Zilele saptamanii - sfaturi utile

Fiecare zi a saptamanii este guvernata de cate o planeta care ne confera o stare de spirit speciala. Cunoscand avantajele care decurg din acest fapt, ne putem adapta activitatile cotidiene in asa fel incat sa repurtam mereu numai succese.

SAMBATA: SATURN este planeta severa care guverneaza aceasta zi. Pentru a ne simti bine, este necesar sa ne limitam dorintele, sa vorbim si sa actionam mai putin decat ne-am dori. Saturn simbolizeaza crucea pe care o avem fiecare de purtat, este planeta destinului, a menirii pentru care ne-am intrupat. De aceea, de multe ori, sambata ne simtim impovarati de probleme pe care inainte nici nu le-am fi banuit. Chiar daca ne este greu, nu avem dreptul sa ne plangem cuiva, deoarece fiecare se simte nedreptatit de soarta si nu are nici un chef sa ne asculte lamentatiile. Copiii pedepsiti sambata nu vor uita niciodata acest lucru si vor prinde ura pe parinti. Cunoscand nevoia de tandrete a celor din jur, ne putem transforma in “ingeri pazitori”, care sa le aduca tuturor incredere in sine, curaj si optimism. Fiind o planeta severa, Saturn nu suporta nimic inutil, nimic care sa incurce mersul firesc al vietii. Astfel, suntem tentati ca sambata sa facem ordine, nu numai in casa, ci si in viata noastra. Gandurile si sentimentele ni se limpezesc si simtim nevoia sa ne descotorosim de tot ceea ce nu ne reprezinta. Discutiile cu un partener nepotrivit isi ating scopul si daca dorim cu adevarat, putem rupe legatura cu acesta. Orice minciuna spusa sambata este drastic sanctionata, la fel ca si actele antisociale. Saturn este o planeta conservatoare, care ne indeamna sa pastram traditiile. Adulterul comis sambata este foarte periculos. Chiar daca nu va fi descoperit, constiinta ne indeamna sa ne pedepsim singuri si , pana la urma, ne vom confesa pacatul tocmai celor pe care ar trebui sa ii protejam.



DUMINICA: Ultima zi a saptamanii este guvernata de planeta iubirii superioare, a bucuriei si creatiei, SOARELE, care ne indeamna sa cautam bucuriile spirituale, indepartandu-ne de cele pamantesti, materiale. De aceea, duminica trebuie sa ne rasfatam, atat pe noi, cat si pe cei apropiati, nu prin cadouri costisitoare sau prin mese bogate, ci printr-o plimbare in natura, printr-o vizita intr-un muzeu, prin participarea la un concert, prin excursia la o manastire. Soarele este legat de personalitatea fiecaruia dintre noi, de eul nostru unic. Fiecare trasatura de caracter, buna sau rea, iese in evident si ne “demascheaza” in cele mai intime sentimente. Este ziua in care avem obligatia sa ne comportam firesc, dar in care trebuie sa le permitem si altora sa fie ei insisi. O cerere in casatorie, facuta sau primita duminica, va avea mai multi sorti de izbanda daca va fi bazata pe promisiuni de iubire vesnica, de fidelitate si intelegere, decat pe realizari material sau pe promisiunea unui viitor trait in belsug. Soarele cere de la noi generozitate, altruism si compasiune. O mana de ajutor intinsa semenilor aflati in suferinta, ne confera o stare de bine, ne creste in proprii nostri ochi si ne aduce multumirea ca am contribuit cu oricat de putin, la reducerea suferintei in aceasta viata trecatoare. Duminica nu trebuie sa uitam de intalnirea, prin rugaciuni, cu Dumnezeu, pe care numai acum IL receptam ca pe adevaratul nostru Creator.

Oamenii sunt buni!

Chiar daca uneori semenii nostri se poarta ciudat si nu-i intelegem, chiar daca avem impresia ca ei ar face orice pentru a-si atinge scopurile egoiste, ca ar ”calca pe cadavre” doar ca sa le fie lor bine, oamenii sunt in esenta lor BUNI si nu exista greseala pe care sa nu le-o putem ierta mai devreme sau mai tarziu.
Cred ca multi dintre noi facem greseala de a ne considera nevinovati si superiori celorlalti, fiind convinsi ca noi si numai noi avem dreptate si ca toti ceilalti sunt vinovati...
Daca am comunica sincer si deschis cu oamenii, am putea sa-i vedem in adevarata lor lumina si sa-i cunoastem la un nivel mai profund.
Este esential sa incetam cu presupunerile inutile, sa incetam sa-i mai judecam pe ceilalti!
Toti suntem raze de lumina ascunse sub abajururi de diferite culori si marimi. Si avem intotdeauna posibilitatea de a alege sa vedem lumina din fiecare, sau sa fim preocupati doar de abajur...

The Mist - un film cu un sfarsit greu de uitat

Am vazut aseara un film al carui sfarsit m-a socat: dupa ce luptase tot filmul ca sa supravietuiasca, iesind invingator din situatii inimaginabile si facand eforturi supraomenesti pentru a-si salva fiul, eroul principal face greseala sa-si piarda speranta si sa creada ca poate anticipa viitorul - asta pentru ca o mai facuse o data si se dovedise ca a avut dreptate, atunci intuise corect ce se va intampla. Crezand ca oricum vor sfarsi cu totii ucisi, el ia decizia de a-si impusca fiul de 6-7 ani, pentru a-l scuti de durere si suferinta. Se dovedeste insa a fi o mare greseala, pentru ca ceata se ridica incet, iar ceilalti sunt salvati..

O lectie foarte dura in acest film, care ne invata ca, oricat de disperata ar fi situatia in care te afli si oricat de mare ar fi teama pe care o simti, nu trebuie sa iti pierzi speranta! Daca iti pierzi speranta, ai pierdut totul!
Niciodata nu trebuie sa renunti la lupta, chiar daca in jurul tau totul iti pare potrivnic - nu abandonezi niciodata si nu alegi tu pentru altii!

Imi place campania ”Spune NU drogurilor”

Imi place campania ”Doneaza o carte!”

”Suntem un pumn de oameni uniţi sub un gând bun, acela de a aduce pe chipul copiilor un zâmbet. Ei, înainte de toate, au nevoie de educaţie. Aceasta îi va ajuta atât acum (prin prisma atâtor lumi pe care ei au ocazia să le descopere în cărţi) cât şi mai tărziu (lectura dezvoltându-le nu doar vocabularul ci şi abilităţile de comunicare şi de rezolvare a problemelor care nu vor întârzia să apară).

Nu cerem bani. Nu cerem cărţi noi.
Sunt mulţi printre noi care au cărţi pe care nu le mai folosesc. Fie sunt în bibliotecă încă din copilărie, fie sunt unele pe care nu le-am deschis niciodată ori altele pe care le avem de la nepoţi şi/sau copii. Donând cărţile de care nu mai ai nevoie, oferi mai mult decât un zâmbet unui om care se află încă la început de drum.

Primim orice fel de carte adresată copiilor de clasele I-VIII. Basme, poveşti, povestiri, culegeri, poezii etc. Repet, acestea nu trebuie să fie în stare perfectă.

Haideţi să facem împreună o faptă bună, strângând cât mai multe cărţi pentru copiii din şcolile din mediul rural. Serviciul Poştei Române ne stă la dispoziţie. Pentru informaţii, inclusiv adresa de livrare a coletelor, clik aici!

Această campanie este organizată de un grup de studenţi din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Social Politice, Specializarea Jurnalism (anul II), în parteneriat cu Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa şi eTargoviste.ro.”

Am preluat de aici:

http://doneazaocarte.blogspot.com/p/despre-campanie.html

Au primit ajutor de Paste

1. Lacrimioara Stanciu -500 lei
2. Radu Carp
3. Nina Dumitrascu-400 lei
4. Claudia
5. Stefan Lacusteac
6. Alexandra Ciocoi, mamica lui Stefanel -400 lei
7. Gabriela Serban-300 lei
8. Alexandru si Darius Casariu

Ma gandesc ca anul trecut am putut ajuta o singura familie de Paste, pe cand anul asta, datorita sprijinului primit, am ajutat de 8 ori mai multe :))

Sper sa se implice din ce in ce mai multi cunoscuti de-ai mei in actiuni umanitare si sa fie din ce in ce mai mare numarul oamenilor pe care ii vom putea ajuta!

Actiune umanitara Delta

Sotul unei colege a participat la actiunea umanitara din Delta - vreau sa ii felicit pe amandoi, sunt niste oameni minunati!

Sunt mandra ca ii cunosc si ma bucur din tot sufletul cand vad ca din ce in ce mai multi cunoscuti de-ai mei se implica in actiuni umanitare, desi vremurile sunt cum sunt...

Cred ca pe noi necazurile ne unesc si de aceea ”tot ce-i romanesc nu piere” - vorba cantecului...

Am ajutat si aici, speram sa o mai putem face si in viitor

Am primit mesajul:

”imi cer scuze ca va deranjez dar va rog din suflet daca puteti sa ma ajutati sa gasesc o fundatie care ne poate ajuta cu alimente sau cu orice altceva.am ajuns la disperare copiii au nevoie de alimente ,de imbracaminte si incaltaminte.nu imi ajung banii decat sa platesc facturile si sa iau cateva paini .va rog din suflet sa ne ajutati.va las nr meu de telefon daca doriti si ne puteti ajuta.0761524349.serban gabriela.va multumesc.”

Ajutam si noi!

Am primit urmatorul mesaj:
"Bună ziua!
Fiul meu Daniel, în vârstă de 14 ani, caruia destinul i-a harazit o copilarie plina de lacrimi si suferinta nu a cunoscut bucuria primilor pasi,a unei vieti frumoase cu jocuri si prieteni,cu nazbatii si rasete cristaline .
Din păcate, copilul meu a petrecut mai mult timp prin spitale iar eu ca mama, pentru ca numai pe mine ma are, tatăl său nu vrea să stie de el,il sprijin.
Si daca boala nu este de ajuns,lipsurile materiale ii inrautatesc si mai mult situatia,eu ca mama singura nu-i pot asigura tratamentele de recuperare
Sfisiata de neputinta si de durere va marturisesc ca lui Daniel i s-a pus diagnosticul de tetrapareza spastica,retard psimotor
Nu imi place sa ma pling,insa pentru sanatatea baietelului meu care este viata mea sint in stare de orice sacrificiu.
Ma adresez dvs cu speranta in suflet,pentru ca nu pot renunta in lupta cu destinul inceputa mai bine de 14 ani.
Orice ajutor financiar din parte oamenilor cu suflet inseamna foarte mult pentru noi si poate sa aduca un zimbet pe chipul baietelului meu,
Noi locuim in orasul Drobeta Turnu Severin,str Veterani ,nr 5 bl im1a,sc 1 etj 3 ap 10. Cei care doresc să ne ajute pot trimite în contul po codul SWIFT RZBRROBU
RO15 RZBR 0000 0600 1331 6962-eur
cod SWIFT RZBRROBU RO 64 RZBR 0000 0600 1331 6953 -ron
Titular Stanciu Lacrimioara
Va multumesc din suflet,sa va rugati pentru baietelul meu!"

Cosmin Danila are mare nevoie de ajutorul nostru acum!

La ultima intervenție (de saptamana trecuta) medicii i-au scos splina, o bucățică din stomac și o parte mică din pancreas.
Din păcate, după ce medicii au făcut o biopsie a tumorii au stabilit că acest copil are nevoie de două transplanturi și încă o intervenție chirurgicală dar și de mai multe ședințe puternice de chimioterapie.
Asta înseamnă o luptă teribilă și o nevoie suplimentară de bani. Încă un transplant înseamnă cel puțin 45.000 de euro în plus, față de suma estimată inițial, sumă care nu s-a strâns încă. Părinții lui sunt dărâmați.
Sper din tot sufletul ca acest copil să nu aibă nevoie de terapie intensivă. O zi de internare în acest regim costă câteva mii de euro.
Vă rog să dați mai departe acest mesaj. Să scrieți despre Cosmin pe bloguri, pe facebook sau oriunde credeți că-i poate fi de folos și să mediatizați conturile unde se pot face donații pentru el, dar și numărul de telefon Romtelecom :

0900 900 080 - 10 EURO/apel

conturi in care se pot face donatii:

in RON Banca Comercial Romana RO20RNCB0746110647810001

in EUR Bancpost RO66BPOS70407015701EUR01
Cod SWIFT: BPOSROBU

Mai multe informații găsiți pe pagina de internet a lui Cosmin:

http://www.cosmindanila.ro/

Ajutam si noi!

"21 de copii din comuna Glodeanu, sat Cârlig, din judeţul Buzău suferă de foame în fiecare zi. Cel mai bine o ştie chiar părintele din sat, părintele Marian Tudor. I-a ajutat de multe ori cu mâncare, le-a dus uneori chiar şi oale cu ciorbă în încercarea de-a le mai alina puţin suferinta.

Până pe 8 aprilie adunăm haine, încălţăminte, bănuţi, jucării, mâncare, produse de igienă, orice puteţi să dăruiţi pentru aceşti copii. "

Am preluat de aici:

http://nicoletatintea.blogspot.com/2011/03/sa-dam-o-sansa-copiilor-din-glodeanu.html

La doar 3 anisori, Dragos Bistriceanu lupta pentru viata - sa-l ajutam si noi!

”Viorel şi Daniela Bistriceanu împart o durere de nedescris, pentru că băieţelul lor, Dragoş, este grav bolnav. Viorel este jandarm, dar niciodată nu s-a confruntat cu un duşman atât de aprig, cum este boala de care suferă micuţul lui. El şi soţia sa, Daniela, abia reuşesc să se împartă între cei doi copii şi să se ridice, de fiecare dată, pentru a lupta pentru viaţa mezinului. Din clipa în care medicii l-au diagnosticat pe Dragoş, lupta aprigă cu destinul a început. «Medicul ne-a spus că băieţelul nostru are epilepsie. În urma unei serii de analize s-au stabilit câteva diagnostice destul de grave pentru un copil: epilepsie focală simptomatică – care este una dintre cele mai grave forme, hemipareză dreaptă spastică, are întârziere în dezvoltarea neuropsihomotorie – asta însemnând că vârsta lui de dezvoltare este comparabilă cu cea a unui bebeluş de circa şase luni, microcefalie, astm bronşic», ne-a explicat tatăl.”

