate. Creierul şi inima mea sunt templele mele, filosofia mea este bunătatea.

Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.

Religia mea este foarte simplă. Religia mea este bunătatea.

Dragostea şi compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fără ele umanitatea nu poate supravieţui.

Omule, fii bun!

Fie ca întotdeauna sa-mi amintesc sa încurajez pe cineva. În orice moment se gaseste cineva în preajma care are nevoie de bunatatea si ajutorul tau!

Accepta ceea ce nu poti accepta, iarta ceea ce nu poti ierta si da ceea ce nu esti obligat sa dai.

Orice om stie cel putin un lucru pe care tu nu-l stii. Nimeni nu-i poate cunoaste pe ceilalti la nivelul sufletului, asa ca nu-i judeca!

Esti nemultumit de felul în care îti merge azi? Schimba cursul zilei încurajînd pe cineva care pare sa aiba o zi la fel de proasta ca a ta.

Ai grija sa nu adaugi la povara altora. Ceea ce ceri sau astepti de la ei poate parea putin, dar pentru ei ar putea fi ultima picatura.

Oamenii cu adevarat însemnati nu se simt importanti ci îi fac pe altii sa se simta importanti.

Aceeasi raza poate lumina doua obiecte si produce doua efecte diferite, în functie de cîta lumina absoarbe si reflecta fiecare obiect. Tot asa, o singura experienta poate afecta doua vieti în moduri diferite.

O fapta facuta din dragoste si bunatate poate ca nu va schimba cursul istoriei, dar daca va schimba viata cuiva, atunci merita tot efortul.

În locurile pe unde trecem, asupra persoanelor pe care le frecventăm, lăsăm urme bune sau rele, luminoase sau întunecate. De aceea este atât de important să lucrăm asupra gândului şi a sentimentelor, pentru că prin ele putem face bine sau rău.

Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa. Un gând, bun sau rău, îşi pune amprenta nu numai pe cel căruia îi este adresat, ci în primul rând pe cel care îl emite, pentru că gândul atrage gânduri similare, amplificând astfel binele sau răul iniţial, totul întorcându-se asupra noastră, ca un bumerang.

Trecutul nu există, el este doar un efect al memoriei voastre. Viitorul este la fel de inconsistent, el este doar imaginaţie. Numai prezentul este real, viu.

Ne imbolnavim atunci cand ni se imbolnaveste sufletul;sufletul se imbolnaveste din lipsa de iubire.

Omule, nu uita sa fii bun!

Am cautat toata ziua dar nu am gasit nici o dovada ca va exista o zi de maine.
Un singur lucru este cert: totul trece;un singur lucru este constant: schimbarea.
un singur lucru exista: clipa de fata.
Asa ca, omule, traieste astfel incat niciodata sa nu ceri altcuiva sa faca ceea ce tu n-ai face daca ai fi in locul lui. Afla care sunt convingerile tale si cine este autorul lor, atat spiritual, cat si mental si material.
Studiaza-te pe tine insuti, intelegand ce si in cine crezi, fara sa judeci, deoarece cu ce masura masori, cu aceea ti se va masura si tie. Ceea ce vei face pt ultimul dintre fratii tai, vei face Creatorului tau. Astfel, fiecarui suflet i s-a insuflat constiinta legaturii cu ceilalti si gradul in care se poate implica, nu pt a se multumi pe sine, ci pt a oferi sanse celor care si-au pierdut calea.
Deci, mai intai de toate, cunoaste-te pe tine insuti si idealurile tale-spirituale, mentale, materiale. Noteaza, fa o lista cu ceea ce iti doresti cel mai mult. Si pe masura ce descoperi ca un lucru din lista ta ar duce doar la satisfacerea sau multumirea eului tau, inlocuieste-l. In felul acesta, lucrurile care tin doar de ego vor fi eliminate treptat, iar in locul lor se va produce acea trezire din interior. Pentru ca trebuie sa stii ca raspunsul la orice problema, la orice intrebare, se afla in tine insuti.
Afla deci care sunt lucrurile in care crezi; nu cele materiale, pamantesti, ci cele mentale si spirituale si de ce crezi in ele! Apoi fii dispus sa traiesti, sa faci si sa lupti pt acele lucruri in care crezi, asa cum stii ca este bine; ghideaza-te dupa spiritul adevarului, dupa modul universal in care oamenii se sprijina unul pe celalalt...
Si tinand un caiet de insemnari- nu ca un jurnal, ci ca un caieti in care sa iti notezi scopurile, gandurile, dorintele pe care le-ai avut, faptele bune pe care le-ai facut- aceasta va aduce unele reactii fizice si mentale care vor ajuta la mentinerea scopului pt care se incarneaza orice suflet.Pastreaza-te pe calea cea dreapta.Fii sincer fata de tine insuti si atunci nu vei fi fals fata de nimeni. Vei deveni ceea ce trebuie ajutandu-i pe ceilalti si daruindu-le lor, prin mici fapte de bunatate, mici cuvinte spuse ici si colo, pt ca incetul cu incetul, pas cu pas, fiinta creste in sine insasi si ii ajuta si pe altii sa creasca.

Numai ceea ce daruiesti ramane al tau!

Fa ceva pt altii! Fa-le viata fericita, fa ca viata lor sa merite traita; fiecare fiinta ar trebui sa devina un canal prin care ceilalti sa fie binecuvantati si ajutati. Pastreaza acea atitudine mentala, de a nu fi doar bun, ci si bun la ceva. Fa astfel ca scopul tau sa nu fie doar implinirea propriilor placeri, ci de a-i ajuta si pe altii, pe cat mai multi, uneori in fiecare zi!

Gandeste-te la ceilalti, pt ca atunci cand ii ajuti pe ceilalti, te ajuti pe tine insuti!

Neale Donald Walsch

Grijile sunt cea mai rea formă de activitate mentală din câte există, alături de ură, care este profund autodistructivă. Grijile nu-şi au rostul. Reprezintă o energie mentală irosită.
Visaţi la o lume în care niciodată unul nu-l mai judecă pe celălalt, în care nu se mai pun condiţii, înainte de a se oferi dragoste şi în care frica nu mai este niciodată un mijloc de a se obţine respect.
E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste.
Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.
Să nu invidiezi suc­cesul, nici să nu-ţi fie milă de cineva care suferă un eşec, pentru că tu nu ştii ce înseamnă succes sau eşec din punctul de vedere al sufletului.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Viaţa nu este un produs al întâmplării. Nimeni nu vine către voi în mod accidental. Bucură-te de tot. Nu avea nevoie de nimic.
Facem să fie real lucrul căruia îi dăm atenţie.
Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă. Tuturor ni se arată adevărul pe care suntem pregătiţi să-l aflăm.

Message from an angel

"Being kind, caring, honorable, trustworthy, truthful, helpful, joyful, generous, hopeful, compassionate, cheerful, optimistic, pleasant and having an open mind — the positive emotions and characteristics that make life meaningful and fulfilling — carry the high vibrations of light.
Conversely, greed, ruthlessness, oppression, corruption, brutality, deception, betrayal of trust, unjustness, lack of forgiveness and lust for power emanate very low vibrations. Negative emotions that emit low vibrations include fear, guilt, remorse, self-doubt, jealousy, envy, bitterness and resentment, all of which create discomfort, discord and dissatisfaction. By far the most powerful of negative feelings is fear, a highly magnified energy attachment, and that is why time and again we have urged you never to fear anything. Not only do fearful individuals attract more circumstances to feel fearful about, but the energy of fear is the dark ones' greatest tool — it feeds their ambitions and strengthens their domination over you. When you live steadfast in the light, there is nothing to fear!
Nothing of dark nature can survive within the light! "

Am participat si noi!

La actiunea de curatenie in toata tara, intr-o singura zi!
We Did It, Romania!

Pasi in evolutia spirituala - Profetiile de la Celestine

Constientizarea coincidentelor din viata noastra, a intamplarilor misterioase care ne schimba viata si ne fac sa simtim ca mai exista si altceva, ceva spiritual care lucreaza dincolo de tot ce facem.
Orice gand care ne trece prin minte nu este intamplator, ne conduce catre ceva…sa ne urmam intuitiile..
Orice persoana cu care ne intalnim are un mesaj pentru noi…. Intalniri intamplatoare nu exista!!!!Felul in care raspundem acestor intalniri ne ajuta sa primim sau nu mesajul…
Cand apreciezi frumusetea si unicitatea lucrurilor, atunci primesti energie! Trebuie sa invatam sa ne umplem cu energie in mod constient pentru ca aceasta energie aduce coincidentele si ne ajuta sa stabilim un nou nivel de enegie (tindem catre un nivel energetic mai inalt, catre vibratii tot mai inalte).
Cand apreciem calitatile unei persoane, ii putem trimite energie, inaltind-o.Cu cat ii apreciem mai mult frumusetea, cu atat mai multa energie curge in noi..
Modul in care ii abordam pe alti oameni determina viteza evolutiei noastre spirituale, rapiditatea cu care se raspunde la intrebarile noastre vitale……

Atentie: am fost preocupati doar cu supravietuirea dpdv material, focalizati pe controlul sigurantei propriei noastre situatii in univers; munca pt a ne face supravietuirea mai usoara a devenit o ratiune de a trai in sine si pt sine si noi am uitat putin cate putin, intrebarea intiala, am uitat ca inca nu stim pt ce existam..

