luni, 25 ianuarie 2010


Si Ioana are nevoie de ajutor

"Buna, numele meu este ioana!
Ceea ce am scris acolo sunt ganduri....care le am postat....este durere si furie......
Ca mama singura este foarte greu, multi ma condamna , de ce stau la calculator si nu mi caut loc de munca.....dar ma condamna fara sa mi asculte povestea....am 35 de ani si 180 de kg....nimeni nu ma angajeaza dar nimeni....nu am aspectul fizic placut, intr un loc cica nu incap intre benzi..etc etc.....daca am avut curaj sa pun capat unei casnicii numite calvar, la fel am fost condamnata...oare de ce????Nu am cerut mila, nu am cersit.....ba da mint...am cersit un loc de munca....dar se pare ca si asta e rusinos....am fost intreabata din ce traiesc....din cei84 ron alocatia copiilor si din ce ma mai pot ajuta cei 2 parinti ai mei care la randul lor traiesc din pensii de boala, mama avand cancer ,de craciun o femeie c suflet din Hunedoara le-a trimis alimente si dulciuri nu am putut impartasi bucuria lor , topaiala si zambetul lor a fost cel mai frumos cadou pt mine!
Am spus pe blog, ca nu mi voi striga durerea, pt ca eu trebuie sa-i multumesc lui Dzeu caci minunile mele amandoua sunt sanatoase....asta conteaza cel mai mult......
Ce pot sa va spun fetita are 14ani si 5 luni, si baiatul face 13 ani.....
Orice pachtel se poate prin posta prin fan curier...preferabil prin fan curier eu fiind foarte grasa nu ies din casa, nu mi gasesc haine si incaltaminte !"

PS: de cum a aflat despre Ioana, fostul nostru coleg A i-a trimis niste banuti in cont. Sper sa reusesc sa-i trimit si niste haine, prin colega noastra A din Baia Mare.

Elena are nevoie de ajutor

Am preluat de la Adriana: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/01/am-primit-acest-mesaj-pe-e-mail-de-la.html

"Va prezint povestea unei familii, care cel putin pe mine m-a impresionat, in speranta ca poate si inimile si sufletele altor semeni vor reactiona si se vor indemna sa ajute, cat de putin, o alta fiinta, care ne-ar putea fi un „frate”.

Pana ieri, pe Elena Hutan o cunosteam doar din vedere. O vedeam din cand in cand pe Dealul Patriarhiei, impreuna cu o fetita de 4-5 ani si un alt copilas mai mic in carucior, cersind bunavointa credinciosilor care treceau pe acolo. Tinuta saracacioasa si privirea trista iti confirma faptul ca nevoia o impingea sa recurga la acest gest. Cu toata amaraciunea mamei, fetita in nevinovatia ei pare un adevarat ingeras pe care greutatile si necazurile obisnuite ale acestei vieti nu pareau ca ar putea sa o afecteze.

Cu ochi senini si stralucitori te priveste in ochi si suflet si daca ceva in fiinta ei rezoneaza te urmeaza ca un mic catelus jucaus rugandu-te ca data viitoare cand mai treci pe acolo sa nu o uiti si sa-i aduci si ei o hainuta sau ceva de mancare.

De cand a venit vremea rece, pe Elena Hutan si copii ei nu i-am mai vazut in zona. Aseara, insa am vazut-o pe Elena Hutan, singura. La un moment dat s-a apropiat de mine si m-a rugat, daca pot, sa o ajut cu un ban pentru fiul ei care are un handicap de gradul I (parapareza spastica) si care trebuie sa faca tratament recuperatoriu, dupa o scurta pauza adaugand ca in plus ii mai trebuie niste bani si pentru plata chiriei.

Si uite asa m-am trezit intreband-o la randul meu cati ani are baiatul, stiind ca eu o mai vazusem inainte cu doi copii mici. Mi-a zis ca baiatul cel bolnav are 17 ani si are acest handicap de la varsta de un an si periodic trebuie sa faca acel tratament recuperatoriu.

