Asociatia Neurocare

Pentru ca sistemul de sanatate a fost distrus cu buna stiinta, iar pe zi ce trece raman tot mai putine spitale in care bolnavii au o sansa la viata, cativa medici inimosi au infiintat Asociatia Neurocare.
"Noi suntem medici şi asistente care trăiesc în fiecare zi frustrarea de a nu ne putea ajuta pacienţii...Noi suntem oameni, care nu ne mai putem uita indiferenţi la durerea lor...Noi suntem cei pe care ei îi privesc cu speranţa în ochi şi de la care cer ajutor....Noi suntem hotărâţi să schimbăm destine...De aceea, ne-am adunat forţele pentru a fi mai puternici..."
Iata care sunt dorintele lor la momentul acesta:
Wish list - Neuroendoscop Karl Storz
Cameră de filmat portabilă
Jucării
Perne
Păturici pentru sugari
Carusel pentru paturile sugarilor
Paturi de spital cu saltele
Televizoare si DVD playere
Picturi

Sursa:http://neurocare.ro/

Imi place!

Asociatia Young Initiative (AYI) a distribuit miercuri, 2 februarie 2011, 600 de cozonaci primiti ca sponsorizare de la Vel Pitar catre aproape fiecare copil si batran institutionalizat din Sectorul 4, Bucuresti.

Sponsorizarea in valoare de 1518 ron a avut ca scop oferirea cozonacilor catre persoanele nevoiase din Municipiul Bucuresti, ca un punct suplimentar de sprijin, mai ales in contextul economic si social actual. Depozitarea cozonacilor s-a facut in una din filialele Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, care si-a reafirmat sprijinul pentru acest tip de actiuni si pentru dezvoltarea comunitatilor in care aceasta activeaza.

In virtutea parteneriatului dintre cele doua organizatii si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4 Bucuresti (partener al proiectului “Punti catre cunoastere”), s-a luat decizia de a distribui cozonacii primiti in centrele de plasament pentru copii si batrani din Sectorul 4. In total, 9 centre au beneficiat de aceasta donatie de cozonaci, fiecare persoana din cadrul acestora primind cate un produs.

Distribuirea cozonacilor a avut loc pe data de 2 februarie 2011, transportul fiind asigurat de DGASPC Sector 4, reprezentat prin doamna Maria Datculescu. Avand in vedere gradul de acoperire, putem spune ca aproape fiecare copil si batran institutionalizat din sector au primit cate un cozonac.

Privind prin prisma feedback-ului din partea tuturor celor implicati si a beneficiarilor, putem afirma ca evenimentul a avut un succes deosebit, beneficiarii fiind foarte incantati de acest cadou neasteptat si…gustos ! De asemenea, echipa formata din membri AYI si reprezentanti DGASPC 4 a avut parte de un tur de forta prin intregul sector si de o mica aventura matinala, totul fiind incununat de sentimentul si bucuria de a fi adus un zambet pe fata persoanelor cu diverse dificultati din aceasta zona a Capitalei.


am preluat de aici:

http://okey.ro/sos/cozonaci-pentru-aproape-fiecare-copil-si-batran-institutionalizat-din-sectorul-4.html

Companiile romanesti pot redirectiona 400 mil. euro de la stat catre ONG-uri

Codul fiscal permite, incepand din 2004, ca firmele sa redirectioneze 20% din impozitul pe profit datorat statului catre un ONG, fara nici o cheltuiala suplimentara. Suma redirectionata trebuie sa fie insa mai mica de 3 la mie din cifra de afaceri.

„PIB-ul Romaniei este de aproximativ 140 miliarde de euro. Impozitul pe profit reprezinta 2% din PIB, adica 3 miliarde de euro. 20% din impozitul pe profit inseamna 600 de milioane de euro. Daca luam in considerare corectiile, cazurile in care suma depaseste 3 la mie din cifra de afaceri, tot raman 400 de milioane de euro. Cate se pot face cu 400 de milioane de euro, platiti nu de trei ori cat face”, a explicat Gabriel Biris, in cadrul conferintei de lansare a campaniei de strangere de fonduri pentru crearea primului Centru de excelenta in tratarea leucemiei si a cancerului limfatic din Romania, organizata de asociatia Salveaza Vieti.

