Autoprogramarea pozitiva

Emile Coue a descoperit ca repetarea formulei: "zi de zi ma simt din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere" are efecte miraculoase asupra pacientilor sai.
("Every day, in every way, I am getting better and better").

Cultivati gandirea pozitiva, folosind sugestii benefice cum ar fi:
"in fiecare zi sunt din ce in ce mai fericit si mai multumit de viata mea"
"sunt sigur ca voi reusi"
"pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai bine"

Cautati intotdeauna partea buna si frumoasa a lucrurilor si a fiintelor, a intamplarilor din viata voastra.

Veti fi uimiti sa constatati cat de mare este puterea mintii...

Muzica si speranta

Pe 1 martie, de la ora 19:00, la Ateneul Roman va avea loc un concert caritabil sustinut de Camerata Regala alaturi de Filarmonica George Enescu. Se vor interpreta lucrari ale unor compozitori precum Brahms, Ceaikovski sau Johann Strauss. Biletele sunt disponibile pe blt.ro si la casa de bilete a Ateneului Roman. Veniturile obtinute in urma evenimentului vor fi folosite in sprijinul copiilor diagnosticati cu leucemie.

Concertul este primul eveniment din cadrul campaniei umanitare Vise de ghiocei, initiata de catre Fundatia Sansa pentru Sansa. Proiectul urmareste strangerea fondurilor necesare deschiderii primei gradinite oncologice din Romania.

Am preluat de aici: http://tudorchirila.blogspot.com/2010/02/muzica-si-speranta.html

Andreea si Dani au nevoie de ajutorul nostru

Am primit ieri urmatorul mesaj:

"Indraznesc sa apelez la tine cu rugamintea de a incerca sa ajutam doua fetite care nu au de nici unele, Andreea si Dani. Locuiesc in satul Nuci, com. Vasilati, jud. Calarasi. Au stat in Bucuresti, dar s-au mutat acum cativa ani in sat, cumparand casuta in care stau acum.
Cea mare are 7 ani, iar cea mica 4. Sunt zile in care nu mananca nimic, pentru ca nu au ce. Traiesc doar din alocatie si un ajutor de la primarie; mama este divortata, le creste singura. Dupa ce ca se chinuiesc intr-o saracie lucie, cea mica trebuie operata de urgenta la Grigore Alexandrescu, iar mama lor nu are nici un ban; am inteles ca i s-au umflat ganglionii de la gat de o parte si de alta. Nu stiu diagnosticul exact, dar ti-l voi comunica imediat ce il aflu..."

Va tin la curent cu ce reusim sa facem pentru aceste doua fetite.

Daca doreste cineva sa ajute in acest caz, sa-mi lase un comentariu, va rog; multumesc!

Plangerile unei educatoare

Sunt de acord cu ceea ce scrie in "Formula AS" o educatoare, de aceea am preluat si eu scrisoarea ei.
"Ma numesc Oana Ionescu, sunt educatoare, cu 14 ani vechime in meseria de dascal, cea care ar trebui sa fie cea mai nobila si respectata meserie de pe pamant. O meserie formatoare de viitor pentru tara. Dar mai putem fi numiti asa, intr-o societate privata de adevaratele sale valori, intr-o societate etern umilit a si sacrificata de interesele meschine ale celor care o conduc? Facem parte dintr-o lume care asista neputincioasa la disparitia traditiilor, a valorilor care inca exista, dar care ne sunt ascunse de forta cu care mass-media si presa de scandal le inlocuieste, sistematic, cu incultura, lipsa de bun simt, de forta cu care se promoveaza promiscuitatea, grotescul, si se ridica la rang de virtute prostia si incultura. Avem decadenta pe toate planurile, dar ni se cere sa facem educatie la nivel inalt! Cum? Unde? De catre cine? La noi incompetenta porneste de sus si tot de sus ne este impusa: cu cat esti mai incompetent, cu atat mai bine - putere sa ai, dosuri sa pupi! Scoala? Educatia? Binele? Adevarul? Dreptatea? - ce-a mai ramas din ele, mai apar la suprafata ca in basme, in greaua si incercata batalie cu Raul.
Citesc cu aviditate aceasta revista si ma bucur cand vad ca altii, inaintea mea, au tras semnale de alarma. Cred ca ar fi timpul sa ne unim, sa nu mai existe atatea strigate disperate de ajutor, ale unor oameni care muncesc si care n-au nici o vina ca au fost si sunt trasi pe sfoara, sa nu mai existe atatea cazuri medicale nerezolvate, din cauza lipsei unui sistem sanitar organizat si bine condus.
De ce sa invinovatim atatia parinti ca pleaca sa munceasca pe meleaguri straine, lasandu-si copiii in grija bunicilor sau a rudelor, pentru a le asigura un trai decent, privandu-i de dragoste; de ce sa invinovatim femeile care refuza sa aduca pe lume copii sau se limiteaza doar la unul, din cauza lipsei de perspectiva, si sa
nu-i invinovatim pe ei - cei in mana carora se afla puterea? Sa-i facem responsabili pentru esecul unei societati in care parintii sunt nevoiti sa-si dramuiasca "uriasa" alocatie de 42 de lei lunar, pentru a asigura armonioasa dezvoltare a copiilor (alocatie de care unii candidati la putere habar nu au si nu le pasa). Sa-i facem responsabili de umilintele pensionarilor - cei care au contribuit cu ani si ani de munca, si traind tot in lipsuri, la binele bugetului de stat.
Sa-i facem responsabili pentru lipsa oricarei perspective a tuturor celor care nu stiu, nu pot si nu vor sa fie ca ei: HOTI - de vise, de idealuri, de bunastare
E dureros sa fii constrans sa-ti cladesti scurta existenta pe principiul: "nu cred ca-mi permit!". Dar ne-am obisnuit sa nu ne permitem, sa ne facem ca nu observam lipsa unui lucru sau a altuia din viata noastra Dar ce ne facem atunci cand ne dorim copii? Ce psiholog poate tamadui durerea, cum luptam cu depresia in aceasta situatie? Imi veti spune probabil: "Daca iti pute totul, de ce nu pleci?". Nu plec, fiindca nu pot, imi iubesc tara, cu tot ce a dat ea bun, cu tot ce inca mai are ea bun si valoros, doar ca ma oboseste cautarea, desi am doar 32 de ani. Am absolvit o facultate, dar am preferat sa fiu educatoare, cu speranta ca prin munca mea pot schimba ceva, ca-i pot pregati pe copii pentru viata si fericire, dar in nici un caz pentru instrainare, pentru emigratie si abandon, constructori nefericiti ai bunastarii unor straini. As vrea sa le fie recunoscuta valoarea aici, sa se simta obligati, dar si ocrotiti de tara in care traiesc, sa nu mai fie complexati ca sunt prost imbracati si tata n-are limuzina in fata portii. Sa-i obligam sa se complexeze atunci cand devin nepasatori, superficiali, invidiosi, orbi si surzi la nevoile celor sarmani si necajiti!
Cum spuneam: de ce sa plec eu? Sa plece ei, vanzatorii de promisiuni si vise, care sunt gata sa se omoare atunci cand vor sa fie alesi!
Cu consideratie pentru toti cei care nu si-au pierdut speranta,
OANA IONESCU - e-mail: oanapetronela@yahoo.com"


Am preluat de aici: http://www.formula-as.ro/2010/905/scrisoarea-saptamanii-36
/plangerile-unei-educatoare-12099

Mihai Adrian Nistor vrea sa traiasca

"Ma numesc Nistor Mihai Adrian (din Piatra Neamt) si vreau sã trãiesc. Pentru cei care nu mã cunosc, am 21 de ani, sunt student in anul 3 la facultatea de Inginerie Electrica UTCN si sunt de parere ca viata e prea frumoasa si merita traita – iar pentru asta trebuie sa lupt.

In urma cu 8 ani am fost diagnosticat cu limfom limfoblastic non-hodkin (la Cluj); nefericirea a fost ca dupa 5 ani boala mi-a recidivat de 2 ori. Acum am LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA T REFRACTARA , sunt in remisiune si in pregatire pentru transplantul medular in clinica Louis Turcanu onco-hemato din Timisoara. Doctorii mi-au zis de mai multe ori ca nu mai am sanse dar nu am vrut sã accept asta.

Am luptat cu aceastã boalã necrutãtoare avându-i alãturi pe cei dragi, dar acum am nevoie si de voi, pentru ca împreunã sã reusim s-o învingem. Stiu cã o sã mã vindec si cã o sã trãiesc.

Din pãcate, am nevoie sa fac mai multe analize la o clinica in Austria care costa 5.000 de euro, sunt constient cã suntem în momente de crizã, dar toate sunt trecãtoare. Se zice cã banii nu aduc fericirea în viatã, dar se pare cã în cazul meu sunt singura sansa de salvare.
Ajutati-mã sã încep o nouã viatã, fiti întemeietorii noii mele vieti.

Dacã doriti sã mã ajutati, puteti dona bani in contul:
Banca Transilvania : RO38BTRL01301201j08706XX
BCR: RO11RNCB01969276599100001
CEC Bank: RO89CECETM1308RON0654317

Nr. de telefon : 0749520332 ; 0725534316 ; 0770449706"

Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/

Stefanita a ramas fara vedere, dar nu si fara speranta...

"Stefanita are doar 15 ani … un adolescent care incearca sa se obisnuiasca cu intunericul in care este nevoit sa traiasca.
Ii placea sa picteze, asa isi expunea el trairile, in culori vii, care exprimau bucuria unui suflet pur de copil. Bucurie ce nu a durat decat pana in urma cu cateva luni, cand nu a mai putut distinge culorile si nimic din jurul lui. Acum nu mai vede decat ceata si umbre . Pana nu de mult, viata baiatului meu era aproape una normala, diabetul era cel care il mai supara dar se tinea de tratament si nimic nu parea sa-i tulbure viata de copil. Dar soarta a trebuit sa-i fie potrivnica. Stefanita a inceput sa planga ca vede prin ceata cateodata si a refuzat sa mearga la medic, spunand ca nu vrea sa poarte ochelari. Déjà era prea tarziu. Am primit diagnosticul de la medic: tumora pe creier care afecteaza nervul vederii; a trebuit sa fie operat. In urma operatiei, care a fost facuta la Spitalul Bagdasar – Arseni din Bucuresti, lui Stefanita i-a fost extrasa o parte din tumora .

In termeni medicali: 1. Tumora infiltrativa de hipotalamus, tracturi si chiasma optica biopsiata in tratament chimio si radioterapic. 2. Tumora de regiune pineala neexplorata chirurgical; 3. Cecitate cu atrofie optica bilaterala; 3. Diabet insipid in tratament cronic cu minirin.

In urma acestui diagnostic am facut chimioterapie si raze postoperatorii dar nu au adus nicio schimbare. Din cauza bolii, Stefanita sufera o cadere psihica si am mers la un doctor psihiatric. Recent, am aflat ca in China se face un transplant cu celule stem care costa in jur de 26.000 $. De aceea, va rugam din suflet ajutati-ne sa-i redam lumina lui Stefanita, sa nu mai traiasca in intuneric.

CEC BANK, Sucursala Craiova

CONT: RO60CECEDJ0108RON0826776

Mama: Vulpe Lucica”



Am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/18/a-ramas-fara-vedere-dar-nu-si-fara-speranta-%e2%80%a6/

Daniel are nevoie de ajutorul nostru

“Subsemnata Anton Maria, domiciliata in comuna Tortoman, judetul Constanta, mama a doi copii, Constantin in varsta de 21 de ani, iar Daniel in varsta de 19 ani …

Va spun cu mare durere in suflet ca in luna februarie 2009 Daniel a fost diagnosticat cu o tumora cu celule germinale, cu dubla localizare (cerebrala si testiculara), operata (ablatie totala), in curs de radio si chimioterapie la Institutul Oncologic Bucuresti, in luna iunie fiind descoperit si cu metastaze pulmonare. In momentul de fata ne aflam acasa pentru ca Daniel, avand in vedere toleranta hematologica mult scazuta, nu mai poate continua tratamentul citostatic pana la urmatoarele investigatii. Urmeaza sa le facem pe data 08.03.2010.

Rugamintea mea este daca puteti sa ma ajutati sa-i dam impreuna fiului meu o sansa la viata, deoarece imi trebuie urgent suma de 4,500 RON pentru a-i face lui Daniel un P.E.T.C.T. in judetul Oradea, iar in urma rezultatului doctorii vor constata daca mai poate continua tratamentul citostatic cu doze mari si cellule stem.

Mentionez faptul ca Daniel fiind foarte bolnav s-a straduit sa dea Bacalaureatul si a luat cu nota 9 (noua).

Multumesc anticipat dandu-I o sansa la viata fiului meu.

Nr de contact: 0766.969.649; 0760.044.467″


Am preluat de aici: http://apeluriumanitare.wordpress.com/2010/02/22/daniel-are-nevoie-de-p-e-t-c-t-pentru-a-continua-tratamentul/

Un tanar student are nevoie de ajutorul nostru

Florin G are 21 de ani si spondiloza anchilozanta - gasiti mai jos detalii despre aceasta boala:
http://www.spondilita.ro/
Florin este student in Bucuresti si nu mai face fata costurilor pentru tratamentul lunar -in jur de 300 RON. Are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, pentru a putea continua.

Daca vreti si puteti sa ajutati, puteti depune macar 10 RON in contul lui Florin, specificand: "donatie"

RO41INGB5682999901263611

PS: Florin ne-a trimis toate documentele medicale scanate; daca doriti sa-l contactati personal, va pot da adresa lui de email si/sau nr tel.

Si tu poti ajuta!

Cu un simplu SMS 890 pentru 2 euro fără TVA, în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote, valabil în perioada 15 ianuarie – 15 martie 2010.

http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/cazuri/

Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi- Paul Ferrini

Intelege ca cel mai important lucru nu este ce faci sau ce spui. Este felul in care te comporti si le vorbesti celorlalti. Nu te adresa celorlalti cand esti suparat; asteapta pana te simti mai linistit. Numai atunci cand poti spune adevarul cu iubire, ceilalti pot auzi ce ai de spus, fara a se simti atacati.
Succesul in viata nu poate fi masurat pe baza unor factori externi. Adevaratul succes se masoara in functie de capacitatea ta de a te iubi pe tine si pe ceilalti, nu in functie de marimea portofelului, de nr de diplome sau de importanta functiei.Factorii externi se modifica. Daca suntem atasati de ei, suferim atunci cand lucrurile se schimba.
Tot ceea ce incerci sa proiectezi asupra celorlalti se intoarce inapoi la tine. Gandul este un bumerang perfect, el se intoarce intotdeauna la persoana care l-a trimis.
Majoritatea lectiilor pe care ni le aduce viata ne cer sa schimbam perceptia pe care o avem fata de noi insine, fata de ceilalti si fata de lumea din jurul nostru.
Nu fi ingrijorat ca drumul tau nu este la fel cu al celorlalti. Tu trebuie sa-ti urmezi propria ta cale unica, pt a te onora pe tine insuti si pt a-ti indeplini telul spiritual. Daca sensul vietii tale ii incomodeaza pe alti oameni, atunci ei nu trebuie sa impartaseasca aceasta calatorie cu tine; atunci cand ceilalti aleg sa plece, aceasta se datoreaza de obicei faptului ca ei tb sa mearga intr-o alta directie pt a se onora pe ei insisi.
Este usor sa-i ierti pe ceilalti atunci cand te-ai iertat pe tine; dar este imposibil sa-i ierti pe ceilalti, pana cand nu te-ai iertat pe tine.
Lumea nu va fi niciodata buna decat daca esti dispus sa-i vezi bunatatea.
Nu lua decizii in locul altora. Asta nu va face decat sa-ti abata atentia de la viata ta. Lasa-i pe ceilalti sa-si gaseasca drumul lor; sustine-i, incurajeaza-i, dar sa nu crezi ca stii ce este bine pentru ei. Nu tu esti cel care stie...
Nu cauta compania cuiva care-ti neaga libertatea de a fi tu insuti. Esti raspunzator pt cei cu care te aduni.
Niciunul dintre noi nu este rau. Toti facem greseli si toti avem nevoie sa iertam si sa fim iertati.

15 Februarie -Ziua internationala a copilului cu cancer

În fiecare an, în România se îmbolnăvesc de cancer 500 de copii.
La Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de leucemie, cancer şi anemii majore, din toată ţara, iar la Budimex cca 28.
Cancere de sânge, tumori cerebrale, cancere osoase, cancere de ţesuturi moi, talasemie majoră, hemofilie, aplazii medulare etc.
Unii dintre ei stau chiar şi câte cinci-şase luni în spital, până la prima externare.
Apoi se întorc la tratament, lunar.
Dacă fac recăderi, stau din nou stau în spital o lună sau câte două-trei.
Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei.
O parte din mame îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi, pentru că nu au cu cine să îi lase acasă.
” Este o experientă dintre cele mai triste să vezi copii si părinti, în saloanele de spital fără resurse, neputinciosi si fără vointă de a mai lupta mai departe, doar asteptând în disperare să se întâmple inevitabilul, stiind că prin ajutor financiar venit din partea celor care-si permit, rezultatul ar fi cu totul diferit”, afirmă un voluntar dintr-un salon cu copii bolnavi de cancer.

am preluat de aici:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/

Cristina Liliana Dinu -doar cu un sms la 879 ii dam o sansa la viata

"Nu m-am apucat de scris povestea asta pentru ca as avea talent la scris, sau pentru ca mi s-a parut o poveste buna. Dar nici nu am scris-o total dezinteresat. Si am incercat sa va povestesc, pe scurt, inca de la inceput ca sa va pot convinge sa imi mai acordati sprijinul dumneavoastra inca o data.
Pentru ca mai am nevoie de ajutor. Pentru mine, si aceasta ultima carte are pret. 140 000 de euro, din care imi lipsesc 80 000 de euro. Stiu, este enorm, dar este vorba despre viata mea, este vorba despre faptul ca nu vreau si nu pot sa renunt acum. Stiu ca ma pot vindeca, stiu ca sunt pe maini bune si stiu ca nu o sa ramana asa lucrurile.
De aceea am scris. Incerc sa va conving ca merit inca o data ajutorul dumneavoastra. Ca nu pot, dupa atatea batalii castigate, sa renunt sa incerc a castiga razboiul. Vreau sa ma vindec. Vreau sa revin acasa, vreau ca viata mea sa imi apartina din nou. Sigur ca am planuri mari, dar nu ma apuc sa promit nimic. Mi-am promis mie, stiu ca ma voi tine de cuvant.

Dar am nevoie de sansa! Am nevoie de viata!

Mai am un pas. Un pas mare. Un transplant. Experimental. Experimental pentru ca nu mi-au gasit un donator compatibil si vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca varianta alternativa. Un transplant mult mai greu, mai riscant si mai invaziv decat primul. Dar ultima sansa si ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc. Pe masa e viata mea."

Am preluat de aici:

http://cristinalilianadinu.blogspot.com/

Pentru a dona 2 euro, in perioada 5-28 februarie, trimite un SMS la nr 879.
*numar apelabil in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.

Parintele Valentin Stefan

"Sunt multe cupluri care trăiesc în bună întelegere, dar în câte altele nu e decât chin, mizerie si ură. Adult ori copil, esti nevoit să suporti numai certuri, să auzi vorbe de ocară, si, din te miri ce, să primesti doar bătăi. tipete, plânsete, copii bătuti, sotii alungate… vieti zbuciumate, suflete chinuite.
Asa se ajunge la destrămarea câte unei familii în care toti au de suferit. Bărbatul se apucă de băutură, femeile îsi iau copiii si pleacă; alteori copiii rămân singuri ori ajung pe străzi.
Rămasi pe drumuri, femeile înstrăinate si copiii lor si-au găsit un rost prin asezământul înfiintat de Părintele Valentin Stefan. Impresionat de drama acestor suflete chinuite, Părintele Valentin, cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte doctor Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, a fondat Asociatia Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” Filiala Giurgiu.
Părintele Valentin a luat în grija sa mai multi copii dintre cei salvati, născuti prin veghea neobosită asupra ispitei de a fi abandonati. Si, pentru că, cel mai bine, copiii sunt crescuti de propriile mame, în grija părintelui sunt primiti numai copii împreună cu mamele lor.
În acelasi timp, la Rălesti au venit persoane cu alt gen de probleme, care aveau nevoie de ajutor, viitoare mame fără un adăpost sau persoane cu handicap.
Asa s-a format ”familia de suflet” de la Rălesti, cu 20 de copii si 15 femei.

O problemă stringentă cu care se confruntă copiii si mamele de la Asociatia Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, si tot de atunci au început micutii să răcească. Lemnele Asociatiei sunt putine, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie.
Facem apel către toti cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau resouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obtinerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anuntă a fi geroasă.
Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvointa dumneavoastră.
Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii si mamele Asociatiei, iar noi vă mulţumim anticipat.

Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească,

Preot Ştefan Valentin"

Am preluat de aici:

http://provitagiurgiu.wordpress.com/

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077
Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu
CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302

Conturi deschise la BCR – Giurgiu
RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001
EURO: RO12RNCB0145098349640002

Era Varsatorului -notiuni generale

Este era spiritualitatii, a cunoasterii, a creatiei.Din ce in ce mai multi oameni isi dezvolta capacitati intuitive si sunt atrasi de spiritualitate.
Uranus, planeta care guverneaza Varsatorul, ii confera urmatoarele caracteristici: intuitie, emancipare, fraternitate, altruism.
In aceasta perioada care va tine circa 300 de ani, umanitatea trebuie sa se integreze in cosmos, in univers.
Va avea loc o filtrare la nivel de constiinta, EV suportand un nivel de constiinta superior al umanitatii; va trece mai departe numai cine este pregatit pentru noul nivel de constiinta. Cine nu cunoaste trebuie sa invete!
EV este era creatorilor, nu a muncitorilor si sclavilor; ea accepta numai oameni cu mintea deschisa.
Omul nu mai poate fi condus, prostit, manipulat; creste constiinta proprie a fiecaruia.
Vom fi mai ingaduitori, mai toleranti; este era in care instinctul de explorare domina asupra instinctului de conservare.
Se vor schimba valorile, apare lupta intre nivelele de constiinta; apar oameni noi care detin alte nivele de cunoastere si de constiinta si care vor spune lucruri total neobisnuite, revolutionare.
EV este o era a moralei; oamenii vor face ceea ce trebuie nu din frica, ci din convingere; exista mecanisme de auto-echilibrare universala si cine alege sa nu respecte legile, sa perturbe echilibrul universal, va fi eliminat; informatia nu va mai fi ingradita, va fi dezvaluita.
Trebuie sa ne modificam atitudinea fata de orice; fiecare va fi preocupat de propria sa dezvoltare.

Cioran explica de ce munca tampeste

"Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara." - Emil Cioran

Sa incetinim putin ritmul, banii nu aduc fericirea!

Ritmul alert in care traim zi de zi ne face sa ne indepartam de lucrurile simple care dau frumusete vietii. Oamenii ar trebui sa investeasca in alti oameni, nu in obiecte - obiecte de aruncat mai devreme sau mai tarziu. Oamenii cauta frumusetea vietii doar in marile reusite,fara a mai acorda importanta gesturilor mici,cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cand esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.


Nu iti trebuie atat de multi bani ca sa poti sa fii fericit si multumit în viata; trebuie sa stii profita inteligent de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Nu trebuie sa devii sclavul valorilor materiale si nu trebuie sa-ti consumi toata existenta alergând dupa bani,dupa o pozitie ierarhică.

Trebuie sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult si mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata; sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Munca in exces diminueaza personalitatea umana, dezumanizeaza. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa acorde mai mult timp dezvoltarii spirituale, sanatatii, petrecerii timpului liber cu prietenii si familia, si nu sa-si dea sufletul in campul muncii.

Fiecare dintre noi ar trebui sa faca un pas inapoi, sa poata vedea mai clar ce e cu adevarat important in viata, sa creada in puterea lui de a iubi si de a darui neconditionat!