I-am spus ca am mai vazut-o pe acolo, insa cu niste copii mai mici. A oftat si mi-a spus ca de fapt are sase copii, din care cel mai mare (o fata) s-a casatorit, insa trebuie sa mai aba grija in continuare de ceilalti cinci, din care cel mai mic are un an si jumatate. Fetita cea mica are cinci ani si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala.

Am aflat ca locuieste cu chirie intr-o casa de pe str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj. Singurul care aduce un salariu in casa este sotul ei, insa acesta este necalificat si castiga, la negru, doar sase milioane (600)/luna, din care trei trebuie sa-i dea pe chirie.

Era disperata fiindca nu stia cum faca rost de banii necesari pentru plata chiriei, fiindca sotul ei s-a imbolnavit de tuberculoza si se afla in prezent la sanatoriu la Busteni, impreuna cu ceilalti doi copii pentru un tratament preventiv impotriva TBC.

Plecase de acasa la cersit cu inima indoita fiindca nu avea cu cine sa-si lase copilasii cei mici, acestia ramanand doar cu fratele mai mare handicapat. In plus, proprietarul o amenintase ca daca mai intarzie cu plata chiriei o va da afara din casa.

Intreband-o cat a reusit sa stranga pana in prezent, mi-a raspuns ca doar 15 lei.
Am indemnat-o sa se roage lui Dumnezeu si sa spere ca intr-un fel acest moment dificil va fi depasit, promitandu-i ca o sa incerc sa-i fac cunoscut cazul ei si altor oameni in speranta ca poate Dumnezeu va indemna inimile cititorilor sa contribuie cu un cat de mic ajutor, dar atat de necesar pentru Elena Hutan.

Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726827766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117."

PS: m-am intalnit vineri cu Elena; i-am dat 50 RON si niste haine groase; mi-a spus ca ar avea nevoie (pe langa banii de chirie) de ceva paturi, lenjerii, incaltaminte pt copii (nr 19, 30,33,36,39)

Sper sa ne mobilizam si sa-i mai strangem cate ceva saptamana asta.

joi, 14 ianuarie 2010

O mama disperata ne cere ajutorul

Am nevoie de ajutorul vostru intr-un alt caz social: o mama singura, cu doi copii bolnavi (gemeni), este disperata ca nu are banii necesari operatiei care i-ar ajuta sa duca o viata normala. Stiu ca e criza, dar daca ne-am strange 1000 de oameni care sa doneze cate 4 EURO (cred ca ne permitem cu totii acest lucru), am schimba in bine viata a 3 oameni. Ce ziceti, incercam?
Va rog donati si dati mai departe!

"Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.
De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”).
OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro."

Donatii se pot face in conturile:
RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)
RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)

1. Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuro-Psihomotorie pentru copii NICOLAE ROBANESCU, BUCURESTI
2. NUMELE PACIENTULUI: Nicolae si Elena-Georgeta Patrascu

3. DOMICILIUL: Sat Buda-Craciunesti, Nr. 59, comuna Cislau, judetul Buzau

4. DATA NASTERII: 27 ianuarie 2003

CNP : 5030127297283 – NICOLAE

CNP : 6030127297277 – ELENA GEORGETA

5. DIAGNOSTIC: Nicolae - Tetrapareza spastica;Elena-Georgeta – Parapareza spastica

INCADRATI IN GRAD DE HANDICAP GRAV

6. STARE ACTUALA DE SANATATE: Tratament lunar de recuperare la CNR Nicolae Robanescu, in Bucuresti.

7.MEDIC CURANT: Medic primar in medicina fizica si recuperare Liana Lucia Mares

8. APARTINATORUL: Niculina Mandricel

9. DATE CONTACT APARTINATOR: 0764 555 095; 0753 765 211; 0238 585 696

10.SITUATIA FAMILIALA SI MATERIALA:

Niculina si copiii ei, Maria, Elena si Nicolae. Niculina este singurul sprijin al copiilor. Tatal, si-a gasit un alt drum in viata, fara a mai dori sa stie de ei. Sunt o familie atat de modesta si, greu de crezut, mai au puterea de a spera. De a spera ca gemenii, Elena si Nicolae, sa poata duce o viata normala. Nicolae sufera de tetrapareza spastica, iar Elena de parapareza spastica.

De 5 ani, mama lor are puterea fizica, dar si emotionala, de a merge cu ei in fiecare luna la CNR Nicolae Robanescu, din Bucuresti. Insa nu mai este de ajuns vointa ei. Clinica GINESOURCE, din Chisinau, Republica Moldova, ii asteapta pana cel tarziu 17 februarie 2010 pentru a-i opera (“Miofibrotomia subcutanata pee tape dupa prof.Ulzibat or.Tula”). OPERATIA NU POATE FI AMANATA. Doi copii, doar o luna la dispozitie, pana nu e prea tarziu, in total 4000 de euro.

11. OBSERVATII: CAZ SOCIAL

Donatii se pot face in conturile:

RO 77 BTRL 01 00 12 01 S 04 088 XX (LEI)

RO 52 BTRL 01 00 42 01 S 04 088 XX (EURO)

12. DATA: 11.01.2010

Intocmit de,

AS.SOC.RALUCA TANASE

ASOCIATIA P.A.V.E.L.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Asociatia Mia's children

Activitatea asociatiei Mia's children este ca o oglinda in care se reflecta pe de o parte durerea umana proiectata din suflete inocente, victime ale saraciei, foametei, ignorantei si abuzurilor, si pe de alta parte, schimbarea pe care oameni ca noi o pot aduce, transformand intunericul in lumina prin puterea dragostei, a caritatii, a implicarii in schimbarea raului in bine.
Acesti copii au experimentat de mici respingerea, umilirea, abuzul, ei fiind priviti si tratati – din pacate – nu ca niste fiinte dorite si iubite, ci ca o sursa de exploatare si venit.
Multi dintre ei au fost obligati sa cerseasca o bucata de paine sau sa munceasca la o varsta cand ar fi trebuit sa fie ingrijiti si sa se joace, au fost folosititi sa plaseze droguri, au fost agresati fizic, sexual sau emotional. Existenta lor a fost limitata la durere, suferinta, boala, umilinta – copii fara copilarie....pana la intalnirea cu "tanti Mia".
Ajutand-o pe "tanti Mia" sa-i ingrijeasca in continuare, noi cu totii le putem schimba viata in bine, le putem vindeca sufletelele ranite chiar de proprii parinti, ii putem ajuta sa devina Oameni! Sunt 27 de copii, cu varste cuprinse intre 1 si 19 ani, care locuiesc intr-o casa din comuna Rosu, langa Bucuresti.
E greu sa cresti un singur copil, ma intreb cum o fi sa cresti si sa ingrijesti 27?!
Nu ramane indiferent! Si tu poti aduce in ochii unui copil lumina, iubirea si zambetul pierdute mult prea de timpuriu!

miercuri, 6 ianuarie 2010

Despre bunatatea sufleteasca -Nicolae Steinhardt


"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.

Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.

Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.

Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.

Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.

Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădă¬rani şi nişte răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală."

Cosmin Bragadiru a supravietuit cancerului, dar are nevoie de ajutor in continuare

Cosmin Bragadiru, 15 ani, bolnav de cancer, cand nu e la spital locuieste in baraca, in colonie in satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş; sta cu mama lui si sunt foarte saraci; amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap: in total 600 de lei pe lună.
Prima operaţie i-a fost făcută in 2008, pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie, dar lui Cosmin îi lipsea însă o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. A fost necesară o a doua operaţie. Pe 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât).
Copilul a supravietuit cancerului, dar ca sa reziste are nevoie de hrana si imbracaminte corespunzatoare. Tratamentul este dur şi cere supliment de hrană, carne în special.
Scrisoarea mamei lui Cosmin, din decembrie anul trecut:
„Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 15 ani împliniţi în luna decembrie – ziua 28. Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti. Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar. Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea. Mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim. Hăinuţe şi încălţăminte dacă se poate, că sunt scumpe. Şi nu ne permitem încălzire – am o sobă de cărămidă – dar ne trebuie lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână. Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna. Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră. Ne descurcăm şi noi nevoile. Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte”.
Mama lui Cosmin a deschis un cont. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Românească S.A. – Bucureşti
RON: RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000
EURO: RO 30 BRMA 0540 0037 1439 5400
Cos SWIFT: BRMAROBU
Titular: Bragadiru Liliana
Telefon: 0747 633 585 sau 0755 031 382.

Am preluat de la Isabela: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/02/stelutele-de-mare-cosmin-ruga-pentru-inca-o-felie-de-paine

Sunt oameni pentru care viata este ceva ingrozitor de greu..

Unul dintre acestia este Ioana Ciobanu.
A ajuns în situaţia de a nu mai avea cu ce să cumpere o pâine. Dar nu asta o deranjează prea mult, ci faptul că nu are bani să cumpere medicamente pentru fiica ei.
Ioanei îi este ruşine să i se facă cunoscută situaţia. Spune că a văzut prin spitale o mulţime de oameni în aceeaşi stare de saracie extrema.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Giurgiu
RON: RO 23 RNCB 0318 0373 4136 0001
Titular Ciobanu Ioana

Am preluat de la Isabela:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/11/14/in-general-viata-este-ceva-greu-sunt-oameni-pentru-care-viata-este-ceva-ingrozitor-de-greu/

Nita Luciana Stefania are mare nevoie de ajutorul nostru!

o femeie de 41 de ani din Bucuresti, mama a 8 copii, dintre care cel mai mic abia a implinit 3 ani, este bolnava de cancer bronhopulmonar si are dureri insuportabile.
in Romania nu se poate interveni in nici un fel, medicii fiind depasiti de situatie in conditiile in care aparatura medicala pentru astfel de interventii nu exista. O clinica din Turcia ofera un tratament complet pentru acesta boala contra unei sume de aproximativ 20.000 de euro, dar de unde atatia bani?
Un prieten al familiei, care ii ajuta in mod constant, in masura posibilitatilor,
i-a facut un blog: http://nitaluciana.blogspot.com/
Am vorbit ieri cu fata cea mare, Anamaria, in varsta de 24 de ani; au luat-o pe mama lor din spital de sarbatori, dar se simte foarte, foarte rau.
Anamaria este disperata ca nu au bani pentru tratamentul mamei lor; ea este casatorita, are o fetita de 1 an - Alexandra si are in grija 5 frati mai mici (Andrei 3 ani, Andreea 6 ani, Giuliana 11 ani, Ionela 15 ani, Elena -18 ani) - locuiesc toti cu chirie intr-un apartament, in Bucuresti.

Daca vreti si puteti sa ajutati, pe numele Nita Luciana Stefania a fost deschis un cont la CEC Bank. Va multumim din suflet tuturor!

LEI RO28CECEB20808RON2383833

EUR RO73CECEB208B22383844

Familia poate fi contactata la nr. de telefon: 0768339208

PS: Cand sunt multe, gesturile mici au o putere incredibila, asa ca oricat de mica ar fi suma de care dispuneti, donati; putin cu putin se face mult!

marți, 5 ianuarie 2010

Fabian, copilul care a invins cancerul

Pe Fabian nu l-a vrut nimeni cind s-a nascut. La naştere tatăl nu l-a recunoscut, iar mama (nu stiu daca o putem numi asa, nu-si merita acest nume)l-a parasit si a plecat in Spania atunci cand a aflat ca baietelul are cancer.
Lasat la nici 2 ani în voia sortii si bolnav de cancer, Fabian a avut-o alaturi doar pe bunica lui. Bunicul a vrut să-i izgonească si pe el şi pe bunica atunci cînd tratamentele deveniseră foarte scumpe.
"Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas”, spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta.
Fabian si bunica au facut cancerul KO, dar cu un venit de 400 RON pe luna, viata nu este deloc usoara pentru cei doi; de multe ori, bunica ramane nemancata pentru a-i asigura strictul necesar lui Fabian.
Pentru cei cu inima mare si care pot ajunge in Darvari, un sat langa Valea Calugareasca, Prahova, Fabian locuieste la casa cu numarul 153.
Cei care vor să-l ajute pe Fabian o pot face donînd în contul în RON deschis la BCR, filiala Ploieşti, Str. Văleni nr. 42 pe numele bunicii, Gheorghiţa Constantin:
cod IBAN: RO 78 RNCB 020 509 720 125 0001

Cazul a fost prezentat in Jurnalul National si aici http://sminchy.wordpress.com/2007/12/21/copilul-care-a-invins-cancerul/

Doamne ajuta!

M-am intalnit astazi cu parintii lui Gabriel Lupu, le-am mai dat niste banuti pentru mancare si transport, trebuie sa vina cu Gabriel la control la Budimex.
Am vorbit cu bunica lui Fabian, un copil care a invins cancerul, dar care are nevoie in continuare de ajutorul nostru; multi copii inving aceasta boala, dar apoi au nevoie de conditii decente de viata si de o alimentatie adecvata, altfel mor pana la urma...
Am vorbit cu Anamaria, fata cea mare a unei femei care are cancer si 8 copii; sa vedem cum ne mobilizam sa ajutam aceasta familie.
Am aflat si despre Cosmin Bragadiru, un copil care, ca si Fabian, a invins cancerul, dar traieste impreuna cu mama lui in conditii foarte grele, intr-o baraca....
Doamne ajuta-ne sa-i putem ajuta pe toti!

luni, 4 ianuarie 2010

Sa ne imbogatim in bunatate - mesajul Patriarhului Daniel


Patriarhul Daniel vede si o parte buna in criza economica, intrucat aceasta "ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi".

"Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante. "

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Puterea vindecatoare a dragostei


Este momentul ca omenirea sa inceteze de a se mai autoamagi, sa se tre­zeasca si sa-si dea seama ca singura ei problema este lipsa dragostei. Dragostea da nastere la toleranta, toleranta da nastere la pace; in­toleranta produce razboi si priveste cu indiferenta catre conditii de neingaduit. Dragostea nu poate fi indiferenta.
Sa visam la o lume in care niciodata unul nu-l mai judeca pe celalalt, in care nu se mai pun conditii inainte de a se oferi dragoste si in care frica nu mai este niciodata un mijloc de a se obtine respect.
Iubirea este forta suprema, ea trebuie sa ne guverneze viata. Nu trebuie sa uitam: noi trebuie sa ne iubim unii pe ceilalti, trebuie sa fim buni, toleranti si sa ne facem reciproc servicii pline de generozitate.
Daruind, nu micsorezi cu nimic ceea ce este al tau, deoarece cu cat vei da mai mult, cu atat vei deveni capabil sa obtii mai mult. Darurile facute in mod spontan si cu buna credinta se intorc la donator, mult sporite; celui care daruieste astfel nu ii lipseste nimic de valoare si nu acumuleaza lucruri de care nu are nevoie.
Intotdeauna vei gasi ceva de daruit, chiar si cand esti convins ca nu ai nimic de dat; este o chestiune de atitudine: poti zambi, poti asculta un om aflat la necaz, il poti incuraja; ii poti darui SPERANTA.