Avocatul a adaugat ca redirectionarea a 20% din impozitul pe profit – o facilitate fiscala prea putin cunoscuta de catre manageri si antreprenori - nu presupune cheltuieli suplimentare. Pentru ca suma sa fie dedusa din impozitul pe profit aferent anului 2010, platile trebuie facute pana la 31 decembrie.

„Poate unii manageri isi fac calculele astfel incat sa nu aiba costuri suplimentare, dar nici sa nu-i dea statului mai mult decat i se cuvine. Banii dati unor astfel de proiecte vor fi incomparabil mai bine cheltuiti decat in bugetul de stat”, a punctat Biris.



am preluat de aici:

http://www.wall-street.ro/articol/Companii/96121/Companiile-romanesti-pot-redirectiona-400-mil-euro-de-la-stat-catre-ONG-uri.html

Tanti Mia are nevoie de ajutor!

Tanti Mia e o zana ce a luat sub bagheta ei magica suflete de copii, suflete ce inca dor, suflete ce inca sufera, suflete ale nimanui, suflete ce au fost in plus pentru o mama si un tata. Copii pentru care "mama" si "tata" nu mai exista. Copii pentru care nici nu a existat vreodata cu adevarat. Pentru care viata nu a avut de daruit zambete si caldura. Pentru care viata a fost egoista, asa cum numai ea poate fi. Intr-o lume nedreapta, sunt copii care plang. Intr-o lume nedreapta, parintii nu sunt parinti. Intr-o lume nedreapta exista totusi oameni. Si oamenii mai pot avea suflete pe care sa le poata imparti cu cei din jur.

Copii inconjurati de bunatate, dupa ce lacrimile au siroit pe obrajii lor firavi…
La Mia's Children, e o lume de basm. Mia e o zana a sufletelor pierdute si regasite. Mia e sufletul ce a strans langa ea inocenta pierduta a copilariei , pentru a-i da speranta ca zorii zilei de maine se vor ivi. Mia e un om care a strans in ea sufletul a 10 oameni si daruieste cat 100 de oameni la un loc. Si privind-o, stii ca un om poate face ca lumea sa fie mai frumoasa. Prin ochii Miei, copilaria are zambete luminoase. Prin ochii Miei, lumea poate fi mai buna. Prin sufletul Miei, ce stie sa daruiasca din ea…

Ochisorii li se inalta, ca o rugaminte, catre cer si catre oameni. Catre alti oameni decat aceia care i-au abandonat cand erau prea mici ca sa inteleaga ce fel e lumea si viata. Cu privirile blande, intrebatoare, cercetatoare, ne privesc copiii. Cu glasurile limpezi, ne cheama. E un strigat timid de ajutor al unor copii pentru care viata nu a avut de oferit prea mult.Si in ochi le vad teama pentru sufletele ce s-au pierdut si spera intr-o regasire. Le vad dorinta de a fi iubiti si de a iubi, caci au atat dragoste de oferit. Le vad zambetul timid, intrezarit la vederea noastra. In ochi le citesc teama si speranta. In acei ochi limpezi ca ne privesc, am regasit atata puritate, atata dragoste cat nu exista intr-o viata de om.

In ochi le stau ascunse sufletele ranite de nepasarea parintilor, de ignoranta lumii… In privire le sunt scrise povestile de viata. Si toata rautatea lumii, desi
i-a lovit, nu i-a atins, caci au ramas puri intr-o lume urata, iubind ce i-a ranit. Ce fel de dreptate a unei lumi e asta? Ce fel de lume dreapta e una in care un copil plange?
Si , mai mult… ce fel de lume e una in care noi trecem nepasatori pe langa ei?


Cititorule, tu cel care te-ai aplecat pentru o clipa asupra acestor randuri, opreste-te din drumul tau, caci un copil plange… Ii poti insenina zambetul, ii poti aduce o bucurie, cat de mica, ii poti lumina chipul trist. Daca altii pot, noi de ce nu am putea?

Katie Rizvi - Femeia Anului 2009, adversară de temut a cancerului

Katie Rizvi, vice-preşedinta Asociaţiei Little People România, lucrează cu tinerii afectaţi de boala secolului de peste 15 ani.

Una dintre cele mai active persoane din Cluj, şi chiar din România, în ceea ce priveşte lupta împotriva cancerului, Katie Rizvi, clujeancă prin adopţie, a fost distinsă cu premiul Femeia Anului 2009 în cadrul Galei Premiilor Avantaje, la categoria „Apărarea şi Dezvoltarea Categoriilor Defavorizate”. Katie Rizvi, vice-preşedinta Asociaţiei Little People România, cu sediul la Cluj, şi fondatoarea clubului Temerarii, club al adolescenţilor supravieţuitori ai cancerului, s-a stabilit în România în urmă cu 15 ani, iar de atunci se ocupă de consilierea şi sprijinirea adolescenţilor şi copiilor care se confruntă cu experienţa teribilă a cancerului. Katie Rizvi a povestit reporterilor Foii transilvane despre cel mai important lucru în viaţă, adică respectul faţă de fiecare om în parte.
- Ce înseamnă acest premiu pentru tine?
- O şansă de a vorbi despre ceea ce se află cel mai aproape de inima mea: copiii bolnavi de cancer şi viitorul lor în România.

- Numeşte trei dintre cele mai importante lucruri care fac diferenţa, într-o viaţă de om.
- 1. Să iubeşti şi să ai grijă de copii şi familie. 2. Contează ceea ce faci, nu ceea ce gîndeşti. 3. Dacă ai schimbat ceva, în bine, pentru cineva din jur, atunci i-ai făcut povara mai uşoară.
Care este ţelul vostru?
- Avem de parcurs o cale lungă pînă la recunoaşterea nevoilor copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer. Dar aş putea rezuma: 1. Vrem un plan coerent de îngrijire a pacienţilor copii, de la diagnostic, la vindecare, unde nevoile psihologice sînt luate în seamă şi unde echipe multidisciplinare ajută familiile în timp ce parcurg această călătorie grea. Vrem ca medicii să fie sprijiniţi în munca lor extrem de importantă. 2. Ne-am stabilit un ţel din a oferi sprijin psiho-social pentru fiecare pacient copil cu cancer, în fiecare unitate de tratament din România, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi acest lucru. 3. Vrem ca Temerarii să devină un cuvînt care simbolizează supravieţuirea, speranţa şi tratamentul care are succes. Vrem ca evenimentele şi grupurile noastre de suport să fie accesibile pentru fiecare adolescent bolnav de cancer din România. Nu sîntem departe de acest ţel. 4. Vrem ca sloganul „Poţi şi Tu” să fie auzit, tare şi clar, în România. 5. Vrem ca, în timp, să se creeze departamente speciale în România pentru adolescenţii bolnavi de cancer, care sînt prinşi între formele de cancer de copil şi cele de adult. Mă refer tinerii care au forme de cancer, în trupuri de copii. Sînt cel mai vulnerabil grup al pacienţilor cu cancer, iar în timp ce în alte ţări nevoile lor sînt îndeplinite în departamente diferite de tratament, în România aşa ceva nu există. Încă!

Este România o ţară unde mai fac lucruri pe gratis?
- Conceptul de voluntariat începe să prindă şi chiar nu ne putem plînge. Sîntem răsfăţaţi de prietenii noştri dragi şi de oameni minunaţi care ne ajută şi ne încurajează. Românii sînt oameni frumoşi cu inimi minunate.

- Poate România face mai mult?
- Toată lumea se poate implica. Avem voluntari din companii, mame, taţi, profesori, studenţi, chiar şi oameni în vîrstă. Cred că fiecare om de pe planetă poate face mai mult. Toţi putem face mai mult decît am făcut ieri, iar începutul anului este un bun moment de a începe asta.




am preluat de aici:http://www.ftr.ro/katie-rizvi---femeia-anului-2009-adversara-de-temut-a-cancerului-35321.php

Asociatia Mia's children

Activitatea asociatiei Mia's children este ca o oglinda in care se reflecta pe de o parte durerea umana proiectata din suflete inocente, victime ale saraciei, foametei, ignorantei si abuzurilor, si pe de alta parte, schimbarea pe care oameni ca noi o pot aduce, transformand intunericul in lumina prin puterea dragostei, a caritatii, a implicarii in schimbarea raului in bine.
Acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, abuzul, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite, ci ca o sursa de exploatare si venit.
Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa fie ingrijiti si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional. Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – copii fara copilarie....pana la intalnirea cu "tanti Mia".
Ajutand-o pe "tanti Mia" sa-i ingrijeasca in continuare, noi cu totii le putem schimba viata in bine, le putem vindeca sufletelele ranite chiar de proprii parinti, ii putem ajuta sa devina Oameni! Sunt 27 de copii, cu varste cuprinse intre 1 si 19 ani, care locuiesc intr-o casa din comuna Rosu, langa Bucuresti.
E greu sa cresti un singur copil, ma intreb cum o fi sa cresti si sa ingrijesti 27?!
Nu ramane indiferent! Si tu poti aduce in ochii unui copil lumina, iubirea si zambetul pierdute mult prea de timpuriu!

Felicitari de Craciun de la Alternativa 2003

Asociatia Pavel

http://apeluriumanitare.wordpress.com/recomandari-pentru-acordarea-de-ajutor-copiilor-cu-cancer-sau-leucemii/

Jucarii:
Functie de varsta, copiii au diverse preferinte. Jocurile cele mai appreciate de copii sunt de tipul puzzle, leggo, jocuri cu piese de construit, jocuri pentru mai multi copii, playere cu CD-uri, DVD-uri, care sa le ocupe timpul si sa le solicite atentia sau creativitatea, carti de citit - potrivite varstei lor (pentru cei mici cu ilustratii frumoase),..
Cartile de colorat, culori carioca, blocuri de desen, cate o masinuta, o papusa care sa poata fi imbracata, pieptanata, dar cel mai mult jocurile pe care ei isi exprima dorinta de a le primi, sunt un mod de a le face o bucurie, evitand incarcarea salonului de spital cu prea multe jucarii.
Un aspect important este faptul ca parintele insotitor, de cele mai multe ori mama, nu primeste alimente de la spital. Sunt foarte multe situatiile in care, datorita distantei mari fata de casa, nu pot primi alimente aduse de familie. Sunt iarasi multe situatii in care nu au nici bani sa-si cumpere alimente de la magazinele din jurul spitalului. De asemenea, sunt multe situatii in care familia copilului bolnav are mai multi copiii acasa si venituri foarte modeste, si de aceea, ajutorul (material sau financiar) se poate extinde si catre cei de acasa; sau familia are dificultati in a – si plati transportul intre casa si spital sau in a acoperi costurile unor examinari medicale (RMN,…) si de aceea, are nevoie de ajutor .
Astfel de foarte multe ori atat copilul cat si mama poate avea nevoie de ajutorul nostru.
Cu ocazia sarbatorilor (Craciun, 15 februarie – Ziua Internationala a Copilului cu Cancer, Paste, 1 iunie si zile de nastere ale copiilor internati), echipa Asociatiei P.A.V.E.L. organizeaza diverse evenimente pentru copii, oferindu-le totodata si daruri (jucarii frumoase, jocuri pentru adolescenti si tineri, carti, CD sau DVD- uri cu muzica si filme potrivite pentru varsta lor, alte cadouri cu articole mici de imbracaminte, fructe si cateva dulciuri, mici cadouri pentru mamele care ii insotesc.
Cum in astfel de ocazii in cele trei sectii de oncopediatrie si hematologie din Bucuresti sunt intre 150 si 200 de copii si tineri (pana in 25 de ani), solicitam in toate directiile ajutor pentru aceste evenimente. In restul anului, organizatia este prezenta zilnic in cele trei sectii de spital prin personalul specializat angajat si prin voluntari, actionand dupa caz conform cu programele pe care ne putem permite sa le sustinem.

Ajutam in mod constant

http://alternativa2003.ro/

Tinerii de aici au atelier de olarit si fac obiecte de lut, aranjamente florale si felicitari foarte, foarte reusite.