Cu ajutorul oricât de mic, dar prompt, oferit de dumneavoastră, cei care citiţi acum aceste rânduri, Dragoş ar putea fi salvat! Donaţiile pot fi făcute pe numele Bistriceanu Dumitru Viorel, în conturile deschise la ING Bank, sucursala Craiova, respectiv:

Cod IBAN EUR: RO40INGB0000999902229930
Cod IBAN RON: RO46INGB0000999902229919

Donaţii se pot face apelând şi următoarele numere, tip teledon, valabile numai pentru apelurile din reţeaua Romtelecom:

0900900020=2euro
0900900022=5euro
0900900024=10 euro

am preluat de aici:

http://ajutatimasatraiesc.wordpress.com/

Gabriel are nevoie de ajutorul nostru

De la trei săptămâni, Gabriel (7 ani) a fost părăsit de mamă şi de tată, care l-au lăsat în voia sorţii fără nici o remuşcare. L-au crescut bunicii, dar acum sunt disperati - au aflat ca nepotelul lor are o boală necruţătoare: cancer la creier.
Au nevoie urgent de 3000 de euro pentru operatie.

Am preluat de aici:


http://www.libertatea.ro/detalii/articol/gabriel-scrisoarea-saptamanii-325885.html

Am vorbit azi cu bunica lui Gabriel - operatia e programata pe 30 martie, la Budimex.
Sa speram ca strange banii pana atunci si sa ne rugam ca Gabriel sa se faca bine!

PS - Maine ma duc la banca, ii voi depune cam a zecea parte din suma de care are nevoie. Sper ca prietenii mei, carora le-am forwardat mesajul despre Gabriel, vor reusi si ei sa-l ajute...
Si sper sa sara in ajutorul acestui baietel cat mai multi oameni!!!

Origami

Cu multa migala si rabdare, iata ce minunatii fac copiii de la un centru de plasament din Galati...

Am cumparat martisoare si felicitari....

Produsele sunt realizate cu multa migala si cu mult suflet de tineri cu dizabilitati intelectuale, beneficiari ai Asociatiei Alternativa 2003.




Multumiri tuturor celor care le-au dat o mana de ajutor, cumparand martisoare!

Indiferenta ucide - Masaru Emoto's Rice Experiment

http://www.youtube.com/watch?v=xO25wNYohtw&feature=player_embedded

Imi place!

Asociatia Young Initiative (AYI) a distribuit miercuri, 2 februarie 2011, 600 de cozonaci primiti ca sponsorizare de la Vel Pitar catre aproape fiecare copil si batran institutionalizat din Sectorul 4, Bucuresti.

Sponsorizarea in valoare de 1518 ron a avut ca scop oferirea cozonacilor catre persoanele nevoiase din Municipiul Bucuresti, ca un punct suplimentar de sprijin, mai ales in contextul economic si social actual. Depozitarea cozonacilor s-a facut in una din filialele Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, care si-a reafirmat sprijinul pentru acest tip de actiuni si pentru dezvoltarea comunitatilor in care aceasta activeaza.

In virtutea parteneriatului dintre cele doua organizatii si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4 Bucuresti (partener al proiectului “Punti catre cunoastere”), s-a luat decizia de a distribui cozonacii primiti in centrele de plasament pentru copii si batrani din Sectorul 4. In total, 9 centre au beneficiat de aceasta donatie de cozonaci, fiecare persoana din cadrul acestora primind cate un produs.

Distribuirea cozonacilor a avut loc pe data de 2 februarie 2011, transportul fiind asigurat de DGASPC Sector 4, reprezentat prin doamna Maria Datculescu. Avand in vedere gradul de acoperire, putem spune ca aproape fiecare copil si batran institutionalizat din sector au primit cate un cozonac.

Privind prin prisma feedback-ului din partea tuturor celor implicati si a beneficiarilor, putem afirma ca evenimentul a avut un succes deosebit, beneficiarii fiind foarte incantati de acest cadou neasteptat si…gustos ! De asemenea, echipa formata din membri AYI si reprezentanti DGASPC 4 a avut parte de un tur de forta prin intregul sector si de o mica aventura matinala, totul fiind incununat de sentimentul si bucuria de a fi adus un zambet pe fata persoanelor cu diverse dificultati din aceasta zona a Capitalei.


am preluat de aici:

http://okey.ro/sos/cozonaci-pentru-aproape-fiecare-copil-si-batran-institutionalizat-din-sectorul-4.html

Pay it forward!

Definitia empatiei

An example of how beautiful a human being can be- Oana Pellea

In all our imperfection, in all our struggles, deep down, human beings have a beauty that most of us have forgotten about long ago.

Companiile romanesti pot redirectiona 400 mil. euro de la stat catre ONG-uri

Codul fiscal permite, incepand din 2004, ca firmele sa redirectioneze 20% din impozitul pe profit datorat statului catre un ONG, fara nici o cheltuiala suplimentara. Suma redirectionata trebuie sa fie insa mai mica de 3 la mie din cifra de afaceri.

„PIB-ul Romaniei este de aproximativ 140 miliarde de euro. Impozitul pe profit reprezinta 2% din PIB, adica 3 miliarde de euro. 20% din impozitul pe profit inseamna 600 de milioane de euro. Daca luam in considerare corectiile, cazurile in care suma depaseste 3 la mie din cifra de afaceri, tot raman 400 de milioane de euro. Cate se pot face cu 400 de milioane de euro, platiti nu de trei ori cat face”, a explicat Gabriel Biris, in cadrul conferintei de lansare a campaniei de strangere de fonduri pentru crearea primului Centru de excelenta in tratarea leucemiei si a cancerului limfatic din Romania, organizata de asociatia Salveaza Vieti.

Avocatul a adaugat ca redirectionarea a 20% din impozitul pe profit – o facilitate fiscala prea putin cunoscuta de catre manageri si antreprenori - nu presupune cheltuieli suplimentare. Pentru ca suma sa fie dedusa din impozitul pe profit aferent anului 2010, platile trebuie facute pana la 31 decembrie.

„Poate unii manageri isi fac calculele astfel incat sa nu aiba costuri suplimentare, dar nici sa nu-i dea statului mai mult decat i se cuvine. Banii dati unor astfel de proiecte vor fi incomparabil mai bine cheltuiti decat in bugetul de stat”, a punctat Biris.



am preluat de aici:

http://www.wall-street.ro/articol/Companii/96121/Companiile-romanesti-pot-redirectiona-400-mil-euro-de-la-stat-catre-ONG-uri.html

Au nevoie de ajutorul nostru

Saracie, boala, disperare. Vara poate ca valea Costestilor e plina de mere. Dar iarna isi sufla deja crivatul in usa casei cu doua odai si 12 suflete...

Situatia familiei este din ce in ce mai grea. Nu gasesc nimic de lucru, nu le-ajung banii nici de paine si cartofi. Mama este disperata ca in aceste conditii nu va reusi sa-si pazeasca copiii de boala si mai rau, ca Gabriel risca o revenire a leucemiei.

Daca puteti transmite cazul acestei familii unor companii care le pot trimite niste alimente, daca-i puteti ajuta pentru niste lemne de foc pentru iarna, sau cu orice altceva, va rugam sa o faceti.

Pe numele lui Gabriel se poate face o donatie, orice mica suma este binevenita, in contul:

RO 60 INGB 0000999901728759 titular Lupu Gabriel



http://apeluriumanitare.wordpress.com/2009/11/13/lupu-gabriel-si-casa-cu-doua-odai/

Sustineti copiii talentati!

Familiile acestor copii nu le pot acorda suportul financiar pentru dezvoltarea aptitudinilor, pentru cursuri de specialitate, pentru pregătire cu profesori de specialitate sau pentru participarea la concursuri, campionate. Cei şase copii s-au făcut remarcaţi prin diverse aptitudini artistice, prin vointa şi dorinţa de muncă, prin puterea de a visa la ceva mai sus.

Iată copiii pe care îi puteţi ajuta donând:

Maria Vasilescu – 12 ani – pictură

Un copil special, de o sensibilitate aparte care combină, într-un mod deosebit, culorile cu pasiunea pentru pictură şi bucuria de a fi copil. Stă împreună cu părinţii, fratele mai mic şi bunicii într-o casă cu o singură cameră în localitatea Popeşti Leordeni, jud.Ilfov. Singura sursă de venit este salariul tatălui, care lucrează ca şofer.

Maria este elevă în clasa a VI-a la Liceul Tonitza şi are rezultate şcolare foarte bune. Fetiţa nu ratează nici un concurs sau olimpiadă, în special pe acelea din domeniul artelor vizuale în care ea este foarte talentată.

Mircea Dumitrescu – 12 ani- muzică (vioară)

La prima vedere un copil obişnuit, căruia îi place să se joace cu maşinuţele şi cu copiii de vârsta lui, să descopere mereu lucruri noi şi să … cânte la vioară. Provine dintr-o familie foarte săracă. În urma premiului câştigat la concursul “Vreau să fiu vedetă” familia a dat avans pentru un apartament de 2 camere dintr-o casa naţionalizată.

Mircea Dumitrescu are doar 12 ani, studiază vioara de la 5 ani, iar instrumentul muzical i-a devenit cel mai bun prieten. Însă la concursurile la care participă, intră în competiţie cu tineri de peste 20 de ani. Şi de cele mai multe ori câştigă acele concursuri. Despre el profesorii spun că „nivelul la care Mircea interpretează este unul academic”. Nu e deci de mirare că i se spune “Micuţul Paganini”.

Andreea Olariu - 13 ani- muzică

Andreea are doar 13 ani iar vocea ei a fost asemănată cu cea a marelor interprete internaţionale Lara Fabian, Celine Dion şi Laura Pausini.

Printre talentele deosebite ale României, cu care ne putem mândri este şi Andreea Olariu - o fetiţă a cărei voce a fost premiată cu nu mai puţin de 15 trofee în mai puţin de 3 ani şi numeroase premii I la festivalurile naţionale şi internaţionale de muzică uşoară. Primul trofeu l-a obţinut la vârsta de zece ani la festivalul Delfinul de Mare din Cumpăna.

Andrei Bidirliu - 18 ani- telegrafie

Andrei Bidirliu este campion mondial la telegrafie viteză, probă de simulare trafic radio. În ţară a fost desemnat campion naţional la toate probele, luând în total 24 de medalii. La 18 ani se laudă cu zece ani de telegrafie. Din 2007, din cauza problemelor financiare şi a unor neînţelegeri pe plan local cu Palatul Naţional al Copiilor din Iaşi, băiatul se antrenează singur iar în concursuri participă din partea Palatului Copiilor Suceava.

Provine dintr-o familie cu o situaţie financiară precară (tatăl pensionat, mama - femeie de serviciu). Locuieşte împreună cu o altă familie într-o garsonieră. În 2007, a câştigat medalia de aur la campionatele mondiale din Serbia.

Maria (8 ani) şi Alexandru Dinu (10 ani) – arte marţiale

Elevi la şcoala nr.3 Pipera, practică arte marţiale (karate) de performanţă sub îndrumarea lui Iacob Marius şi sensei Bogza Cristian. Au obţinut medalii de aur, şi bronz la concursurile pe ţară. Provin dintr-o familie nevoiaşă, locuiesc într-o rulotă de 2*7,2 m, amplasată pe terenul unor bătrâni la marginea unui cartier din Pipera.

Părinţii nu au un loc de muncă stabil, au fost concediaţi în urma disponibilizărilor acum doi ani, iar în prezent lucrează cu ziua.

Cum puteţi ajuta aceşti copii excepţionali?

- Trimiteţi SMS la 848 pentru a dona 2 euro, serviciu oferit gratuit de toţi operatorii : Vodafone, Cosmote şi Orange. Nu se percepe TVA. Perioada de alocare a numerelor de SMS 15 – 31 ianuarie 2011.

În afara acestui concurs puteti dona si prin alte metode:

Romtelecom:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305- 5 euro/apel
Nu se percepe TVA

Am preluat de aici:

http://www.libertatea.ro/stire/sustine-copiii-talentati-si-libertatea-te-premiaza-319817.html

Au nevoie de ajutorul nostru

Gemenii Nicolae si Elena-Georgeta Patrascu au implinit astazi 8 anisori.
Copiii (baietelul – tetrapareza spastica; fetita – parapareza spastica) vin periodic in Bucuresti la recuperare. Anul trecut au fost operati intr-o prima etapa la Chisinau. In februarie, anul acesta urmeaza a doua etapa, cu conditia sa stranga pana atunci suma necesara: 2 x 1850 euro = 3700 euro (costuri operatie) + cheltuieli transport ( per total aproximativ 4000 euro).

Date de contact si conturi pentru donatii: Niculina Mandricel (mama copiilor),
Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau
Nr. de telefon: 0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)

Documente medicale gemenii Patrascu: http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2011/01/documente-medicale-gemenii-patrascu_5695.html
Un reportaj de anul trecut : http://www.acasatv.ro/emisiuni/o-mama-are-nevoie-disperata-de-ajutor-copiii-ei-sufera-de-tetrapareza-spastica-iar-sotul-face-naveta-ca.html
Fotografii ( Alexandra Dinca): http://steluteledemare.fotografiidefamilie.ro/2010/01/nicolae-si-elena/

Filip Paduraru

« Eu i-am spus mamei sã nu mai plângã. Si i-am spus si domnului doctor, cã, dacã tãierea piciorului va fi singura posibilitate ca eu sã trãiesc, sã îl taie, cãci nu vreau sã mor”, spune Filip, zâmbind si privindu-si cu drag surioara mai micã. Eu cred în Dumnezeu, v-am spus cã vreau sã mã fac preot. Am crezut foarte mult cã se poate face ceva cu aceastã protezã si încã mai cred, adaugã bãiatul.”

Are doar 13 ani, vrea sã devinã preot, dar viata lui atârnã de un fir de atã. Se numeste Filip Pãduraru, este din Vetrisoaia si, pânã mai ieri, juca fotbal si rugby cu colegii lui de clasã. Acum, viata lui se împarte între cârje si cãrucior. Pentru el si familia lui, viata a devenit un calvar. Diagnosticul pus în luna august de medici este implacabil: tumorã malignã la piciorul drept.

La Spitalul “Sfânta Maria” din Iasi, medicii i-au spus cã ar mai fi o sansã, dar pentru reusita operatiei este nevoie de o protezã care costã aproape 400 de milioane de lei vechi. Luna trecutã, Filip trebuia sã meargã la operatie. Din cauza lipsei banilor, nu s-a mai dus, desi colegii si comunitatea localã au fãcut eforturi considerabile sã îl ajute. Acum, durerile au revenit si au devenit insuportabile. Dar Filip nu si-a pierdut speranta. (…). Ambii pãrinti sunt pensionari si nu au posibilitãti materiale sã-si ajute fiul, sã-i mai dea o sansã la viatã. Au încercat sã facã un împrumut la bancã, dar fãrã folos. Alãturi de Filip se aflã si surioara lui mai micã. Este în clasa I si cea mai mare dorintã pe care o are este ca fratele ei sã fie sãnãtos, sã redevinã Filip cel de acum 6 luni. Autoritãtile locale s-au implicat foarte mult, dar suma strânsã pânã în prezent nu este suficientã. Din cei 8.000 de euro necesari pentru interventie chirurgicalã si protezã, Filip are doar 3.000 si deci, mai are nevoie de inca 5.000 de euro.

Îl puteti ajuta depunând o sumã în contul deschis la CEC BANK – Vetrisoaia, pe numele Elena Pãduraru:
RO28CECEVS2508RON0441795
Tel: 0761482906

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/01/apel-umanitar-filip-paduraru.html

Autobiografie in cinci capitole - Portia Nelson

I.
Merg pe stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
Cad în ea.
Sunt pierdut … nimeni nu mă ajută.
Nu e vina mea.
Durează o veşnicie până ies.

II.
Merg pe aceeaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
Mă fac că n-o vad.
Cad în ea din nou.
Nu pot să cred ca sunt iar în groapă.
Dar nu e vina mea.
Durează mult până ies.

III.
Merg pe aceeaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
O văd.
Tot cad în ea. E deja obişnuintă.
Am ochii deschişi.
Ştiu unde sunt.
E vina mea. Ies din groapă imediat.

IV.
Merg pe aceeaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
O ocolesc.

V.
Merg pe altă stradă.

Cum incepe lichidarea unui popor?

Se incepe prin a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa alta istorie (de origine latina, greaca, slavica, dupa momentul politic). Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decit un simplu element folcloric, care mai devreme sau mai tirziu va muri de moarte naturala. Noile forme “istorice” vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai citeva expresii, traditii, impresii, fragmente de nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.
Spiritualitatea, tehnologia, continuitatea noastra multimilenara in acest spatiu, nu are dreptul nimenea sa ne-o conteste, aceasta fiind o crima, un act de inalta tradare sau de iresponsabilitate civica fata de patria si poporul nostru.

Mai mult aici

http://neamul-romanesc.com/arhiva/napoleon-savescu-cum-incepe-lichidarea-unui-popor/

Dansul Calusarilor - se pare ca are la origini un ritual samanic

Este cel mai vechi si cel mai spectaculos dintre dansurile traditionale romanesti si are semnificatii diferite: venerarea Rusaliilor, desfatarea zeului cabalin substituit de o masca purtata de Mut, de o efigie (Steagul Calusului) si un totem (Ciocnitul Calusului), transferul magic al fertilitatii divine prin vrajirea in timpul jocului a unui bolovan de sare dat apoi vitelor si a unui blid cu seminte pentru insamantarea si rodnicia ogoarelor.

Dansul Calusului, se practica in sudul tarii, dar si in Moldova de Rusalii, calusarii executand un ritual magic. In Deva o varianta a acestei traditii are loc in ianuarie. Cei care joaca sunt initiati dupa un ritual secret, bine pastrat. Ceremonialul cuprinde dansuri si ritualuri executate de o ceata masculina ierarhizata: Mut, Vataf, ajutor de Vataf, Stegar, Calusari de rand.

Calusarii sunt priviti ca vindecatori ai celor ale caror minti au fost luate de Rusalii si pe care acestia le gonesc. Se spune ca acest dans protejeaza oamenii, vitele si recoltele de fortele malefice.

Calusul a fost inclus in Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral si Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity). Acest fapt a fost comunicat de directorul general al UNESCO, Koïchiro Matsuura, la sediul UNESCO din Paris, vineri, 25 noiembrie 2005.

Florin

A avut nevoie de noi luna asta pt a-si continua studiile. Mesajul mamei lui m-a impresionat:

"sunt mandra si trista mama a unui baiat care a implinit 18 ani in iunie2010.a luat examenul incadrul universitatii ion mincu la facultatea de design de produs pe locul 16 la fara taxa.noi lucramcat putem de mult dar anul acesta nu am mai reusit sa mai punem vreun ban deoparte .mentionez ca mai am o fata de 14 ani in clasa a 7 a si un baietel de 9 ani in clasa a 3 a.pana in sarbatori am reusit sa/l intretinem dar aceasta luna cursurile incep pe 3 ianuarie azi este 5 ianuarie iar copilul meu e tot acasa fiind imposibil sa continue din lipsa banilor.in speranta ca cineva cu suflet mare o sa/l ajute macar ianuarie si februarie pana mai incep muncile noastre spun ca are nevoie de bani necesari platii caminului a materialelor si pentru mancare.va rog din suflet sa/l ajutati pe florin sa/si continue facultatea.dumnezeu sa va ajute"

Sa speram ca in lunile viitoare Florin se va descurca, si-a gasit un job ocazional, dupa cursuri.

Dragii mei, trebuie sa ne ajutam tinerii sa invete, ei sunt speranta noastra! Eu o voi face de cate ori voi avea ocazia si posibilitatea...

Am mai citit

Batalia pentru Romania - Petre Varain
Misterul mortii, lumea cealalta si nemurirea -Dr Aurel
Popescu-Balcesti
Reconectarea- Dr Eric Pearl
Codul lui Oreste-Oreste Teodorescu
Copiii de cristal-Doreen Virtue
Lumea astrala-Melina Klein
Misterul calatoriilor in vietile noastre anterioare - Pascal Septimius
Vieti trecute, vieti viitoare-Patrick Druot
Partea intunecata a cautatorilor de lumina - Debbie Ford
Ghid fundamental de esoterism si parapsihologie
Vindecarea spirituala - Bruce Goldberg
Linistea vorbeste- Eckhart Tolle
Viitor cu cap de mort- Radu Cinamar
Comuniune cu Dumnezeu - Neale Donald Walsch

Stefan

Am primit o cerere de ajutor pt Stefan:

"Sunt elev in clasa a 9 a la liceul Grivita, parintii mei se numesc Lacusteac Costel si Tudorache Marieta mama fiind femeie de serviciu la Policlinica cu Plata nr 1 mama fiind singura intretinatoare a familiei tata fiind bolnav avand un accident de munca neavand pensie sau ajutor social mama suporta toate cheltuielile casei cu rugamintea daca se poate sa ma ajutati cu imbracamitne rechizite si alimente.Mama are un salariu de 430 lei plus alocatia mea de 42 de lei.Adresa mea: Strada Sperantei nr.2 demisol ap. 2 telefon 3134995 0735065011.MULTUMESC!"

M-am intalnit cu Stefan si i-am dat niste haine, multe dulciuri si 300 lei - cu care si-a luat adidasi, geaca, fular si caciula si mancare pt Craciun.

Claudia are nevoie de ajutorul nostru

Are 14 ani, dar dupa cum arata nu-i dai nici 10....e orfana de la 9 ani, are 2 frati, o sora mai mica si un frate mai mare. De cand le-au murit parintii, sunt crescuti de 2 matusi, fiecare avand la randul ei cate 2 copii -toate aceste suflete locuiesc intr-o singura camera, undeva in apropierea Bucurestiului.
Cele 2 femei au lucrat asta-vara pe la oameni pe te-miri ce, dar acum nu au nimic de lucru....murim de foame in casa, imi zice cateodata Claudia cu tristete.
Asta-primavara, femeile culegeau urzici de la padure si le vindeau in piata -atunci Claudia imi zicea ca mananca zilnic, dimineata, la pranz si seara , numai urzici...
Ma intalnesc cam de 2 ori pe luna cu ea si ii cumpar mancare, ii mai dau hainute pt ea si pt verii ei, iar de Craciun si de Revelion, cu ajutorul unui prieten generos, am reusit sa-i asigur mancare din belsug si chiar si un brad!
Problema este ca ea ar avea nevoie de ajutor in mod constant...

Recomandarea lui Gheorghita Coser pt anul 2011

"Nu cred ca este important sa facem altceva decât ceea ce se întâmpla deja. A lupta împotriva durerii, daca nu ai înteles-o, ar putea duce la alegerea unei scheme gresite de tratament.
Nu cred ca trebuie sa facem altceva decât ceea ce suntem îndemnati sa facem acum, adica sa fim buni, seriosi si pozitivi în ceea ce facem. Forta de grup este impresionanta si a rezista împotriva dezmembrarii, împotriva discordiei promovata ca o educatie moderna este o mare victorie a generatiei noastre. Altii, care vor veni dupa noi, daca vor putea, vor face mai mult.
Cultivarea atitudinii de discordie este genul de confruntare pe care trebuie sa o abordam noi, întreaga generatie, adica sa-i inchizi gura raufacatorului, daca este nevoie chiar cu metodele lui, si sa-i ajuti pe oameni sa fie mai puternici si sa traiasca liberi, dupa propriile lor alegeri, dar sa fii mereu prezent ca exemplu pozitiv, ca protector, ca reper.
Actiunea porneste din interior, din suflet, din profunzimile fiintei, pentru ca lupta acolo se duce. Daca ai salvat o prietenie si nu ai vândut-o sentimentelor aberante, banilor, confortului, minciunii, urii sau dispretului si, cel mult, ai trecut-o în pasivitate, pentru a putea în timp ierta, este o victorie care împlineste sufletul, îl face mai puternic, mai matur, mai rezistent si… îi molipseste si pe ceilalti.
Nu exista o solutie miraculoasa, ci doar atât: fiti buni, seriosi si pozitivi în tot ceea ce faceti pentru ca “Unde-i unul, nu-i putere/La nevoi si la durere. /Unde-s doi, puterea creste/Si dusmanul nu sporeste!“.

Copii talentati

Au reusit sa cucereasca America. Dar in Romania sunt niste anonimi. Pictorii anonimi de la cercul de desen din Corbeni. Un loc unde o profesoara a reusit sa schimbe destinele copiilor. Sa le arate drumul spre o viata mai buna. O poveste incredibila despre pasiune, sacrificiu si talent...

Am preluat de aici

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Au-reusit-sa-cucereasca-America-dar-in-Romania-sun_26186.html

Copii talentati

Madalina Lefter - 12 ani -ascultati-o, va rog!

Sa ne promovam valorile!!!

Performanta se face in saracie

Liceul de coregrafie din Bucuresti este o scoala care scoate campioni pe banda rulanta. Fara bani, fara sali de dans, fara vestiare si fara nicio sustinere din partea statului. Care, abia asteapta sa se mandreasca cu ei, daca ajung celebri. Sunt aplaudati peste tot in lume la concursuri, dar nimeni nu stie cata zbatere, cate renuntari si cate lacrimi sunt in spatele unui dans perfect, de cateva minute. Profesori si elevi traiesc aceeasi drama - de a se naste talentati intr-o Romanie indiferenta.


Am preluat de aici

http://observator.a1.ro/campanii-observator/Performanta-se-face-in-saracie_26014.html

Am fost la Giurgiu

La Părintele Valentin Ştefan si la copiii dansului....
Părintele Valentin spune că noi, toţi oamenii, suntem mesagerii Domnului pe pământ, că Dumnezeu lucrează prin noi, oamenii.Părintele Valentin crede în bunătatea şi în generozitatea oamenilor.

„Noi suntem doar administratori pe acest pământ, nu suntem proprietari. Oamenii cred că deţin ceva, ori lucrurile stau tocmai invers: Dumnezeu este proprietarul, iar noi – administratorii. Dumnezeu ne-a dat. Unora le dă mai mult, ca şi ei să dea la rândul lor, să ajute. Fondurile noastre sunt doar din donaţii. Când ne-a fost mai greu, am primit ajutor de undeva, copiii n-au răbdat de foame.”

Copii pe care i-am ajutat anul trecut

http://today4us.com/today4us/photos/copii-pe-care-i-am-ajutat-si-care-au-nevoie-de-ajutor-in-continuare

Legile spiritului -Kurt Tepperwein

Studierea legilor spiritului este o sarcina de viata.
O viata reprezinta durata de utilizare a unui corp, in care locuim la un moment dat, un mic fragment din existenta noastra eterna. O zi in scoala vietii.
Viata inseamna a invata. Sa invatam sa facem ceea ce trebuie, sa nu amanam ceea ce este necesar si sa nu permitem ceea ce este gresit.
Viata nu este o lupta, ci un joc pe care nu-l poti castiga daca nu cunosti legile spiritului.A nu urma legile spirituale duce pana la urma la probleme de viata.
De indata ce actionam din vointa proprie, legea cauzei si a efectului devine activa si ne pune in fata consecintelor actiunilor noastre. Actiunea acestei legi se va numi apoi soarta....

Sa ne cunoastem si sa ne rasplatim valorile!!!

Imi place campania "Împreuna dăm viaţă poveştilor” coordonat de Carmen Avram , la Antena 1. Proiectul aduce în atenţia romanilor niste oameni extraordinari care traiesc printre noi, care au facut minuni pentru semenii lor , dar acum trăiesc în anonimat, saracie si uitare.

"Împreună dăm viaţă poveştilor” îşi propune să vină în sprijinul a 17 români pe care viaţa nu i-a răsplătit încă pe măsura lucrurilor extraordinare pe care le-au realizat şi le pot realiza în continuare. Medici, sportivi, artişti, ingineri, cercetători, aviatori, copii minune vor veni în această iarnă în lumina reflectoarelor, acolo unde ar trebui să găsim mereu adevăratele valori. Un medic chirurg de excepţie care trăieşte într-o rezervă a unui spital, un fost vicepreşedinte de federaţie sportivă care a rămas paralizat şi trăieşte acum în condiţii foarte precare, un campion la lupte căzut de mult în uitare, acestea sunt doar trei din cele 17 impresionante istorii de viaţă ale unor români de excepţie.

Da, acestea sunt valorile care ar trebui promovate- poate ca romanii incep sa se trezeasca....Doamne ajuta!

am preluat de aici
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/daca-nu-cadea-comunismul-as-fi-fost-un-inginer-fara-talent-561168.html

Mos Craciun

Raluca vrea sa fie Mos Craciun pentru pacientii sectiei de oncologie de la spitalul din Ploiesti - iata ce imi scrie


Am ajuns acolo si am gasit un spital relativ renovat, dar plin cu oameni care efectiv asteptau sa moara. Asezati pe un pat , fara nici o ocupatie, doar numarand orele intre masa si tratament. Am fost foarte impresionata, de oamenii aceia, adulti si oameni in varsta. Privindu-i, in fiecare din ei imi regaseam bunicii....... si iata cum m-am hotarat sa ma implic un pic in viata acestor oameni (cam 100). Asa ca, incerc impreuna cu prietena mea sa le organizam ceva de Craciun. Incercam sa facem un bradut, sa le aducem un cor si sa le oferim cate un pachetel. Ar fi tare frumos, mai ales ca acesti oameni vin de la tara, sunt saraci, nu au informatii, si de cele mai multe ori trec lucrurile acestea pe planul doi. Chiar cred ca va fi o fapta foarte frumoasa din partea noastra sa le oferim un Craciun deosebit.

O ajutam si noi!

Asociatie umanitara

M-am decis in sfarsit sa infiintez o asociatie umanitara prin care voi incerca sa ajut copiii saraci care vor sa invete si sa-i sprijin pe cei supradotati sa-si continue studiile.
Vreau sa ma implic cu toate puterile mele in salvarea si educatia copiilor Romaniei, pentru ca doar ei ne pot schimba in bine viitorul.
Iar conducatorii nostri din cate observ, din loviturile permanente pe care le dau sistemului de sanatate si sistemului de invatamant, vor sa transforme poporul roman intr-unul de bolnavi si de analfabeti. Sa nu-i lasam sa reuseasca asta!
Sper sa adun langa mine cat mai multi oameni constienti ca trebuie sa ne sprijinim copiii si ca trebuie sa-i invatam nu sa plece din Romania, ci sa ramana!
Eu cred ca impreuna putem schimba lumea intr-un loc mai bun si mai frumos!
Doamne-ajuta!

Radu are nevoie de ajutorul nostru!

"Destinul a fost aspru cu mine. Am 24 de ani şi am fost abandonat de părinţi. Am stat la orfelinat până la 19 ani. La 20 de ani, am fost diagnosticat cu o tumoră malignă la cap. M-am operat, dar cancerul poate recidiva. Nu pot munci din cauza bolii şi, în curând, o să fiu aruncat în stradă. Stau într-o garsonieră din- tr-un bloc de nefamilişti, fără gaze, fără apă caldă şi nu mai am bani să-mi plătesc chiria. Am nevoie de 1.000 de euro, ca să-mi pot achita datoriile. Vă rog să ajutaţi un om rămas fără speranţă", Radu Carp, Bucureşti


Îl puteţi ajuta pe Radu donând bani în contul RO 16 BRDE 180 SV 330 214 618 00, deschis la sucursala BRD Bucur-Obor, pe numele Radu Carp.

am preluat de aici

http://www.libertatea.ro/stire/risca-sa-fie-aruncat-in-strada-311737.html

Foaie verde spic de paine

http://www.youtube.com/watch?v=r2dq61tAzns

Foaie verde spic de pâine
Dac-aş şti că mor ca mâine
Mi-aş face-o casă de piatră
Ca moarte să nu mă vadă
Au, au, au inimă au...

Şi-aş chema fierarii toţi
Să-mi pună lacăt la porţi
Cu lanţuri să mă-ngrădească
Moartea să nu mă găsească
Au, au, au inimă au...

Pentru biată viaţa mea
Mi-aş vinde şi cămaşa
Ca moartea să mă mai rabde
Înc-o zi şi înc-o noapte
Au, au, au inimă au...

Ca moartea să mă mai rabde
Înc-o noapte şi înc-o moarte
Au, au, au inimă au...
Însă moartea nu vrea bani
Ia copii şi oameni mari
Nici pe mine nu mă iartă
Pot să-mi fac casă de piatră
Au, au, au inimă au...

Nici pe mine nu mă iartă
Că sunt om şi nu-s de piatră
Au, au, au inimă au...

Scrisoare catre urmasii mei

Scrisoare către urmaşii mei
de Adrian Paunescu
21/06/2010

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.

Şoferul şi nevastă-sa -Adrian Paunescu

Ne urcasem cu toţii în autobuz
Care nu era confortabil, dar era independent,
N-avea fiecare locul său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se dezgheţau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat,
Se dezgheţau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care nu le mai cântasem de multă vreme
Şi unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alţii cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că autobuzul nostru
E cel care dezgheaţă
Drumul pe care mergem.

Pe direcţia aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un autobuz,
Numai turişti particulari,
Numai nebuni ocazionali.

Aşa că nu ne interesa destinaţia,
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toţii spre marele munte.
Şoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea autobuz.
Fusese ajutor de şofer,
Lucrase mult şi cinstit,
După cum mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun şofer
Dintre toţi şoferii noştri,
Ăsta conduce exceptional, strigăm noi,
Ăsta-i omul care ne trebuie
Şi el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai lăudăm,

Ca-l încurcăm la condus.
În fond e autobuzul dvs.,
Eu sunt al dvs.,
M-aţi ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.

Noi am aplaudat, chiar şi aceasta lepădare, a lui,
De laudele noastre.

Şi autobuzul mergea mai departe
Şi-n diverse localităţi, în care ne opream,
Mulţi urcau
Şi nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic
Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi.
Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate
De reţeaua electrică
Şi lipsite de orice independenţă,
Tramvaiele înghesuite între sine
Şi aceeaşi reţea.

Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Şoferul conducea exceptional,
Nimeni nu conduce mai bine ca el,
Strigam noi
Şi el dădea moale din mână,
Şi noi strigam iarăşi,
Lasă frate, lasa modestia la o parte,
Da-o dracului de modestie
Noi, care n-am avut niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Ştim valoarea lui adevărată,
Eşti al nostru,
Eşti dintre ai noştri,
Rămâi între noi,
Bravo,
Ura,

Şi el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi eram prea mulţi
Şi începusem să-l incomodăm,
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câţiva meseriaşi
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i faca o cuşca de protecţie,
Să nu-l mai incomodăm la condus,

Dar să-şi ia şi nevasta lângă el,
Au zis alţii,
Că drumul e lung şi se plictiseşte omul.
Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie,
În cabina lui blindată!

Ce hotărât conduce,
A dat drumul şi la muzică,
Se aude în toată maşina o muzică eroica,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece despre el şi de drumul nostru,
Şi hai, mă, să fim atenţi şi cu nevastă-sa,
Ca şi el e om.

În autobuz vara e cald
Iarna e frig,
Drumul continua,
Am început să obosim,
Nene şoferule, opreşte,
Să ne odihnim şi noi.
Să te odihneşti şi dumneata,
Că n-o fi foc,
Dar el nu mai aude,
El conduce,
Şi-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigam toţi,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Şi-avem nevoie şi noi
De pâine, de apă, de un răgaz,
Probabil c-am început să-l şi enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul,
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta,
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid,
Şi şoferul conduce autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă şi accidente,
Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă,
Mai e puţin combustibil,
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Şi după ce şoferul a dărâmat
Cu lovituri de autobuz
Case şi biserici,
Sate şi oraşe,
Începem să coborâm,
Şi bineînţeles că viteza creşte,
Aşa e la orice coborâre,
Viteza creşte,
Nu mai e nimeni în autobuz,
Unii au murit,
Alţii au fugit,
Alii ne-am uscat de foame şi de sete,
Alţii am îngheţat de frig,
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia moartă
De cale ferată,
Şi numai ei doi,
Şoferul şi nevastă-sa,
În cabina blindată,
Se uită doar înainte,
Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc,
Şi de ce tac toţi pasagerii
Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.

12/13 iulie 1987

Sunt radical - Adrian Paunescu

Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape.

Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbeşti,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.

Sunt radical
adica îmi închipui
că dacă ecuaţia
"poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,"
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;
zece elevi au declarat la şcoală,
când i-a întrebat dirigintele
ce fapte bune au săvârşit,

în ziua aceea,
ca au ajutat o bătrâna
să treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca bătrâna
nu voia să treaca strada
au raspuns ei.

Cam asta ar fi situaţia
sunt radical
şi o privesc în fata,
dacă bătrâna nu vrea să treaca strada
e greu să te lauzi
ca eşti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
să traverseze,
şi lucrurile stau chiar asa,
bătrâna nu vrea
să treaca strada.
bătrâna nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
şi bătrâna nici nu e bătrâna.
ci o tara emotionata
ca va trebui să traverseze.
Sunt radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata
care şi asa se incapaţineaza
de câteva generaţii incoace
să se duca în pastele mă-sii.

Sunt radical,
îmi plac prunele, piersicile,
marele veraţice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
şi strugurii tamiiosi.

Sunt radical,
as putea dicta un poem
şi de la un telefon public,
dar tot radical sunt
şi mentionind
ca n-aş putea face aceasta
decât dacă şi cea
careia îi dictez
ar avea telefon.

Sunt radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
dacă ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fără rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
şi martir universal,
măcar după lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.

Sunt radical,
cred în valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.

Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
şi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
şi lege mai contrariata
decât omul.

Din mine insumi
şi din ceilalti
extrag radacina patrata
şi observ ca nu e decât apa,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet şi cu virtejuri,

apa într-o nevindecabila
formula chimica.

Sunt radical,
când ploua
şi când ninge
ştiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sunt,
despre apa care sunt.

1 august 1988

Adrian Paunescu - drum bun printre stele!

A fost o lumina pentru sufletele romanilor, in vremuri intunecate. Un mare iubitor de tara si de neam, un titan al poeziei romanesti.
Ne-a ajutat sa ramanem cu mintea intreaga in vremuri in care totul era interzis, ne-a hranit sufletele si ne-a bucurat tineretea cu Cenaclul Flacara.
Cine nu a trait acele vremuri nu poate intelege ce spun eu aici...

Poporul roman este din ce in ce mai sarac, ii mor valorile rand pe rand, si din pacate, vremurile sunt si azi intunecate, am mai avea nevoie de entitati de lumina
si nu de non-valorile care sunt promovate astazi!

Adrian Paunescu - Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tata-mare,
Ca sa strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mama buna,
Si-or sa ne îngroape împreuna.
Leu cu leu ati adunat o viata,
Ati facut economii de piata
Si acum asa a fost sa fie,
Sa n-aveti bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tata, capul pe o perna,
Viata ta a devenit eterna.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, batrîne, într-o parte
Si ramîi, pîn-la sfîrsit, de paza,
Ca altfel te devalorizeaza.

Mai muncim un an, în saracie,
Poate, pîn-la urma, cine stie,
N-avem dreptul de a fi statuie,
Dar macar un lemn si niste cuie.
Pune, mama, masa mai saraca,
Sa le dam si alor care pleaca,
Sa la stam cu mila împotriva,
Printr-un biet colac si o coliva.

Lasa-ti, mama, ochii peste tara,
Sa o faci din moarte sa tresara,
Ca pe noi din nou sa nu ne nasca,
Fara-o-nmormîntare crestineasca.
Groapa ne-a urcat pîn-la calcîie,
Dar n-avem nici bani pentru tamîie,
Si lumînararii ne despoaie,
Si ce scump si drumul pîn-la rai e!

Tine, mama, tine, tata, usa,
Sa nu intre peste noi cenusa,
Hornurile gri sa nu-si reverse,
Peste noi cenusile perverse.
Ce impozit fiecare boala,
Ce exploatare ireala!
Scîndura sicriului ne costa
Mult mai mult ca viata noastra, fosta.

Pune, tata, mîna pe-o secure,
Sa luam sicrie din padure,
Pune, mama, mîna pe o pîine
Si împarte-o, ca murim chiar mîine.
Vremuri de inflatie si sila,
Moartea însasi a ajuns umila
Si, în fond, pe noi ce ne asteapta?
Doar o sinucidere-nteleapta.

Noi, batrînii, am ramas pe drumuri,
Într-un crematoriu numai fumuri,
Si murim, ajunsi pe înnoptate,
Marfa cea mai ieftina din toate.

Rostul - de Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa ajutam copiii sa invete, ei vor face viitorul mai bun!

http://www.romaniapozitiva.ro/featured/a-fost-lansat-programul-sustin-educatia-www-sustineducatia-ro/

http://www.sustineducatia.ro/