Lumea este un loc misterios care ne da tot ce ne trebuie daca ne deschidem mintea.
Sa fim atenti la directia in care merg lucrurile, fie ca e vorba despre vise, despre intuitii, ganduri sau despre felul in care ne apar circumstantele.
Cosmarurile aduc mesajele cele mai importante; visele tb interpretate comparand povestea din vis cu povestea vietii tale. Nu numai visele ne indruma, ci si gandurile si reveriile. Cand apare un gand, tb sa ne intrebam de ce apare; de ce acum, cum se leaga de intrebarile vietii noastre.
Imaginile de groaza trebuie oprite imediat ce apar.Vor veni in minte alte imagini, positive.
Iubirea nu este un concept intelectual, un imperativ moral sau altceva de genul asta;este o emotie profunda, care exista numai atunci cand esti conectat la energia universului.Corpul nostru vibreaza la un anumit nivel. Daca lasam energia sa scada prea mult, corpul va suferi. Aceasta este relatia intre stres si boala. Iubirea e singurul mod de a pastra vibratia inalta. Ne mentine sanatatea!

Problema in viata nu consta in a primi raspunsuri, ci in a-ti identifica intrebarea pt momentul in care te afli; odata ce stii sa ceri, vine si raspunsul. Dupa ce ai intuitia a ceea ce se va intampla in continuare, pasul urmator este sa fii atent si pe faza pt ca se vor petrece coincidentele care te vor ghida in directia indicata de intuitie.
Incredeti-va in sincronizare si in coincidente!

Whately Carington

A studiat aplicarea statisticii matematice in experientele de mediumnitate.

"Carington was educated at Eton and Cambridge University where he studied science. He joined The Royal Flying Corps during World War One and became an experienced pilot, but was badly injured after a forced landing. On behalf of the Air Ministry and War Office he returned to Cambridge to undertake research into acoustics, with special reference to psychological problems. At this time he devised some innovative methods for the mathematical assessment of feelings, which proved useful in his later work.

At around the same time as he was forced to give up flying, Carington heard some remarkable stories from friends about incidents with psychical mediums. He booked some personal sittings with medium Gladys Osborne Leonard. The results impressed him and he set about studying psychical research in more detail."

Carington founded and edited the journal Psychic Research Quarterly and wrote several books. He turned down an academic post and lived most of his life in poverty in order to devote his time to psychic research.

http://en.wikipedia.org/wiki/Whately_Carington

Johann Karl Friedrich Zöllner -profesor de fizica si astronomie

Unul dintre oameni de stiinta eminenti a caror reputatie a fost stirbita prin decizia de a lua in serios cercetarea parapshihologica...


Johann Karl Friedrich Zöllner (1834 – 1882) was a German astrophysicist who studied optical illusions. He invented the Zöllner illusion where lines that are parallel appear diagonal. The crater Zöllner on the Moon is named in his honor. For the first time he actually proved Christian Doppler's theory on the effect of motion of the color of stars, and the shift of absorption lines thereby (red-shift) (1869), by the invention of a very sesitive spectroscope which he named "Reversionspectroscope". He had shown also that the red-shift was in addition caused by variation in the stars' lights intensities with the help of his "Astrophotometer" (1865). Zollner became convinced in the reality of a fourth dimension after succumbing to the spiritualist trickery of the notorious medium Henry Slade..

S-a apucat asadar sa-l investigheze pe mediumul Henry Slade si a descoperit fenomene uluitoare, pe care le va descrie ulterior in lucrarea Transcedental Physics, publicata in Germania in 1879. La moartea lui, gurile-rele vor spune nu numai ca Zollner s-a lasat pacalit ca un copil, ci chiar ca-si iesise din minti. Lucru cat se poate de fals, potrivit celor care-l cunosteau indeaproape.


http://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Karl_Friedrich_Z%C3%B6llner

Imi place proiectul "Masa Bucuriei"

"Plecând de la faptul că în România există oameni care nu îşi pot asigura pâinea zilnică, iar pe de altă parte există în procesul economic un surplus de alimente, proiectul Masa Bucuriei are ca scop materializarea obiectivelor comune umanitare şi social-filantropice ale iniţiatorilor, de ajutorare cu produse alimentare a persoanelor aflate în nevoie. Prin proiectul Masa Bucuriei se împart alimente în stare perfecta pentru consum, dar care din diferite motive nu mai pot fi valorificate în procesul economic (marfă cu ambalaj necorespunzător, supraproducţie, termen de valabilitate redus).


Fondatorii proiectului Masa Bucuriei


Pentru Selgros Cash & Carry, proiectul Masa Bucuriei reprezintă o exprimare firească a programelor de responsabilitate sociala, iar magazinele companiei dispun de alimente care nu vor mai fi folosite în procesul economic şi au astfel posibilitatea de a ajuta oamenilor aflaţi în nevoie.


Pentru Patriarhia Romana opera sociala derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii şi din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată iubirea milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor.

Patriarhia Română dispune de infrastructura necesară pentru distribuirea alimentelor donate de Selgros către unităţile furnizoare de servicii sociale ale Patriarhiei (cantine şi centre sociale din oraşele în care există un magazin Selgros)."


http://www.masabucuriei.ro/beneficiari/prahova#listaBeneficiari

Are nevoie de ajutorul nostru

http://bebesiluan.wordpress.com/

Niste elevi au nevoie de ajutorul nostru- mesaj de la profesoara lor

"Niste copii saraci,care merg la scoala doar pentru a lua laptele si cornul,care se uita in ochii tai si asteapta o mangaiere si o vorba buna cand te apleci sa il asculti la ora..sau care iti zic"saru'mana"si se asteapta sa ii dai in schimbul lacrimilor de foame chiar si un rest din sanwich-ul tau..lucrez in invatamant,intr-un sat din prahova si vad mai mult decat mi-as dori ,saracia cu chip de copil..daca ma puteti ajuta,astept un sfat....

mi-as dori sa ii pot vedea asezati in jurul unei mese,cu un pahar de suc in fata,cu o mancare calda si o prajitura,sa ii pot duce la un spectacol de circ ..sunt copii care nu vin la scoala pentru ca le ies degetele din tenesii rupti,copii care merg la munca pentru a le duce bani de bautura parintilor,copii care isi lasa lacrimile pe banca sperand ca maine vor avea ceva de mancare..nu lasati sa moara visul de a face fericite cateva suflete de copii nevinovati "

Sa vedem cum putem ajuta!

Zambeste!

ZÂMBETUL
Autor: Prof. Ioan Caulea


Înţelepciunea antichităţii ne-a transmis un mesaj şi un îndemn referitor la zâmbet:
"Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihna celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Daruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui".
Din punct de vedere ştiinţific, prin zâmbet transmitem mesaje nonverbale de satisfacţie, admiraţie sau bucurie – acesta fiind un semn al limbajului mimic. În timpul zâmbetului organele sunt mai bine irigate, mai bine oxigenate, organismul se repară, se înviorează, întinereşte.
Din punctul meu de vedere, consider zâmbetul „kilometrul zero” al iniţierii noastre socio-emoţionale. Am avut şansa de a fi crescut într-o familie şi a fi întemeiat alta, unde zâmbetul era la el acasă, de aceea a zâmbi a devenit pentru mine o obişnuinţă, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai târziu in viaţă, în toate relaţiile în care am fost implicat, zâmbetul a devenit un barometru, un reper care m-a ajutat să fac diferenţa între relaţii, să mă afirm mai bine si să dobândesc încredere în mine şi în ceilalţi. Aş putea parafraza că este “inteligenţa inimii şi a relaţiilor sociale”.
Un zâmbet, o privire caldă, facilitează, aşadar, deschiderea si socializarea. Zâmbetul ne influenţează foarte mult întregul comportament. El se citeşte în vocea noastră, in gesturile noastre. Zâmbetul este modalitatea prin care comunici că eşti bine şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte. Zâmbim ca să alungam tristeţea şi să inducem entuziasmul. Zâmbim pentru că zâmbetul constituie cea mai subtilă şi mai rafinată metodă de a comunica, suplinind cu succes cuvintele. Cu toţii ştim să zâmbim. Toti zâmbim, însă puţini dintre noi sunt cei care cunosc cu adevărat lecţia zâmbetului.
De multe ori am fost trist şi supărat, dar atunci când am primit un zâmbet parcă totul s-a luminat. Un zâmbet pe chipul nostru, poate schimba dispoziţia celor cu care comunicăm. Chiar daca am zâmbit pentru o secundă, efectul zâmbetului este de nedescris. Oricine poate oferi un zâmbet, fie bogat sau sărac, bolnav sau sănătos. Totul pleacă din interiorul nostru şi prin zâmbet putem schimba multe în jurul nostru. Zâmbetul nu se împrumută şi nu se cumpără, … doar se oferă.
Rabelais afirma că omul este animalul care râde. Uneori însă, uităm cât de important este zâmbetul pentru noi. Personal, am observat că persoanele optimiste şi care au mereu zâmbetul pe buze sunt şi mai plăcute, dar au si tăria de a trece mai uşor peste diverse probleme. Zâmbind, făcând glume, ne facem viaţa mai uşoară. Există, în acest sens, atât argumente psihologice, cât şi fiziologice. Atunci când menţinem o atitudine umoristică în ceea ce priveşte o problemă, aceasta nu va mai avea proporţii atât de mari şi nu ne va umbri viaţa. Acea problemă nu ne va încărca conştiinţa şi vom fi mai capabili să găsim o soluţie. Umorul presupune deci, o anumită stare de detaşare de complexitatea existenţei.
De ce este necesar să zâmbim? Pentru că zâmbetul influenţează în bine întregul organism. Pentru că suntem oameni şi avem nevoie unii de ceilalţi, avem nevoie să comunicăm, să relaţionăm pentru a găsi răspunsuri la întrebările noastre.

Nikola Tesla

Toate inventiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemnea, toate au fost perfectionate, au fost corectate intr-o proiectie mentala atat de reala, incat niciodata un aparat imaginat de el nu a dat gres. Totul a functionat perfect, fara corectii ulterioare, totul a fost construit fara experimente preliminare. Nikola Tesla si-a dezvoltat o capacitate neobisnuita de proiectie astrala in alte dimensiuni, in care si-a gasit numerosi prieteni. Asa cum a comunicat cu fiintele din eteric, Tesla a facut cunostinta cu tehnica in eteric, tehnica pe care a vazut-o descompusa, in detalii, in functiune”, afirma cu zeci de ani in urma celebrul inventator roman Henri Coanda, despre cel care a fost inventatorul de geniu Nikola Tesla, un nume prea putin rostit astazi de umanitate.

Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii.
Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.
Nikola si-a cultivat intr-atat de mult aceasta dimensiune paranormala, incat a inceput sa intreprinda ample calatorii mentale, in somn sau in stare de veghe, atat in locuri deja cunoscute cat si in cele nestiute, in orase si tari straine, unde intalnea personaje si isi facea prieteni.
Colonelul Philip J. Corso, ofiter de informatii american, membru al Consiliului Securitatii Nationale a SUA si sef al Directiei Tehnologii Straine a Armatei Terestre SUA, face unele precizari interesante cu privire la inventiile lui Tesla, dintre care, cele mai multe au fost intelese cu mult dupa moartea sa. Colonelul a fost primul care a sustinut ca inventiile lui Tesla erau atat de avansate si de greu de inteles incat ele au fost reconsiderate numai dupa ce, la Roswell, s-a constatat ca extraterestrii foloseau tehnici… Tesla. Bisturiul-laser gasit in OZN-ul prabusit acolo avea acelasi principiu – fascicolul de energie directionata – ca “Raza Mortii” a istro-romanului. “Chiar inainte ca dramaturgul ceh Karel Capek sa fi nascocit termenul “robot” in piesa “R.U.R.” si inainte ca scriitorul american de literatura SF Isac Asimov sa fi inventat “robotica” in culegerea de povesti “Eu, robotul”, Nikola Tesla crease un “automaton” (soldat mecanic) si un navomodel dirijat”, declara colonelul Corso.

“Geniul Omenirii” cum este supranumit Tesla in anumite cercuri, pare sa fi avut o dorinta obsesiva de pace. Chiar si atunci cand inventa arme apocaliptice, o facea in speranta naiva ca va trimite razboiul in uitare, deoarece toate natiunile ar detine aceeasi putere de a-si distruge reciproc arsenalele. Ideile sale erau atat de radicale pentru vremea lor, atat de indepartate de ceea ce gandeau contemporanii sai, incat au fost ignorate, parand pentru cei mai multi oameni (si chiar cercetatori) fie niste aiureli ale unui savant nebun, fie niste lucruri total nepractice. Totusi, pana si ideile sale cele mai “lunatice” – asa cum au fost planurile de la sfarsitul secolului XIX vizand un bombardier cu decolare si aterizare verticala – par acum perfect functionale.

Daca in anii ’30 ai secolului XX, inventiile lui Tesla erau publice, dupa moartea sa, in ianuarie 1943, au fost sechestrate si ascunse, sub autoritatea guvernului SUA. Oficial, dupa moartea sa, Nikola Tesla a fost trecut in uitare, dar in realitate inventiile sale au starnit interesul varfurilor Armatei SUA inca din 1945. Tesla oferise acesteia un navomodel telecomandat ce putea fi dirijat prin radio de la distanta si putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, in 1915, Tesla oferise SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfectionata decat celebra V2 a lui Hitler. Cea mai importanta inventie a lui Nikola Tesla pentru apararea SUA si a Terrei ramane, insa, celebra “Raza a Mortii”, despre care credea ca va aduce pacea mondiala, tocmai pentru ca ea putea distruge intr-o clipa orase si armate intregi. Tesla insusi ar fi spus despre arma sa: “Aparatul meu imi permite sa trimit spre un punct foarte indepartat energii de trilioane de ori mai mari decat este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmisi printr-un fascicul mai subtire decat firul de par si nimic poate rezista.” Tesla a fost coordonator al proiectului Philadelphia si tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazandu-se nu pe teoria relativitatii, mai tarziu emisa de Einstein, ci pe principiul fulgerului globular. Nu ne-am hazarda foarte tare daca am spune ca toata tehnica de astazi, care ne face viata mai usoara, care ne permite comunicarea la distante de mii de kilometri si care anunta sa ne propulseze intr-o dimensiune a cunoasterii si a existentei cu totul nebanuita, a fost ridicata si se afla inca in plina constructie pe pilonii schitelor si inventiilor celui mai mare geniu al umanitatii, Nicolae Tesla.

am preluat de aici:
http://www.descopera.ro/stiinta/4009052-genialul-tesla-inventatorul-mileniului-ii

Astrele predispun, omul dispune!

Astrologia studiaza relatia existenta intre mersul astrelor prin constelatiile zodiacale, respectiv prin casele cerului (cu alte cuvinte prin zodiac) si soarta omului. Toti initiatii au iubit si au respectat astrologia; dintotdeauna esoteristii au crezut ca "istoria lumii este scrisa in stele".

La inceputul fiecarei vieti pe Pamant, pornim la drum cu o zestre spirituala si una materiala care constituie o expresie directa a precedentelor noastre incarnari. Dpdv astrologic, exista in mod cert o corelare intre miscarea astrelor si soarta fiecaruia dintre noi. Dar chiar daca are cateva puncte importante de reper, de la nastere pana la moarte, soarta nu este batuta in cuie.

Viata terestra a unui individ are cota ei de predestinare, dar soarta nu e implacabila, omul are Liberul Arbitru; acesta consta in posibilitatea fiecarui individ de a-si transforma energia astrala primita de la planete si constelatiile zodiacale, conform propriei sale optiuni si vointe .

Viata terestra a fiecaruia dintre noi este formata din momente cu Liber Arbitru mai mare sau mai mic si din cateva momente existentiale, cand Liberul Arbitru e zero; in acest caz, individul are o intalnire cu destinul-intalnire care evidentiaza cat de aproape sau cat de departe se afla de drumul pe care si l-a ales in astral, alaturi de ingerul sau pazitor; acest fapt poate fi reliefat de intensitatea socului resimtit si a puterii de adaptare la aceste schimbari bruste, obligatorii. Momentele in care Liberul Arbitru este zero reprezinta Fatalitatea.

Cu cat un spirit e mai evoluat, cu atat el va intui apropierea unui eveniment, a unor schimbari, va avea presentimente, vise in care va fi avertizat de ingerul sau pazitor. Partea din astrologie care se refera la trecutul nostru, in sensul insusirii lectiilor de viata, este astrologia karmica.

Stefanel are nevoie de ajutorul nostru

Ştefănel Ciocoi s-a luptat cu cancerul de la varsta de 7 luni.
Ştefănel este de undeva de la ţară, dintr-un sat din judetul Călăraşi.
A venit la spitalul Marie Curie lună de lună să facă citostaticele.

Alexandra, mamica lui, a primit recomandare pentru Stefanel sa urmeze minim 7 zile de tratament in statiunea Sarata Monteoru, judetul Buzau. Pentru copil, totul este asigurat, nu trebuie sa plateasca nimic.

Pentru ea ar trebui sa plateasca 60 lei/zi (minim 420 lei per total) + costurile de transport (din Calarasi pana in statiune si retur).

Cererea pentru biletul de tratament trebuie sa o depuna pana cel tarziu sambata, 28 august, urmand ca pe 1 septembrie sa plece in statiune.

Daca vreti sa il ajutati:
Ciocoi Alexandra (0727.205.695) Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX



am preluat de aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/08/primul-copil-curajos-pe-care-l-am.html

Ajutam si noi!

Copiii unui centru de plasament din Galati:

"In centrul nostru sunt 50 de copii, dintre care 21 de baieti si 29 de fete. Segmentul de varsta este cuprins intre 8 si 26 de ani. In ceea ce priveste problematica, avem in principal copii abandonati la nastere, dar si orfani sau copii care provin din familii foarte sarace. Acestia din urma insa, au norocul sa mentina legatura cu familia naturala, spre deosebire de beneficiarii care nu si-au cunoscut niciodata parintii sau alte rude.
Am cunoscut insa si reversul medaliei, parinti care stau in vile, care isi cresc cu drag cei trei copii, dar care refuza cu indarjire sa-l cunoasca si pe cel de-al patrulea, care la nastere a avut ceva probleme si care prezinta o usoara deficienta. Astfel de "parinti", daca ii pot numi asa, prefera sa plateasca o anumita suma de bani la stat, decat sa-si cunoasca si sa-si ajute propriul copil.
In ceea ce priveste necesitatile acestor copii, ma limitez la a spune ca in general Protectia Copilului le furnizeaza cele necesare, insa uneori acestea sunt insuficiente, mai putin calitative sau au preturi ridicate si nu se pot incadra in baremul copiilor. As aminti obiectele de igiena personala(sampon, antiperspirant, sapun etc), de imbracaminte(sosete, chilotei, maiouri, tricouri), sau papuci, curele pentru pantaloni. Avem insa si copii talentati care fac origami si au nevoie de hartie colorata, sau de acuarele pentru pictura, culori pentru desen, carti de colorat sau orice alte rechizite. Aceasta cu atat mai mult cu cat anul acesta, din cauza crizei economice, copiii nu mai merg in tabara si trebuie sa le ocupam timpul cu diverse activitati educative, insa resursele sunt foarte putine.
Nevoile sunt destule, insa depinde cu ce pot fi ajutati in mod real. Orice lucru minor capata semnificatie aici. Multumesc in numele copiilor."

PS: Colega noastra din Galati AN se duce in weekend acasa si s-a oferit sa le duca copiilor cateva cadouri din partea noastra.

Sir William Crookes, primul om de stiinta care a pus piatra de temelie a parapsihologiei

Sir William Crookes, a physicist and chemist of international reputation, was a professor at the University of London, editor of the Quarterly Journal of Science, president of the British Chemical Society, discoverer of the element thallium, and inventor of the radiometer and the Crookes tube, which made the later development of X-rays possible. In addition to these accomplishments, Crookes was one of the most thorough and exacting scientific investigators of spirit contact. After many years of painstaking research and experimentation with dozens of well-known mediums, he became convinced that a great deal of spiritistic phenomena was real and indicated proof of an afterlife.

Under controlled circumstances and in the presence of witnesses he investigated the paranormal from a scientific perspective, noting the differences between the materialised spirit and the medium, and witnessing movement of bodies at a distance, rappings, changes in the weights of bodies, levitation, and appearance of writing without human agency, proving a "connection between this world and the next". The credibility that he contributed to Spiritism through his research cannot be underestimated.

In 1870 Crookes decided that science had a duty to study the preternatural phenomena associated with Spiritualism (Crookes 1870). Judging from family letters, Crookes had developed a favorable view of Spiritualism already by 1869. Nevertheless, he was determined to conduct his inquiry impartially and described the conditions he imposed on mediums as follows: "It must be at my own house, and my own selection of friends and spectators, under my own conditions, and I may do whatever I like as regards apparatus" (Doyle 1926: volume 1, 177). Among the mediums he studied were Kate Fox, Florence Cook, and Daniel Dunglas Home (Doyle 1926: volume 1, 230-251). Among the phenomena he witnessed were movement of bodies at a distance, rappings, changes in the weights of bodies, levitation, appearance of luminous objects, appearance of phantom figures, appearance of writing without human agency, and circumstances which "point to the agency of an outside intelligence" (Crookes 1874).

In his presidential address before the British Association at Bristol in 1898, Sir William briefly referred to his earlier researches. He said:

"Upon one other interest I have not yet touched-to me the weightiest and farthest-reaching of all. No incident in my scientific career is more widely known than the part I took many years ago in certain psychic researches. Thirty years have passed since I published an account of experiments tending to show that outside our scientific knowledge there exists a Force exercised by intelligence differing from the ordinary intelligence common to mortals. I have nothing to retract. I adhere to my already published statements. Indeed, I might add much thereto.

Nearly twenty years later his belief was stronger than ever. In the course of an interview, he said:

I have never had any occasion to change my mind on the subject. I am perfectly satisfied with what I have said in earlier days. It is quite true that a connection has been set up between this world and the next.

In reply to the question whether Spiritualism had not killed the old materialism of the scientists, he added:

I think it has. It has at least convinced the great majority of people, who know anything about the subject, of the existence of the next world.

William Crookes's experiments in psychical research did little to prevent his receiving the Royal Medal from the Royal Society in 1875 or from being knighted in 1897. He supported the Society for Psychical Research (SPR) when it was founded in 1882 and even served as its president in 1886, but he conducted no tests of mediumship or any other paranormal phenomena after 1875. As a kind of summation of his views on the subject, Crookes once said: "The phenomena I am prepared to attest to are extraordinary and so directly oppose the most firmly rooted articles of scientific belief—amongst others, the ubiquity and invariable action of the force of gravitation—that even now, on recalling the details of what I witnessed, there is an antagonism in my mind between reason which pronounces it to be scientifically impossible, and the consciousness of my senses, both of touch and sight.…It is absolutely true that connections have been set up between this world and the next!"

After Lady Crookes died in 1916, Sir William immediately began attempts to communicate with her. According to some sources, he did receive messages from her spirit that he felt constituted proof of contact with the other side. Others say that an alleged spirit photograph of Lady Crookes appeared to have been manipulated in the developing process. Crookes died on April 4, 1919, survived by four of his eight children.


am preluat de aici:

http://www.worldspirituality.org/william-crookes.html

http://www.unexplainedstuff.com/Mediums-and-Mystics/Researchers-into-the-Mystery-of-Spirit-Contact-Sir-william-crookes-1832-1919.html

Katie Rizvi - Femeia Anului 2009, adversară de temut a cancerului

Katie Rizvi, vice-preşedinta Asociaţiei Little People România, lucrează cu tinerii afectaţi de boala secolului de peste 15 ani.

Una dintre cele mai active persoane din Cluj, şi chiar din România, în ceea ce priveşte lupta împotriva cancerului, Katie Rizvi, clujeancă prin adopţie, a fost distinsă cu premiul Femeia Anului 2009 în cadrul Galei Premiilor Avantaje, la categoria „Apărarea şi Dezvoltarea Categoriilor Defavorizate”. Katie Rizvi, vice-preşedinta Asociaţiei Little People România, cu sediul la Cluj, şi fondatoarea clubului Temerarii, club al adolescenţilor supravieţuitori ai cancerului, s-a stabilit în România în urmă cu 15 ani, iar de atunci se ocupă de consilierea şi sprijinirea adolescenţilor şi copiilor care se confruntă cu experienţa teribilă a cancerului. Katie Rizvi a povestit reporterilor Foii transilvane despre cel mai important lucru în viaţă, adică respectul faţă de fiecare om în parte.
- Ce înseamnă acest premiu pentru tine?
- O şansă de a vorbi despre ceea ce se află cel mai aproape de inima mea: copiii bolnavi de cancer şi viitorul lor în România.

- Numeşte trei dintre cele mai importante lucruri care fac diferenţa, într-o viaţă de om.
- 1. Să iubeşti şi să ai grijă de copii şi familie. 2. Contează ceea ce faci, nu ceea ce gîndeşti. 3. Dacă ai schimbat ceva, în bine, pentru cineva din jur, atunci i-ai făcut povara mai uşoară.
Care este ţelul vostru?
- Avem de parcurs o cale lungă pînă la recunoaşterea nevoilor copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer. Dar aş putea rezuma: 1. Vrem un plan coerent de îngrijire a pacienţilor copii, de la diagnostic, la vindecare, unde nevoile psihologice sînt luate în seamă şi unde echipe multidisciplinare ajută familiile în timp ce parcurg această călătorie grea. Vrem ca medicii să fie sprijiniţi în munca lor extrem de importantă. 2. Ne-am stabilit un ţel din a oferi sprijin psiho-social pentru fiecare pacient copil cu cancer, în fiecare unitate de tratament din România, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi acest lucru. 3. Vrem ca Temerarii să devină un cuvînt care simbolizează supravieţuirea, speranţa şi tratamentul care are succes. Vrem ca evenimentele şi grupurile noastre de suport să fie accesibile pentru fiecare adolescent bolnav de cancer din România. Nu sîntem departe de acest ţel. 4. Vrem ca sloganul „Poţi şi Tu” să fie auzit, tare şi clar, în România. 5. Vrem ca, în timp, să se creeze departamente speciale în România pentru adolescenţii bolnavi de cancer, care sînt prinşi între formele de cancer de copil şi cele de adult. Mă refer tinerii care au forme de cancer, în trupuri de copii. Sînt cel mai vulnerabil grup al pacienţilor cu cancer, iar în timp ce în alte ţări nevoile lor sînt îndeplinite în departamente diferite de tratament, în România aşa ceva nu există. Încă!

Este România o ţară unde mai fac lucruri pe gratis?
- Conceptul de voluntariat începe să prindă şi chiar nu ne putem plînge. Sîntem răsfăţaţi de prietenii noştri dragi şi de oameni minunaţi care ne ajută şi ne încurajează. Românii sînt oameni frumoşi cu inimi minunate.

- Poate România face mai mult?
- Toată lumea se poate implica. Avem voluntari din companii, mame, taţi, profesori, studenţi, chiar şi oameni în vîrstă. Cred că fiecare om de pe planetă poate face mai mult. Toţi putem face mai mult decît am făcut ieri, iar începutul anului este un bun moment de a începe asta.




am preluat de aici:http://www.ftr.ro/katie-rizvi---femeia-anului-2009-adversara-de-temut-a-cancerului-35321.php