Am preluat de la Adriana: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/01/am-primit-acest-mesaj-pe-e-mail-de-la.html
"Va prezint povestea unei familii, care cel putin pe mine m-a impresionat, in speranta ca poate si inimile si sufletele altor semeni vor reactiona si se vor indemna sa ajute, cat de putin, o alta fiinta, care ne-ar putea fi un „frate”.
Pana ieri, pe Elena Hutan o cunosteam doar din vedere. O vedeam din cand in cand pe Dealul Patriarhiei, impreuna cu o fetita de 4-5 ani si un alt copilas mai mic in carucior, cersind bunavointa credinciosilor care treceau pe acolo. Tinuta saracacioasa si privirea trista iti confirma faptul ca nevoia o impingea sa recurga la acest gest. Cu toata amaraciunea mamei, fetita in nevinovatia ei pare un adevarat ingeras pe care greutatile si necazurile obisnuite ale acestei vieti nu pareau ca ar putea sa o afecteze.
Cu ochi senini si stralucitori te priveste in ochi si suflet si daca ceva in fiinta ei rezoneaza te urmeaza ca un mic catelus jucaus rugandu-te ca data viitoare cand mai treci pe acolo sa nu o uiti si sa-i aduci si ei o hainuta sau ceva de mancare.
De cand a venit vremea rece, pe Elena Hutan si copii ei nu i-am mai vazut in zona. Aseara, insa am vazut-o pe Elena Hutan, singura. La un moment dat s-a apropiat de mine si m-a rugat, daca pot, sa o ajut cu un ban pentru fiul ei care are un handicap de gradul I (parapareza spastica) si care trebuie sa faca tratament recuperatoriu, dupa o scurta pauza adaugand ca in plus ii mai trebuie niste bani si pentru plata chiriei.
Si uite asa m-am trezit intreband-o la randul meu cati ani are baiatul, stiind ca eu o mai vazusem inainte cu doi copii mici. Mi-a zis ca baiatul cel bolnav are 17 ani si are acest handicap de la varsta de un an si periodic trebuie sa faca acel tratament recuperatoriu.
I-am spus ca am mai vazut-o pe acolo, insa cu niste copii mai mici. A oftat si mi-a spus ca de fapt are sase copii, din care cel mai mare (o fata) s-a casatorit, insa trebuie sa mai aba grija in continuare de ceilalti cinci, din care cel mai mic are un an si jumatate. Fetita cea mica are cinci ani si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala.
Am aflat ca locuieste cu chirie intr-o casa de pe str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj. Singurul care aduce un salariu in casa este sotul ei, insa acesta este necalificat si castiga, la negru, doar sase milioane (600)/luna, din care trei trebuie sa-i dea pe chirie.
Era disperata fiindca nu stia cum faca rost de banii necesari pentru plata chiriei, fiindca sotul ei s-a imbolnavit de tuberculoza si se afla in prezent la sanatoriu la Busteni, impreuna cu ceilalti doi copii pentru un tratament preventiv impotriva TBC.
Plecase de acasa la cersit cu inima indoita fiindca nu avea cu cine sa-si lase copilasii cei mici, acestia ramanand doar cu fratele mai mare handicapat. In plus, proprietarul o amenintase ca daca mai intarzie cu plata chiriei o va da afara din casa.
Intreband-o cat a reusit sa stranga pana in prezent, mi-a raspuns ca doar 15 lei.
Am indemnat-o sa se roage lui Dumnezeu si sa spere ca intr-un fel acest moment dificil va fi depasit, promitandu-i ca o sa incerc sa-i fac cunoscut cazul ei si altor oameni in speranta ca poate Dumnezeu va indemna inimile cititorilor sa contribuie cu un cat de mic ajutor, dar atat de necesar pentru Elena Hutan.
Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726827766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117."
PS: m-am intalnit vineri cu Elena; i-am dat 50 RON si niste haine groase; mi-a spus ca ar avea nevoie (pe langa banii de chirie) de ceva paturi, lenjerii, incaltaminte pt copii (nr 19, 30,33,36,39)
Sper sa ne mobilizam si sa-i mai strangem cate ceva saptamana asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu