"Copiii sunt fericiti pentru ca ei sunt pur si simplu in echilibru cu natura. Si tu te-ai nascut ca un copil al naturii. Aminteste-ti aceasta stare! Candva te zbenguiai vesel impreuna cu alti copii si nici unul nu isi imagina ca este bun sau rau, sau ca alti copii sunt buni sau rai. Apoi ai crescut mare si ai stricat acest echilibru. Ai inceput sa inventezi importanta. In lumea animalelor si plantelor, in natura in general, nu exista notiunea de importanta. Odata cu ea au aparut si problemele, insa tu nu ai putut sa vezi legatura cauza-efect intre importanta creata si problemele ivite. De ce? Deoarece la inceput ti s-a parut ca lumea este un mediu ostil, unde nu e chiar asa de simplu sa obtii ce doresti. Emotiile tale sunt generate de atitudinea ta. Sentimentele si emotiile sunt doar efectele iar cauza se afla in importanta pe care tu le-o dai. Poate ai crezut despre tine ca esti o persoana importanta, o persoana care detine un post sau o pozitie importanta si ti-ai supraevaluat calitatile sau defectele. Poate te-ai aflat in latura opusa si ti-ai minimalizat propriile merite. Manifestarile importantei sunt multiple si cuprind toate sentimentele si reactiile inegale cum ar fi: vinovatie, neliniste, nemultumire, indignare, furie, apasare, frica, teama, disperare, mila, induiosare, idealizare, exaltare, adoratie, mandrie, deziluzie, dezgust, dispret, necaz, sentimentul datoriei, etc.
Orice lucru sau situatie este neutra. Tu o iei si o ambalezi conform importantei pe care o atribui. Pentru restabilirea echilibrului este nevoie sa fii constient de importanta pe care o dai propriei persoane si lumii inconjuratoare.
Poti sa lasi jocul sa se desfasoare de la sine dar sa-l tii sub observatie?
Cata importanta ii acorzi ratiunii?
Ce inseamna pentru tine confortul sufletesc?
Poti sa simti ce stie si ce spune sufletul?"
