A salvat 2 milioane de copii cu sangele lui!

"Australianul James Harrison are 75 de ani si de mai bine de o jumatate de secol doneaza sange pentru a-si ajuta semenii aflati in suferinta. Sangele lui, dintr-o grupa foarte rara, a insemnat salvarea a milioane de bebelusi.
Cu totii ne nastem pe lume cu un scop. Al lui James este cu siguranta acela de a fi ingerul pazitor al micutilor care sufera de o boala extrem de agresiva: Rhesus, adica o forma severa de anemie. Sangele sau contine un anticorp care practic le salveaza viata bebelusilor.
James Harrison nu vrea sa se opreasca. Desi are 75 de ani, el continua sa doneze sange o data la cateva saptamani. Se presupune ca dupa 56 de ani de cand face asta, a salvat viata a 2,2 milioane de bebelusi."

am preluat de aici:

http://stirileprotv.ro/stiri/international/omul-cu-bratul-de-aur-a-salvat-2-milioane-de-copii-cu-sangele-lui.html

Vladut are nevoie de ajutorul nostru

Vladut, la nici patru ani, sufera de o boala severa, care ii ameninta viata :
histiocitoza multicentrica sistemica, o boala extrem de rara si pentru care este nevoie de o interventie ce nu se poate realiza in Romania.

Fondurile necesare pentru aceasta interventie - 80 de mii de euro - depasesc cu mult posibilitatile materiale pe care le au la dispozitie parintii lui Vladut (transportul in conditii speciale, si investigatii/ tratament in Germania).

Starea de sanatate a micutului se degradeaza cu trecerea fiecarei zile, astfel incat este necesar ca interventia sa aiba loc cat mai curand.

Va rugam mult sa va alaturati efortului nostru si al familiei de a face posibila aceasta incercare pentru salvarea vietii lui Vladut.

Conturile in care puteti face donatii sunt urmatoarele :

RO09INGB0000999902904735 ( in Ron)

RO46INGB0000999902904748 ( in Euro)

Beneficiar cont : Stefan Gabriel Corneliu

Iannys Rusu are nevoie de ajutor urgent!

"Ma numesc Rusu Andreea , si in urma cu 2 luni bebelusul meu de numai 6 luni a fost diagnosticat cu cancer , HEPATOBLASTOM , o tumora maligna la ficat cu dimensiuni ale formatiunii in ansamblu de 110/66/82mm. Diagnosticul a fost pus in urma unui CT abdominal , si in urma rezultatelor de la analizele de sange unde AFP(Alfa-feto proteina) este peste 121000 , care in mod normal ar fi trebuit sa fie sub 10. Medicul ne-a spus ca copilul nostru s-a nascut cu aceasta boala , dar nu a prezentat nici un semn pana la varsta de 6 luni , acum fiind in stadiul 2 de boala.

Totul a inceput acum 3 luni , Iannys se tot imbolnavea si nu raspundea la nici un tratament , eram nevoiti sa ne internam in spital si pentru niste simple raceli , facandu-si efectul doar antibioticele intravenoase administrate la spital. La ultima spitalizare cu diagnostic ” enterocolita” s-a observat o umflatura in partea drepta a abdomenului , iar medicul a cerut o ecografie sa aflam care este cauza , iar la ecografie s-a vazut hepatomegalie ( ficat marit ) si tumori multiple la nivelul ficatului. Am fost trimisi sa facem un CT (tomografie computerizata) unde a fost diagnosticat cu o boala foarte rara care afecteaza copii sub 2 ani numita HEPATOBLASTOM. Am fost devastati la aflarea vestii , nu stiam nimic de aceasta boala, stiam doar ca este cancer , nu auzisem niciodata de ea , parca totul era ireal , stateam si ascultam ce ne zicea medicul si parca nu realizam ce se intampla. De aici a inceput cosmarul vietii noastre , am fost transferati la etajul 5 al spitalului Pediatrie 2 , unde este sectia Oncologie , si am inceput chimioterapia cu citostatice (cisplatin) unde ne-a preluat domnul Dr. Conferentiar Gheorghe Popa , un om deosebit care ne-a incurajat si ne-a intarit pentru a face fata cumplitei boli. In prezent suntem internati la Pediatrie 2 , am terminat a-4-a cura de chimioterapie , Iannys a raspuns partial la tratament , la ultimul tomograf a reiesit ca tumora nu s-a micsorat deloc. In ciuda tratamentului foarte agresiv Iannys este un copil vesel si plin de viata , este puternic si ne face si pe noi sa fim puternici , este cel mai mic pacient de pe sectia oncopediatrie si este rasfatat de toate asistentele. Din pacate partea cea mai grea abia acum incepe deoarece in 4 saptamani trebuie operat , iar operatia este foarte complicata si riscanta . Avand in vedere varsta copilasului nostru , am hotarat impreuna cu medicul oncolog sa mergem la operatie la Spitalul Saint Luc din Bruxelle Costurile operatiei si tratamentului post-operator sunt de 35000 euro, bani pe care trebuie sa-i strangem in maxim 4 saptamani. Multumim familiei si prietenilor nostri care ne sunt alaturi in aceste cumplite momente , dar si oamenilor care nici nu ne cunosc si ne-au oferit sprijin financiar , si ne rugam ca fiul nostru sa primeasca inca o sansa la viata."

Pentru Donatii:
Cont lei: RO72BTRL06701201G37927XX Banca Transilvania , B-dul Muncii Cluj Napoca
Cont Euro: RO47BTRL06704201G37927XX Banca Transilvania , B-dul Eroilor nr 36 Cluj Napoca
SWIFT: BTRL RO22
Va multumim!!!!

Gabriela are nevoie de noi!

Gabriela Tudorache Dumitru are 42 de ani , este casatorita si are doi copii minunati.
Povestea ei a inceput in 2007 , cand a avut primele semne de vedere incetosata la ochiul drept si dureri puternice de cap .
Diagnosticul :o formatiune tumorala benigna stranguleaza nervul optic, creste in fiecare an aproximativ 2-3 mm , iar in final duce la orbire. Trebuie operata cat
mai repede , dar din pacate la noi in tara nu exista aparatura necesara. Operatia
se poate face cu riscuri minime in Germania, la clinica de neurochirurgie INI din Hanovra si este programata pentru luna lui iulie 2012. Costurile acesteia sunt de 35000 EUR, o suma imensa pentru Gabriela si familia ei... asa ca fiul ei, hotarat
sa-si salveze mama de la orbire, ne cere ajutorul.

Daca vreti si puteti sa o ajutati pe Gabriela, cu o suma oricat de mica, puteti dona in conturile:

BRD – Ploiesti , Str. Bahluiului , nr. 16
RO49BRDE300SV90134183000 (RON)
RO37BRDE300SV90134423000 (EUR)
SWIFT : BRDE RO BU
BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT : RNCB RO BU
BT – Banca Transilvania – Ploiesti , Str. Valeni , nr. 18 , Sucursala AG 9 Mai
RO07 BTRL 0300 1201 F865 57XX (RON)
RO79 BTRL 0300 4201 F865 57XX (EUR)
SWIFT : BTRL RO 22 PHA

Mai multe detalii aici:

http://gabrielatudorache.blogspot.com/

Top five regrets of the dying

Bronnie Ware is an Australian nurse who spent several years working in palliative care, caring for patients in the last 12 weeks of their lives. She recorded their dying epiphanies in a blog called Inspiration and Chai, which gathered so much attention that she put her observations into a book called The Top Five Regrets of the Dying.

Ware writes of the phenomenal clarity of vision that people gain at the end of their lives, and how we might learn from their wisdom. "When questioned about any regrets they had or anything they would do differently," she says, "common themes surfaced again and again."

Here are the top five regrets of the dying, as witnessed by Ware:

1. I wish I'd had the courage to live a life true to myself, not the life others expected of me.

"This was the most common regret of all. When people realise that their life is almost over and look back clearly on it, it is easy to see how many dreams have gone unfulfilled. Most people had not honoured even a half of their dreams and had to die knowing that it was due to choices they had made, or not made. Health brings a freedom very few realise, until they no longer have it."

2. I wish I hadn't worked so hard.

"This came from every male patient that I nursed. They missed their children's youth and their partner's companionship. Women also spoke of this regret, but as most were from an older generation, many of the female patients had not been breadwinners. All of the men I nursed deeply regretted spending so much of their lives on the treadmill of a work existence."

3. I wish I'd had the courage to express my feelings.

"Many people suppressed their feelings in order to keep peace with others. As a result, they settled for a mediocre existence and never became who they were truly capable of becoming. Many developed illnesses relating to the bitterness and resentment they carried as a result."

4. I wish I had stayed in touch with my friends.

"Often they would not truly realise the full benefits of old friends until their dying weeks and it was not always possible to track them down. Many had become so caught up in their own lives that they had let golden friendships slip by over the years. There were many deep regrets about not giving friendships the time and effort that they deserved. Everyone misses their friends when they are dying."

5. I wish that I had let myself be happier.

"This is a surprisingly common one. Many did not realise until the end that happiness is a choice. They had stayed stuck in old patterns and habits. The so-called 'comfort' of familiarity overflowed into their emotions, as well as their physical lives. Fear of change had them pretending to others, and to their selves, that they were content, when deep within, they longed to laugh properly and have silliness in their life again."

sursa:
http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2012/feb/01/top-five-regrets-of-the-dying?fb=native

Whitney Houston - I Will Always Love You

Trezirea sufletului

Cred ca observam cu totii ca in ultima vreme, in jurul nostru au loc tot felul de evenimente care sa ne miste constiinta, sentimentele si sensibilitatea, care sa ne trezeasca sufletul si sa ne miste inimile.

Suntem trasi de maneca, impinsi sa constientizam ceea ce se intampla in jurul nostru si in noi insine, sa vedem lucrurile altfel, sa gandim si sa actionam altfel, sa realizam ca nu mai putem trai in continuare ca niste roboti fara suflet.
Asistam la schimbari menite sa ne trezeasca inima ,sa readuca la lumina sentimente de compasiune, daruire, ajutor, iubire, sentimente ascunse in fiecare dintre noi.

Una din modalitatile prin care putem trai in aceste vremuri(dificile din toate punctele de vedere) si prin care putem sa ne reparam trecutul si sa ne vindecam viitorul este sa ne recuperam sufletul; iar cea mai buna metoda de a ne reintregi sufletul si de a redeveni noi insine intregi este iertarea.

Daca putem ierta, inseamna ca ne-am invatat lectia si ca putem sa ne detasam,ca ne iubim semenii ca pe noi insine, ca nu ne mai consideram victime. Cand ne consideram victime, ne centram pe noi ca fiind punctul cel mai important al universului si apare inevitabil suferinta, instrainarea , depresia, non-iubirea. Victima nu mai iubeste pe nimeni si nici macar pe sine, se confunda cu propria suferinta si isi face singura viata amara.Iertarea si intelegerea suferintei pe care ne-o dau atasamentele ne produc o vindecare spontana; din orice intamplare in care cineva "ne-a ciuruit" trebuie sa invatam o lectie si sa ne dam seama care e momentul in care noi am gresit si cum ar fi trebuit de fapt, sa gandim si sa actionam.

Traim vremuri in care foarte multi oameni s-au dedicat scrierii unor carti care sa ne lumineze si sa ne ajute sa constientizam faptul ca nu putem fi noi centrul universului; trebuie sa iesim din acest cerc vicios al suferintei, al non-iubirii de sine, al lipsei de incredere in sine si sa ne spunem:" gata, sunt pregatit acum, pot sa privesc viata in fata si pot sa-mi iau soarta in propriile maini!"

Pay it forward

Pay it forward (da mai departe), un film care merita vazut, ne transmite ca fiecare dintre noi poate schimba lumea facand fapte bune.
Reteta e simpla: daca primesti ajutor cand ai cea mai mare nevoie, atunci va trebui sa-ti oferi ajutorul altor trei persoane, care la randul lor vor trebui sa ajute cate 3 persoane fiecare şi tot asa. Binele se va multiplica: 3 se transforma in 9, apoi in 27 etc… ; din ce in ce mai multi oameni isi vor ajuta semenii dezinteresat, fara sa astepte vreo recompensa, iar lumea in care traim ar deveni mult mai buna…
Oamenii ar trebui pur si simplu sa faca mai multe gesturi frumoase si sa o faca in mod regulat, pentru ca avem capacitatea innascuta de a-i ajuta pe ceilalti, iar bunatatea este esentiala in definirea noastra ca oameni.
"No person was ever honoured for what he received, but for what he gave."- Calvin Coolidge
"We make a living by what we get, we make a life by what we give."- Sir Winston Churchill

Despre munca

"Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza.. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.

Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi.. Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie." (Emil Cioran)