Cred ca observam cu totii ca in ultima vreme, in jurul nostru au loc tot felul de evenimente care sa ne miste constiinta, sentimentele si sensibilitatea, care sa ne trezeasca sufletul si sa ne miste inimile.
Suntem trasi de maneca, impinsi sa constientizam ceea ce se intampla in jurul nostru si in noi insine, sa vedem lucrurile altfel, sa gandim si sa actionam altfel, sa realizam ca nu mai putem trai in continuare ca niste roboti fara suflet.
Asistam la schimbari menite sa ne trezeasca inima ,sa readuca la lumina sentimente de compasiune, daruire, ajutor, iubire, sentimente ascunse in fiecare dintre noi.
Una din modalitatile prin care putem trai in aceste vremuri(dificile din toate punctele de vedere) si prin care putem sa ne reparam trecutul si sa ne vindecam viitorul este sa ne recuperam sufletul; iar cea mai buna metoda de a ne reintregi sufletul si de a redeveni noi insine intregi este iertarea.
Daca putem ierta, inseamna ca ne-am invatat lectia si ca putem sa ne detasam,ca ne iubim semenii ca pe noi insine, ca nu ne mai consideram victime. Cand ne consideram victime, ne centram pe noi ca fiind punctul cel mai important al universului si apare inevitabil suferinta, instrainarea , depresia, non-iubirea. Victima nu mai iubeste pe nimeni si nici macar pe sine, se confunda cu propria suferinta si isi face singura viata amara.Iertarea si intelegerea suferintei pe care ne-o dau atasamentele ne produc o vindecare spontana; din orice intamplare in care cineva "ne-a ciuruit" trebuie sa invatam o lectie si sa ne dam seama care e momentul in care noi am gresit si cum ar fi trebuit de fapt, sa gandim si sa actionam.
Traim vremuri in care foarte multi oameni s-au dedicat scrierii unor carti care sa ne lumineze si sa ne ajute sa constientizam faptul ca nu putem fi noi centrul universului; trebuie sa iesim din acest cerc vicios al suferintei, al non-iubirii de sine, al lipsei de incredere in sine si sa ne spunem:" gata, sunt pregatit acum, pot sa privesc viata in fata si pot sa-mi iau soarta in propriile maini!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu