"Cei mai mici dintre ei plang. O fac prin maternitati, prin spitale, lasati ca niste bagaje inutile intr-o sala de asteptare. Cei mai marisori sunt intr-o continua asteptare si in suflet cu o speranta mica. Aceea ca mama, tata sau vreo bunica va veni sa-i ia inapoi. Nu vagabondeaza pe strada, sunt deja institutionalizati. Nu cersesc sau, dac-o fac, scopul lor nu sunt banii sau o bucata de ciocolata. Cersesc, muteste, doar afectiune si un loc, indiferent unde ar fi acesta, pe care sa-l poata numi acasa. Ei sunt copiii crizei.
Din Iasi pana la Craiova si de la Constanta la Cluj, angajatii Directiilor de Asistenta Sociala si Protectia Copilului se confrunta cu o adevarata avalansa de cazuri de copii abandonati. Mamele isi parasesc micutii fie in maternitati, fie in spitale de pediatrie sau pur si simplu bat la usa Directiei pentru a-i lasa in ingrijire pe un termen nedefinit.
Au loc scene impresionante, in care cei mici isi striga mama, pregatita sa plece la munca in Italia, si o roaga, cu lacrimi in ochi, sa nu-i lase. Incercam sa evitam cat putem acest tip de abandon temporar. Chemam la consiliere parintii, le explicam care sunt riscurile emotionale pe care le prezinta pentru cei mici instrainarea, fie si pe o durata limitata de timp. ii sfatuim sa incredinteze macar copii unor rude, bunicilor, daca este posibil. Uneori reusim, alteori….”
Am preluat de aici:
http://www.agenda.ro/news/news/32898/copiii-crizei-zeci-de-micuti-lasati-de-parinti-in-grija-statului-la-timisoara.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu